Timişoara

articolul anterior articolul urmator

Românul aflat de 12 zile în greva foamei la Strasbourg, după ce copiii i-au fost daţi unui cuplu de homosexuali din Anglia: „Sunt nişte oameni foarte puternici”

58
28 May 2016 13:58:19
Autor: Dani Dancea

Florin Barbu, un român din Braşov stabilit în Anglia, este de 12 zile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, unde face greva foamei, nemulţumit că cei doi copii ai săi au fost luaţi de Protecţia Copilului din Marea Britanie şi daţi unui cuplu de homosexuali.

Stabilit în Anglia alături de soţia sa şi cei doi copii, un român din Braşov a ajuns să trăiască drama vieţii lui, rămânând fără copiii luaţi de Protecţia Copilului. Autorităţile engleze au intervenit în familia Barbu după ce între cei doi soţi au avut loc mai multe certuri. Florin Barbu povesteşte că între el şi soţia sa au avut loc mai multe certuri cauzate de starea de sănătate a soţiei şi de faptul că aceasta a intrat într-o relaţie extraconjugală.

Pe acest fond, în familia Barbu a intervenit Serviciul de Protecţie a Copilului. După câteva luni de supraveghere a familiei Barbu, autorităţile engleze au decis, în 13 martie 2014, preluarea copiilor din familia care era deja dezbinată. După preluarea copiilor, fiecare dintre cei doi părinţi a primit permisiunea de a-i vedea pe copii o oră pe săptămână. În decembrie 2014 copiii au fost daţi în plasament, iar în urmă cu un an au ajuns în grija unui cuplu de homosexuali, care a obţinut în 13 mai 2016 o decizie favorabilă pentru adopţia copiilor. „Va mai fi un proces în urma căruia urmează să se facă actele definitive”, a spus românul care este în greva foamei la Strasbourg, de 12 zile.

Bărbatul susţine că aşteaptă un semnal din partea autorităţilor române care au fost surde la problema sa şi nu au intervenit în niciun fel pentru a-i aduce pe copiii, cetăţeni români, la rudele din România. „Copiii mei sunt viaţa mea. Când am văzut cazul Bodnariu am cerut ajutorul autorităţilor române. La început mi-au spus că o să mă ajute, apoi mi-au trimis o listă cu avocaţi din care să îmi aleg un avocat. Nu se poate să nu iasă nimeni, să nu spună nimic. Cu cât ei nu zic nimic, cu atât eu protestez mai tare. Dacă eu aş renunţa acum, înseamnă că totul a fost degeaba. Am nişte aşteptări, să încerce măcar să mă convingă să renunţ. Nu văd pe nimeni dintre autorităţi. Statul român ar trebui să intervină. Aşa cum au intervenit autorităţile pentru jurnaliştii răpţi în Irak sau pentru românul din Malaezia, ar trebui să procedeze şi cu copiii mei. Am înţeles că acel cuplu (n.r. la care se află copiii) are foarte mulţi bani. Nici eu nu ştiu cu cine mă lupt, cine sunt acei oameni atât de puternici. Voi continua până când voi simţi că sănătatea mea este în pericol”, a declarat Florin Barbu pentru „Adevărul”.  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

58 Comentarii

Gavril Man
28.05.2016, 14:13:46

Comentariu considerat abuziv.

marius cristian
28.05.2016, 14:45:32

Interesant , iacata ca si Marea Britanie isi are Barvernetul sau ; nu era mai logic , normal si moral - cel putin pentru minori - ca respectivii copii sa fie incredintati unuia dintre parinti , cu obligatia celuilalt de a plati pensie alimentara?!

+11 (19 voturi)
m wakki
28.05.2016, 15:29:46

La voi în rasîia se obișnuiește să puneți concluzii scoase din burta fara sa știți faptele, dar restul lumii nu procedează asa pare-se că protecția copilului din Marea Britanie a investigat și i-a găsit pe amândoi părinții ca fiind incompetenți

-11 (17 voturi)
Ovidiu Martin Jurj
28.05.2016, 15:09:59

Este evident că această familie de români nu a fost și nici nu este în stare să ofere copiilor un climat familial normal, adecvat pentru creșterea și educarea copiilor. Tocmai de aceea, în urma repetatelor intervenții ale Poliției britanice pentru aplanarea conflictelor violente dintre părinți, la care erau mereu expuși copiii, autoritatera britanică pentru protecția copilului a decis luarea lor din familia cu probleme și darea lor spre adopție unei familii normale, care poate să ofere minorilor un cadrul familial adecat pentru creșterea și educarea copiilor. Decizia organului este spre binele și în interesul superior al minorilor. Faptul că familia adoptivă este homosexuală este o pură întâmplare, putea fi și una heterosexuală. Acest lucru nu schimbă cu nimic faptul că părinții naturali ai copiilor sunt inapți să îi crească adecvat, deci decizia Statului a scoaterii copiilor din această familie agresivă și abuzivă este categoric una corectă.

-8 (14 voturi)
pista
28.05.2016, 15:30:14

George Alexander – Singuri pe lume. Peste tot, în Europa, ne iau copiii! Iar “ai noştri” (?!) tac… N-am ştiut niciodată probabil cât suntem de singuri pe lume!... Toată încrederea noastră s-a dus acum, însă… S-a spulberat! S-a rupt în două! Între Noi şi Ei s-a creat o falie imensă, mai adâncă şi mai întinsă chiar şi decât lacrimile deznădejdii, care ne curg direct în suflet!... Prin toată Europa! CEA MAI MARE PROBLEMĂ ÎN POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI, în acest moment!, este că suntem batjocoriți, umiliți de alții, discriminați mai la tot pasul!... Şi, n-avem nici cui să ne plângem măcar, oameni!… Guvernul, Preşedinția, se uită de ceva timp la noi cum murim în stradă sau lângă ei, dar –este clar!- nu facem parte din viața lor! N-am făcut parte din viața lor niciodată! Nu-i deranjăm nici chiar prin moartea noastră. Peste tot, în Europa, oameni buni, ne iau copiii! Iar “ai noştri” (?!) tac… Par să nu fi înțeles drama noastră, bat câmpii, surmenați sau merg în vârful picioarelor să nu-i deranjeze pe alții. În Norvegia, Barnevernet ne-a terorizat şi ne terorizează. Bodnariu, Nan, Avramescu, Rădulescu, şi mulți alții!, se zbat ca nişte muribunzi între viață şi moarte! Mii de români trăiesc, însă, cu spaima în suflet. Cu teama că, într-o zi, se vor întoarce şi nu-şi vor mai găsi copiii acasă… În Finlanda, românca noastră, Camelia Smicala, cere disperată autorităților române ajutorul… Dar, nimeni n-o aude!... A cerut repatrierea copiilor săi!, un drept natural… Dar, probabil, dosarul acela s-a pierdut! A dispărut fără urmă aşa cum însăşi viața noastră dispare… Viața încă unui om… A încă unui român! Căci, tot doctorița Smicala îmi scrie… “…nu îmi pot permite un avocat. Am pierdut tot ce am muncit în douăzeci de ani pe procese. Nu am avut de unde să plătesc avocat timp de doi ani. M-am dus singură în instanță. Aşa mi-au luat copiii.” Dumnezeule!, îmi spun. E ca şi când alții ne-ar vâna… E cu putință?! În Danemarca, Hermina Gheorghe a fost distrusă de un sistem inuman. Unul dintre copiii ei e mort!... Celălalt, de numai câteva luni, e luat de Barnevernet. “Numai Dumnezeu mă mai scoate din mâinile lor!”, îmi spunea ea, plângând. În Anglia, Florin Barbu este în greva foamei!... În fața CEDO, din Strasbourg, disperă, moare sfâşiat pentru copiii săi… Dar, nimeni, de la Bucureşti, nu-l vede! Nu-i întinde o mână de ajutor când i-e mai greu! Distanța de la noi până la Strasbourg, observ, e cam mare, după cum se pare, iar aleşii noştri se uită în altă parte!, ignorându-ne, ca pe orice nimic... Şi la Palatul Victoriei şi la Cotroceni, oamenii înseamnă atât de puțin pentru fiecare. Nimeni nu este preocupat să te vadă în punctul în care îți întâlneşti propria moarte… Marți, 17.05.16, exasperat şi umilit de nesimțirea guvernanților, un pensionar –care era în greva foamei din 01.05.16, oameni!- şi-a dat pur şi simplu foc în fața guvernului! Nu a mai putut suporta indiferența, nepăsarea şi neomenia celor care ne conduc. Nici măcar uşierii nu l-au băgat în seamă când începuse să fie doar o amintire. O amintire care ne arată cât de săraci am ajuns să fim… … Cum să te vadă atunci pe tine, Florine?! De la Bucureşti până la Strasbourg este drum lung. Şi nimeni nu-ți vede de-acolo lacrimile! Nimeni nu a început să simtă cumva emoțiile umane. Nimeni - în afară de NOI!- nu îți spune că suntem alături de tine, sacrificiul tău este un deja-vu’stânjenitor! Prea mulți părinți îşi plâng copiii FURAȚI de Barnevernet! Iar, ai “noştri” nu fac nimic… … Psihologie de slugă, uitată la uşă!, cum am spus… Aceasta este calitatea supremă a aleşilor aleşi. Totul nu este decât o reprezentație pentru ei în ochii noului stăpân… … Dar, poate, va veni cândva o schimbare… O schimbare de peisaj fericită! Când nu vom mai desconsidera oamenii. Când nu-i vom mai abandona în brațele nebunilor. Nu mă poate opri nimeni să privesc spre vremurile acelea. Şi, să recunosc de fiecare dată, fără niciun subterfugiu, că durerea voastră – a ta, Florine!- mereu va fi o parte din mine…

+8 (14 voturi)

Vezi toate comentariile (58)