Previziuni sumbre după pandemie. „40% dintre români se vor trezi într-o situaţie de neimaginat: sub pragul sărăciei“

Criza din sănătate cauzată de pandemia de coronavirus va fi însoţită de o criză economică, a cărei amploare nu este cunoscută încă, susţin specialiştii.

Sectoare întregi sunt afectate din cauza coronavirusului. Printre cele mai lovite: Industria auto, transportul aerian, sectorul HORECA – hotelurile, restaurantele, cafenelele, serviciile, turismul, IMM-urile, micii comerciaţi. Momentan, despre coronavirus vorbesc cei din prima linie medicală. Economiştii însă îşi fac treaba, se ocupă de previziuni. Am stat de vorbă cu profesorul Nicolae Ţăran, unul dintre cei mai apreciaţi economişti din vestul ţării.

-Suntem deja de mult timp într-un „lock-down” provocat de pandemia de coronavirus. Toată lumea aşteaptă cu teamă consecinţele acestui blocaj economic. Ce ne aşteaptă după revenirea la viaţă?

-Cred că ceea ce se întâmplă acum nu a fost anticipat de nimeni. Decât la modul mistic, cumva, că ne putem aştepta oricând să vină o pedeapsă de undeva pentru păcatele noastre. Dar în afara acestui registru, cred că nimeni nu s-a aşteptat la o asemenea deformare a realităţii. Eu am o anumită vârstă, sunt născut imediat după al Doilea Război Mondial, şi nu am mai trăit un asemenea blocaj. Pentru că este un blocaj total. Pornind de la această realitate absolut terifiantă, putem să estimăm cu cât se va comprima Produsul Intern Brut (PIB). Pentru că în toate economiile europene, inclusiv în România, PIB-ul, în cea mai mare parte, este generat de aşa-numitul sector terţiar, un sector al serviciilor, inclusiv cele finanţate de stat. În cazul României, sectorul terţiar reprezintă cam 70 la sută din PIB. Iar această reducere a sectorului terţiar, poate să coboare cu până la 20 la sută. Această reducere poate să fie şi mai mare dacă se blochează şi industria. Pentru că agricultura nu se va bloca, dar ea reprezintă în România cam 5 la sută. Industruia, care reprezintă cam 25 la sută din PIB, se va comprima. Multe companii multinaţionale îşi vor închide sucursalele, nu vor mai fi exporturi şi muncitorii şi salariaţii vor fi în şomaj tehnic. Una peste alta, eu estimez o reducere a PIB-ului între 20 şi 32 la sută, nivelul minim şi nivelul maxim. În urma crizei economice din 2008, în doi ani de zile, am pierdut cam 9 la sută din PIB.

- Nu vreau să intrăm în jocurile teoriilor conspiraţioniste, dar vreau să întreb, totuşi, cine câştigă în urma acestei pandemii? Pentru că în lumea economică mereu există câştigători şi pierzători.

- Cel mai mult pierd ţările occidentale. De ce spun asta? Pentru că ţările occidentale au avut economiile extrem de vulnerabile înainte de apariţia acestui virus. Nu spun prima dată asta. Am scris şi vorbit despre asta. Economiile occidentale erau deja afectate de nişte riscuri majore înainte de 2020. Multe din guvernele unor ţări foarte importante erau supraîndatorate. În primul rând, guvernul american, care are o datorie cu mult peste 100 la sută din PIB. Guvernul Franţei este supraîndatorat, la fel şi guvernul Italiei, Spaniei, Portugaliei, Greciei, Ciprului şi aşa mai departe. Singura ţară din zona Euro şi din Uniunea Europeană, cu o economie foarte puternică, şi care nu are un grad de îndatorare foarte mare este Germania. Sunt două praguri în raport cu care putem judeca cât de fiabilă, cât de sigură este o economie. În cazul în care o economie are o datorie publică de peste 60 la sută din PIB, ea se apropie de un risc enorm. Dacă sectorul privat trece de 130 la sută din PIB, atunci sectorul privat riscă să intre în faliment. În acest context, zona economiilor occidentale, inclusiv cea britanică, erau afectate de un risc iminent. Apariţia unui asemenea pericol, blocaj în masă, a generat o situaţie unică, inedită, nu se poate compara cu nimic. Nici cu un război. Într-un război, restaurantele şi barurile nu se închid, economia de război e de multe ori mai competitivă decât în perioadă de pace...

- Aţi spus mai sus cine pierde. Insist să vă întreb, cine ar putea să câştige de pe urma acestei crize?

-Există un mic grup. Statele Unite ale Americii, zona Euro, Banca Japoniei, Banca Centrală a Chinei. Mai nou, a apărut şi Banca Centrală a Rusiei, pentru că ruşii au o rezervă valutară imensă şi a cumpărat cantităţi uriaşe de aur în ultimii doi ani. Îi permit, de exemplu, să facă o politică financiar-monetară autonomă. Deci, acest foarte mic grup de ţări îşi pot permite să pună în circulaţie moneda naţională fără să apară riscul inflaţiei. În China este o economie uriaşă, economia Chinei nu este afectată în aceeaşi măsură, dacă scot numerar în circulaţie, evident că economia lor reporneşte, fac exporturi sau au o piaţă internă enormă, aşa că nu va fi inflaţie. În cazul Rusiei e la fel. Rubla este acoperită prin rezerve. În cazul americanilor, orice dolar emis de FED – Banca Centrală Americană, are acoperire la nivel global. Un american poate lua bancnota emisă de FED şi poate cumpăra bere cam peste tot în lume. Dolarul are acoprire planetară. Aceste ţări pot trece mai uşor peste criza actuală, pentru că vor pune în circulaţie suficientă monedă ca motoarele economiilor lor să pornească primele. 

Economistul Nicolae Ţăran
   

-Aşadar, China - despre care se vorbeşte mult, pentru că de acolo a plecat şi virusul, pare să pice în picioare.

-Aici intrăm într-o zonă ideologică, dar eu evit asta. Există o carte: „Ciocnirea civilizaţiilor şi noua ordine mondială”, scrisă de Samuel Huntington, în anii 90. El vorbea de un conflict al civilizaţiilor. Din fericire, nu asistăm la aşa ceva. Dar a făcut câteva diferenţieri între tipurile de culturi. Unele bazate pe anumite religii. Acestea au generat acele culturi colectiviste şi culturile liberale. Culturi centrate pe indivizi şi culturi focalizate pe grup. Este evident că cel mai bine vor depăşi această criză culturile în care valoarea principală este grupul. Aici intră toate culturile asiatice, chineză, japoneză, coreeană. Iar culturile care au generat actualul liberalism, culturi bazate pe loisir, pe multă distracţie şi timp liber, dar şi pe muncă, pe productivitate, pe industrie, pe progres tehnologc - dar sunt culturi individualiste. Aici, cele mai mari pierderi le vor avea culturile astea nepregătite să fie solidare, să accepte că există şi învinşi. Cred că se va schimba şi paradigma culturală în Occident, pentru că întotdeauna aceste suferinţe fac ca solidaritatea să devină mai puternică. Sper să învăţăm ceva. Dar culturile atomizate, bazate pe egoism, invidie, vor plăti un preţ mai mare. Nota de plată a venit. 

-Care sunt cele mai mari pericole atunci când există o asemenea depreciere a unui Produs Intern Brut? Cum îi va afecta pe români?

-În momentul în care avem o depreciere extraordinară a produsului intern brut, primul pericol pe care trebuie să-l luăm în seamă sunt disparităţile sociale. Sărăcia se va acutiza şi se va masifica. În cazul României, noi am avut o pătură a celor săraci situată undeva la 30-32 la sută. Era un raport destul de mare, doar Bulgaria avea ceva peste acest procent. Media europeană era undeva la 18 la sută. Deci, disparităţile sociale în România vor deveni şi mai mari, acesta e primul efect. Şi e dezastruos. Foarte mulţi compatrioţi vor deveni şomeri, probabil că numărul şomerilor va atinge pragul de două milioane. Au fost şi până acum foarte mulţi asistaţi social, nu au lucrat, iar în acest context toate aceste lucruri vor conta. După părerea mea, cam 40 la sută din români, peste câteva luni, se vor trezi, vrând-nevrând, într-o situaţia pe care nu şi-au putut-o imagina. Vor fi sub pragul de sărăcie şi vor trebuie găsite soluţii pentru ca ei să nu fie abandonaţi. În situaţii de criză se verifică umanismul, solidaritatea şi criteriile morale care ţin o naţiune într-o anumită stare de normalitate. 

- Nimeni nu a mai trăit un asememea eveniment în care toate economiile lumii sunt puse cumva pe pauză. Nu există posibilitatea ca după criză să repornească toată lumea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? 

- E o întrebare absolut legitimă. Criza aceasta are un impact extraordinar asupra lichidităţilor. Gândiţi-vă, în momentul în care oamenii nu mai fac cumpărături, pentru că nu mai au venituri, se blochează economia foarte puternic. Gândiţi-vă la stocurile de marfă care sunt în mall-uri, în magazine. Tot ce s-a produs şi este pe stoc nu se va vinde, pentru că nu există lichidităţi. În acest context, producători de bunuri şi de servicii nu-şi pot relua activitatea pentru că nu au vânzări. Există foarte multe anecdote. Dacă un consumator merge la un băcan îi dă o anumită sumă de bani, băcanul îşi plăteşte furnizorii, furnizorii plătesc producătorul, producătorul plăteşte bancherul. Aici sunt nişte circuite extrem de sofisticate, din cauza asta macroeconomia e atât de greu de înţeles şi de explicat. Economia poate reporni dacă apare un implus monetar suficient de puternic care să poată pună în mişcare volantul economiei: care e agricultura, industria, sectorul terţiar. Banca Naţională poate să tipărească lei, cu care să împrumute guvernul, prin băncile comerciale, în situaţia în care nu depăşeşte un anumit raport între masa monetară denominată în lei şi rezerva valutară care este în jur de 35 de miliarde de dolari. În cazul nostru, după ce vom putea circula, pentru guvern urmează perioada cea mai grea şi plină de riscuri. Majoritatea guvernelor trebuie să se împrumute din centrele financiare puternice, asta înseamnă SUA, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Centrală a Japoniei, Banca Centrală a Chinei. În cazul ţărilor din fosta URSS, sunt sigur că vor apela la Banca Centrală a Rusiei. 

-Cât de periculoasă ar fi acum tăierea salariilor bugetarilor?

-Asta ar fi cea mai proastă soluţie. Şi sper din tot sufletul să nu o aplice nimeni. Asta ar însemna ca la un bolnav care are febră să-l scoţi afară la o temperatură de -10 grade Celsius. E clar că nu se va întâmpla.

-În ceea ce ne priveşte, din estimările făcute de dumneavostră, câţi bani va avea nevoie să împrumute statul român pentru a pompa în ecomomie?
 

- Aştept execuţia bugetară pe luna martie, care va fi publicată cam peste zece zile. Atunci voi vedea mai clar cam care va fi impactul acestei crize. Dar după estimările preliminare eu cred că avem nevoie de un împrumut extern de cam 20 de miliarde de euro. Nu spun că e bine. Dar e necesar pentru a evita inflaţia şi o criză cumplită legată de sărăcie şi dezastre sociale. Trebuie să ne asumăm la nivel naţional un împrumut de 20 de miliarde de euro, cu acesta vom putea acoperi efectele negative ale crizei şi vom avea resurse pentru a reporni economia.