Stare de spirit la Moraviţa, prima staţie a refugiaţilor care intră în România. Săteni: „Vrem să dăm din puţinul nostru“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Moraviţa se află la 60 de kilometri de Timişoara şi la doi kilometri de frontiera cu Serbia. Este una din cele două localităţi din judeţul Timiş unde autorităţile au ridicat una din taberele pentru primirea refugiaţilor, cealaltă fiind Beba Veche.

Chiar dacă s-a anunţat că la Moraviţa a avut loc doar un exercţiu, pentru a testa reacţia României în cazul venirii refugiaţilor, până la urmă corturile nu au mai fost strânse tabăra rămânând în aşteptare. Am plecat la Moraviţa să vedem cu privesc locuitorii comunei criza refugiaţilor din Asia Mică. 

Nu am întâlnit oameni pregătiţi să se baricadeze în cazul în care şi graniţa noastră ar urma să fie luată cu asalt. Din contră, oamenii simpli nu doar că nu sunt temători, dar sunt dispuşi să îi ajute cu ce pot pe cei care fug din calea războiului. 

Reportaj la Moraviţa FOTO Ştefan Both


 

„Unu la mână. Ei nu vor să vină în România nici dacă îi aducem cu forţa. Se duc în Germania, Suedia, Italia. Şi dacă totuşi vin sunt duşi la Timişoara”, ne taie din prima pofta de discuţie Mladen Bolici, care a ieşit să îşi facă ceva cumpărături de duminică la alimentara din Moraviţa. Ne întrerupe un vecin. „Dacă vin, să fie bine primiţi! Ai noştri când se duc peste tot în Europa e bine, dacă cumva vin alţii la noi, nu mai e bine. Tot oameni sunt şi ei. Ferească Dumnezeu că nu e război la noi şi că ne putem culca liniştiţi. Că şi printre ei sunt unii răi, că se spune că nu le place munca. Păi pădure fără uscături nu există. Nici ai noştri nu muncesc, mai bine stau la birt decât să meargă să lucreze cu ziua prin comună. Aşa că eu i-aş primi. Sunt dispus să iau la mine o familie, cu copii, nu mi-ar fi frică”, susţine Nicolae Palaghia.

image

Nicolae Palaghia
 

„Cei buni pătimesc din cauza celor răi“

Costel Petru a lucrat opt ani ca muncitor pe şantierele din Spania. A revenit acasă, la Moraviţa, pentru că nu i-a mai fost nici lui prea bine printre străni, nici bani nu rămâneau la finele lunii. „Eu am fost <vinitură> în Spania, ştiu ce înseamnă asta. Nu am plecat acolo de bine ce îmi era în România. Tot de rău pleacă şi refugiaţii din ţările lor. La fel ca şi în cazul românilor din Spania, tot cei buni pătimesc din cauza celor răi. Nu sunt teroşti cei care fug de război şi de foame. Eu unul i-aş primi şi la mine în casă, dacă ar avea nevoie de ajutor. Ştiu ce înseamnă să nu ai 50 de cenţi, am trăit asta, având şi copil mic şi muiere după mine. Spaniolul nu te primeşte în casa lui”, ne-a declarat Costel Petru.

image

Costel Petru şi Aurel Baniaş
 

Aurel Baniaş are o pensie de boală de 270 de lei, însă afirmă că are suflet să primească la el în casă refugiaţi. 

„Nu pleacă nimeni din casa lui de la prea mult bine. Care e om sărac, ştie ce e sărăcia. Politicienii putrezi de bogaţi nu ştiu. Ei îi învrăjbesc pe oameni împotriva refugiaţilor. Ar trebui ca fiecare parlamentar să ia în vila lui un sirian. Eu cu o pensie de 270 de lei aş primi la mine în casă refugiaţi. Mi-e teamă că nu am ce să se dau de mâncare, nu poţi le dai iarbă să mănânce”, a spus Baniaş. Sătenii spun că au fost chemaţi la Primărie, unde li s-a explicat problema refugiaţilor. “Am primit sfaturi, ce trebuie să facă, cum să se comportăm, cum să ajutăm“, a adpugat Aurel Baniaş. 

„Când au plecat nemţii de aici, au lăsat în urma lor casele pline”

Ioan Nicolici şi-a adus aminte de războiul de la vecinii sârbi, din 1999. Acesta susţine că şi acum i se face pielea găină când se gândeşte că la mică distanţă de casa lui a căzut o bombă lansată dintr-un avion NATO.

„Aici a căzut o bombă. Americanii au distrus linia de cale ferată pentru a opri transporturile de combustibil. Era pe partea sârbă, pe fâşie. Mulţi sârbi s-au refugiat de teamă la noi, au fost primiţi în casele oamenilor. Să vină refugiaţii şi la noi, dacă putem să îi ajutăm, îi ajutăm. Nu vin de plăcere, casele lor au fost distruse, fug de foame. Dumnezeu să îi binecuvânteze. Eu am întrebat deja la primprie cum putem să îi ajutăm, cu mâncare, cu haine, cu jucării pentru copii, pentru că în tabără nu se poate intra. Vrem să dăm din puţinul pe care-l avem. Dumnezeul spune: <Nu lăsa pâinea să se usce, dă-l săracului>. Cât costă o pâine, 1 leu? E mare lucru o găină, un kil de zahăr? Nu ai de ce să te temi de ei, nu vin cu armele în dinţi, aşa cum vor unii să credem”, a declarat Ioan Nicolici.

image

Ioan Nicolici
 

Acesta susţine că în Banat nu au existat niciodată probleme etnice, iar cei care s-au stabilit aici trebuie să se gândească că au fost norocoşi. 
 

„Moraviţa a fost locuit de nemţi. Toţi cei care stau acum aici sunt vinituri. Şi eu am vent de la Zlatiţa. Când au plecat nemţii de aici, au lăsat în urma lor casele pline, cu păsări, porumb, grâu. Cei mai mulţi au venit aici din Moldova”, a explicat Ioan Nicolici.

„Refugiaţii trebuie să fie ajutaţi. Şi noi am fugit de sărăcie în Vest”

Fănică Barbu a fost membru PNŢCD. Are un dinte împotriva lui Băsescu, pe care îl face vinovat că a distrus ţara. În ce priveşte criza refugiaţilor, el e de aceaşi părere ca şi consătenii lui. 

„Puteţi întreba orice om de aici, toţi spun la fel. Refugiaţii trebuie să fie ajutaţi. Şi noi am fugit de sărăcie în Vest. În calitate de cetăţeni europeni trebuie să ajutăm. Românii nu sunt împotriva musulmanilor, cel puţin cei din Banat. Noi am convieţuit bine cu toate etniile, cu maghiari, nemţi, sârbi, cehi, bulgari, italieni, ţigani. Banatul a fost foarte maleabil în problema etniilor. Din păcate, cei de la Bucureşti învrăjbesc. Ştiţi vorba romanilor, <Dezbină şi cucereşte>. Eu unul aş ajuta cu tot ce se poate un refugiat. Nu trebuie să ne tememe de nimic”, afirmă Fănică Barbu. 

image


Fănică Barbu
 

Bărbatul ţine să îi liniştească însă pe cei care au cumva temeri în privinţa musulmanilor: “Acum noi discutăm, dar în România nu vin ei! Ce să facă aici? Să moară de foame?”.



 

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite