Timişorenii sunt revoltaţi de numele propus de ministrul Culturii pentru Muzeul Revoluţiei: Se impune ceva de la centru, fără dezbateri, fără propuneri locale

Clădirea fostei Garnizoane din Piaţa Libertăţii

Propunerea ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, de a boteza viitorul Muzeu al Revoluţiei de la Timişoara după numele unei victime, naşte controverse.

Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a declarat, în cadrul unei vizite la Timişoara, că doreşte ca viitorul muzeu al Revoluţiei să poarte numele unei persoane, care a fost împuşcată în decembrie 1989. Este vorba de Lepa Bărbat, despre care ministrul ştia că este prima victimă a revoltelor de la Timişoara. Revoluţionarii din Timişoara au reacţionat imediat pe reţelele de socializare şi a arătat că prima victimă nu a fost Lepa Bărbat, ci Rozalia Irma Popescu, care a fost călcată de un tanc înainte ca armata să deschidă focul împotriva manifestanţilor.  

Ministrul s-a reorientat repede şi a anunţat că Lepa Bărbat a fost totuşi prima victimă împuşcată în decembrie 1989, ca atare îşi menţine dorinţa ca muzeul să se numească Muzeul Revoluţiei Naţionale Lepa Bărbat.  

„Ce frumos aţi întors-o din condei! Acum Lepa Bărbat nu mai e prima victimă a Revoluţiei, ci e prima victimă împuscată a Revoluţiei. Urât, foarte urât! De ce nu vă ocupaţi de Revoluţia din Tecuci, unde sunt convins că sunteţi mai la curent cu evenimentele? Lăsaţi Revoluţia din Timişoara pe seama celor care cunosc adevărul acelor zile! Muzeul Revoluţiei din Timişoara, dacă e să poarte numele unei victime, atunci acela e al Rozaliei Popescu - cu adevărat prima victima a Revoluţiei, călcată de TAB în jurul prânzului zilei de 17 Decembrie 1989”, a scris revoluţionarul Corneliu Vaida, la postarea de pe Facebook a liberalei Alina Gorghiu, care îşi face campanie în Timiş, pentru un nou mandat de senator. 

„V-am citit postarea. Mi-ar plăcea să ne vedem săptămâna viitoare, să aprofundăm discuţia. Ce ziceţi?”, a venit răspunsul Alinei Gorghiu.  

Lipseşte tocmai numele oraşului Timişoara 

Discuţia naşte pasiuni în Timişoara. Oamenii nu înţeleg de ce este nevoie ca cineva din afara oraşului să vină şi să impună un nume, aşa cum se întâmpla în timpul comunismului. Pe de altă parte, se discută de numele unui muzeu care oricum, în acest moment, este la nivel de proiect, iar realizarea ei nu se va realiza mai devreme de 2024-2025.  

„Nu cred că putem da un nume, un singur nume acestui muzeu. Chiar dacă e prima victimă, prima împuscată, cea mai tânără etc. Sunt atât de multe nume care ar merita incât nominalizarea unuia i-ar nedreptăţi pe ceilalţi. E părerea mea. De coleg de idealuri şi acţiune cu cei sus-numiţi”, a comentat Ovidiu Drăgănescu, fost prefect de Timiş, coleg în PNL cu Alina Gorghiu şi Bogdan Gheorghiu. 

Timişorenii nu cred că este nevoie ca muzeul să poarte numele unei singure persoane, având în vedere că revoluţia a fost meritul unei părţi importante din populaţie. Şi tocmai ce lipseşte din numele propus de ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, este tocmai... Timişoara. 
 

„Ideea de a da un nume viitorului Muzeu este interesantă, însă modul în care a fost anunţat acest lucru contravine Revoluţiei: practic, cineva de la centru a venit şi ne-a anunţat intempestiv că se va pune în aplicare ceva; fără dezbateri, fără propuneri locale. Tocmai pentru asta s-a luptat! E nevoie să discutăm mai mult asupra acestui nume. Argumentul "prima victimă" e neinspirat; de regulă recordurile pozitive apar în astfel de nume, nu nefericirea de a fi primul împuşcat. Altfel, de ce alte victime ar fi mai prejos? Au suferit mai puţin pentru ca nu au fost primele? Ce să mai spunem despre Surorile martir? Daţi-le timp timişorenilor să aleagă numele. E un subiect important (s-ar putea să nu îi aleagă unul anume tocmai din respect pentru toate victimele). Ca idee de campanie, ne interesează cât se alocă pentru acest muzeu şi când încep lucrările”, a scris Alexandru Drăgan, un timişorean care studiază fenomenului migraţiei în regiunea istorică a Banatului, în cadrul proiectului Cămine în mişcare. 

Povestea familiei Lepa

Muzeul Revoluţiei ar urma să se facă în fosta Garnizoană din Piaţa Libertăţii, în faţa căreia a fost împuşcată Lepa Bărbat. S-a întâmplat în 17 decembrie 1989. Lepa Bărbat era împreună cu soţul ei, Vasile Bărbat, şi cu fiica de 12 ani, Ioana Bărbat.  

Când au ajuns în faţa Garnizoanei, din cordonul militar din Piaţa Libertăţii cineva a deschis focul. Lepa Bărbat a fost împuşcată în cap şi piept, iar Vasile Bărbat a fost nimerit în stomac.  

„În 17 decembrie 1989 eram cu soţia şi cu fiica Ioana. Pe la orele 17-17.30 am ajuns în Piaţa Libertăţii venind dinspre Piaţa Unirii. Când am intrat în Piaţa Libertăţii chioşcul de ziare ardea şi două autoturisme erau răsturnate, însă nu se aflau aici nici un fel de manifestanţi. Vreo 4-5 militari în termen, fără armament, îşi făceau de lucru sub poarta intrării în comenduirea garnizoanei. Pe strada Alba Iulia era alt grup de militari îndreptaţi cu faţa spre catedrală. Aceştia erau mai în vârstă şi echipaţi ca de război. Pe strada care duce spre Muzeul Banatului (Karl Marx) era al treilea grup de militari, mai tineri după înfăţişare. Pe această stradă se pare ca erau şi demonstranţi, deoarece se percepea un vuiet specific aglomerărilor umane. Am văzut cum doi dintre militarii de pe strada K. Marx au fost răniţi, probabil loviţi de vreo piatră (împuşcătură n-am auzit în momentul acela) şi duşi la un TAB care era pe strada ce duce la CEC. 

Eu împreuna cu soţia şi fiica am ajuns în faţa comenduirii garnizoanei, pe trotuar, în dreptul actualei plăci comemorative. Atunci militarii de pe strada Alba Iulia au tras foc de avertisment vertical în direcţia Pieţei Operei. În secundele imediat următoare din direcţia restaurantului militar s-a tras o rafală asupra noastră. Soţia a fost omorâtă de două gloanţe trase în cap şi piept, eu am fost nimerit în abdomen, iar fiica rănită uşor la mână”, a povestit Vasile Bărbat. 

Căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu, a fost condamnat la 18 de ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă a fost achitat de Tribunalul  Militar Bucureşti. „Militarii care erau acolo au spus că Joiţoiu a tras. Acesta a luat arma de la unul din soldaţi. La 20 de ani, am văzut declaraţia unui fost lucrător în armată, pe TVR, care a spus că Joiţoiu a făcut un pariu că ne omoară pe toţi trei”, a spus Ioana Lepa. 

Vasile Lepa, pe lista informatorilor securităţii

La începutul anului 1990, Vasile Bărbat a fost dus la opreraţie în Belgia, pentru că în România, medicii nu puteau oferi altceva în afară de glucoză.  

Vasile Bărbat a ajuns deputat în Parlamentul României, la începutul anilor 90, pe listele Partidului Democrat al Muncii (partid preluat mai apoi de Ilie Verdeţ şi prefăcut în Partidul Socialist al Muncii, dar Vasile Bărbat s-a retras atunci din partid). 

Publicistul Marius Mioc, cercetător al evenimentelor din decembrie 1989, a iniţiat un demers de a afla din dosarele CNSAS numele revoluţionarilor care au colaborat cu securitatea regimului Ceauşescu. 

„Am cerut dosarul lui Vasile Bărbat pentru a vedea ce conţine acesta dar şi pentru a verifica declaraţia lui Mircea Dinescu despre revoluţionarii găsiţi colaboratori ai securităţii: „îi scoteau băieţii de la Securitate şi îi băgau printre demonstranţi la Revoluţie”. Dosarul de securitate al lui Vasile Bărbat arată că acesta a fost informator al securităţii în anii ’60. Conţinutul informărilor sale se referă la folosirea avutului obştesc în scopuri personale la locul său de muncă din acea vreme, Centrul de Însămânţări Artificiale Adămuş, la raportările false care se făceau şi la faptul că şeful instituţiei a angajat un fost legionar. Nu există informări din anii ’80 şi nimic care să aibe legătură cu revoluţia din 1989. Cel puţin în cazul Bărbat, afirmaţia lui Mircea Dinescu despre inşii infiltraţi de securitate printre demonstranţii de la revoluţie nu se confirmă. Ar trebui să i se ceară domnului Dinescu să prezinte o listă exactă a persoanelor infiltrate de securitate printre revoluţionari, în 1989, pe baza documentelor din arhiva CNSAS. Ar fi un lucru foarte interesant de aflat. Din păcate, nu e cine să ceară aşa ceva, căci printre ziariştii români nu există obiceiul de a pune asemenea întrebări”, a comentat Marius Mioc. 

Vă mai recomandăm:
 

Garnizoana Timişoarei a fost demilitarizată oficial. Palatul în care au locuit toţi conducători armatelor din Banat a fost predată de MApN

Mult aşteptatul muzeu al Revoluţiei din Timişoara va fi gata de abia peste trei-patru ani