Propaganda nazistă din Banat, în Al Doilea Război Mondial. Tinerii erau învăţaţi să creadă doar în Hitler

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Grup de tineri de la Grupul Etnic German din oraşul Mokrin (Banatul sârbesc)
Grup de tineri de la Grupul Etnic German din oraşul Mokrin (Banatul sârbesc)

Publicistul timişorean Duşan Baiski a fotocopiat peste 120.000 de pagini de documente de la Arhivele Naţionale din Timiş, multe dintre ele desecretizate recent, în care se pot observa, printre altele, tehnicile folosite de autorităţile naziste pentru a recruta etnicii şvabi din Banat în trupele SS.

Informaţiile publicate de Duşan Baiski în cartea „Război în Banat“ pun într-o lumină nouă starea de spirit a germanilor din Banat, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Duşan Baiski este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990, a publicat numeroase volume, a tradus şi publicat zece cărţi din literaturile sârbă, chineză şi taiwaneză. Este prezent în numeroase volume colective, în dicţionare şi enciclopedii din ţară şi străinătate, a publicat proză în reviste din România, Serbia şi Germania.

În lucrarea „Război în Banat“, autorul a profitat de desecretizarea numeroaselor documente de la Arhivele Naţionale din Timiş. A văzut peste 120.000 de pagini de documente, datele fiind condensate în 344 de pagini de carte.

„Iniţal m-am gândit să scriu o carte despre problema germană din Banat, dat fiind faptul că la Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale există foarte multe dosare. Am mers acolo în calitate de jurnalist, pentru că sunt doar un istoric amator. Foarte multe dosare s-au desecretizat recent. Am avut bucuria să fiu primul cercetător care a semnat pe foaia de observaţie aferentă fiecărui dosar în parte“, a declarat Duşan Baiski (foto jos), cel care a pus pe picioare siteul banaterra.net, o veritabilă encilopedie online a Banatului.

Dusan Baiski FOTO Stefan Both

Cum funcţiona manipularea nazistă

Duşan Baiski vorbeşte în cartea sa, în primul rând, despre războiul informaţional din acea perioadă. A propus zece teme majore, printre care: „Starea de spirit a populaţiei“, „Specula pe timp de război“, „Dezertorii“, „Comportamentul militarilor veniţi în permisie de pe front“, „Atitudinea faţă de biserică“, „Sexualitatea în propaganda nazistă“, „Presiuni pentru înrolarea şvabilor în divizia SS“.

„Despre localităţile de periferie, de graniţă, găseşti mult mai mult material documetar decât despre localităţi de interior. De exemplu, despre Lugoj am găsit cu greu câteva referiri la acea perioadă, pe când despre Cenad am găsit sute de dosare, zeci de subiecte şi teme. În Banat a fost război! Au fost lupte, au fost morţi, răniţi. Dar eu vorbesc în carte în special de războiul informaţional, despre zvonurile care au fost puse în circulaţie, pentru a vedea cum reacţionează populaţia. A fost şi va fi mereu un veşnic război informaţional între diverse servicii secrete. Oamenii au fost, sunt şi vor fi întotodeauna manipulaţi“, a mai spus Duşan Baiski.

Un grup etnic german, stat în stat



Viaţa şvabilor din Banat a început să se schimbe din 1940, când s-a înfiinţat Grupul Etnic German din România, sub presiunea Germaniei naziste. Această organizaţie funcţiona ca un stat în stat, fiind subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich.

Propaganda nazista

„Propaganda nazistă a început după înfiinţarea Grupul Etnic German. Atunci au început problemele şi presiunea pe şvabi să se înroleze în armata germană. Se simţea nevoia de carne de tun. Încet, încet s-a lucrat pe convingerea tinerilor să meargă pe front, fie să meargă la muncă în Germania. Fireşte că nu toată lumea a fost încântată. Primii care s-au alăturat acestui grup au fost cei mai săraci, cei bogaţi se fofilau, în sensul că legea permitea să fie mobilizaţi la muncă. Putea să rămână acasă cel care avea un tractor, nu ştiu câte hectare de pământ cultivat. La un moment dat, importatorii de tractoare se plângeau că nu mai fac faţă cererilor de cumpărare de tractoare“, a mai spus Baiski.

Presiunea asupra celor care refuzau să meargă în armată a fost cruntă, povesteşte Duşan Baiski. „Cei din Grupul Etnic German puneau ochii pe o familie, a căror membri tineri nu vroiau să plece pe front. Începeau ba să le cânte pe stradă obscenităţi, ba să le spargă geamurile, să dea foc, nu au lipsit nici bătăile crunte. Pur şi simplu, venea poliţia secretă germană peste oameni. Acest grup nu mai ţinea cont de statul român, de legile din România, nu respectau nici simbolurile naţionale“, a mai afirmat Baiski.

Propagandă împotriva Bisericii

Mesaje ostile care erau scrise pe casele şvabilor din Periam (judeţul Timiş) care nu doreau să plece pe front, în armata germană
Mesaje ostile care erau scrise pe casele şvabilor din Periam (judeţul Timiş) care nu doreau să plece pe front, în armata germană

O altă propagandă în rândul naziştilor a fost cea legată de biserică. Naţional-socialiştii germani (la fel ca şi comuniştii ruşi) propovăduiau o societate fără Dumnezeu, iar tinerii erau îndemnaţi să creadă doar în Hitler.

„Relaţia dintre o parte a populaţiei şvăbeşti şi preoţii romano-catolici se tensionează. Această propagandă anti-biserică a prins în rândul tinerilor. Li se spuneau că preoţii nu erau germani, ci maghiari, cehi sau slovaci. Li se spunea, de asemenea, că Isus Christos era jidan şi că nu este adevărat că a fost născut dintr-o fecioară. Grupul Etnic German încerca în şedinţele de propagandă să-i convingă pe tineri să nu creadă în Dumenezu, ci doar în Hitler. Cei mai zvăpăiaţi, cu mai puţină minte, au luat în serios această propagandă anti-religioasă, spre disperarea părinţilor. Nu doar că nu se mai cununau religios, în cadrul bisericii, ci duceau o campanie împotriva oficierii slujbelor în limba latină“, a mai spus Duşan Baiski.

Specula la nivel naţional

Într-un capitol, Duşan Baiski tratează problema speculei care se făcea pe timp de război. „Mi-am amintit de specula şi contrabanda care s-a făcut în timpul războaielor din Iugoslavia, când a fost instituit acel embargou internaţional. Chiar s-a vorbit de speculă la nivel de stat, nu este exclus. Se ducea motorină şi benzină cu vagoanele în Serbia. O astfel de contrabandă s-a întâmplat şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Am găsit un caz, în care nişte ceferişti au vrut să sustragă benzină din cisternele-vagon germane. În loc să curgă benzină, a curs grâu. Se făcea speculă la nivel înalt şi atunci, inclusiv statul era acuzat că făcea speculă“, a spus Baiski.

Au plătit oalele sparte

Mulţi şvabi au plecat în Germania odată cu retragerea armatei, numai că dând peste o ţară în ruină, iar cei ce nu aveau nimic pe conştiinţă s-au  întors în România. Cei care au revenit aveau să plătească toate oalele sparte de până atunci. „După război, după ce s-a încheiat armistiţiul, unii alegeau să revină în ţară. Unii clandestin. Între timp, în ţară era armata sovietică. Au început să apară primele crime la frontieră. Apoi, au urmat deportările. Au fost deportaţi în zona Donbasului, la minele de cărbuni, în Siberia. În 1951, au urmat deportările în Bărăgan. Din păcate, pe parcursul istoriei minorităţile naţionale sunt folosite şi devin victime atât ai conaţionalii lor, din patria strămoşilor, cât şi din ţara în care s-au născut“, a adăugat Baiski.

Sexualitatea în propaganda nazistă

Un capitol interesant din cartea lui Duşan Baiski „Război în Banat“ este rezervat sexualităţii în propaganda nazistă. Grupul Etnic German a primit dispoziţii din Germania să transmită tuturor femeilor şvabe să facă copii, indiferent cu ce bărbat şi pe ce cale, pentru a se mări rândurile populaţiei şvăbeşti din România. „La Orţişoara, s-au prezentat un doctor din Timişoara şi o asistentă, o propagandistă de-a lor. Cei doi i-au convins pe tinerii şi tinerele din localitate să se dezbrace pentru o aşa zisă vizită medicală şi le-a vorbit despre importanţa de a se da unii la alţii, de a face copii. Dimineaţa, femeia de servici a găsit urme ale înflăcării perechilor care au dat curs chemării pentru înmulţirea rasei germane. Pentru a asigura carne de tun pentru războaie. Deşi pare o legendă rurală, există declaraţii scrise, semnate de diverse persoane din Orţişoara. Era o regulă propaganda ca femeile tinere să facă copii, indiferent cu cine. Li se spunea să facă şi zece copii. Se preda şi la şcoală, învăţătoarele încercau să le convingă pe fete să facă copii. Se spunea că toate femeile şvabe de la 14 ani în sus, trebuie să facă câte un copil. De copii fără tată se îngrijea organizaţia. Era un tip de război propagandistic, pentru că dacă o fată ceda de bună voie, flăcăul pleca bucuros în armata germană. Era o metodă de a convinge un tânăr să plece pe front. Avea parte de sex, iar fetele erau şi ele mulţumite că au servit Reichul“, a povestit Duşan Baiski.

Propaganda nazista
Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite