Visează la turişti, dar nu mişcă un deget pentru a-i atrage. „Nu sunt amatori de agroturism, se jenează să primească oameni străini la ei în casă“
0
Infrastructura turistică din zona Padeşului este praf. Nu sunt hoteluri, restaurante, iar patrimoniul istoric este lăsat să degradeze.
Vârful Padeş, cu o altitudine de 1.382 metri, este cel mai înalt vârf din Munţii Poiana Ruscă. Din punct de vedere administrativ, se găseşte pe teritoriul judeţului Timiş, în limitele comunei Nădrag. Este la aproximativ 120 de kilometri de Timişoara, în estul judeţului, la graniţa cu Hunedoara şi Caraş-Severin. Zona este frumoasă, se pretează la drumeţii.
Din nefericire infrastructura turistică este aproape inexistentă. Primăria comunei Nădrag, de la poalele munţii Poiana Ruscăi, încearcă timid să-i peţească pe turişti, însă oferta lor este subţire. Nu există nicio unitate de cazare la Nădrag. Cei din Nădrag au ajuns să se laude că au o pizzerie. Măcar atât.
“Se dezvoltă încet turismul în zona Padeşului. Sunt perisaje frumoase. Avem zona Nădrag, Poeni, munţii dintre vârfurile Padeş şi Rusca, o zonă foarte frumoasă care poate fi vizitată de amatorii de drumeţii. Destinaţia se pretează în perioada primăvara-toamnă, în week-enduri. Dar încă nu stăm foarte bine cu infrastructura. La Nădrag se dezvoltă ceva, de exemplu au deschis o pizzerie, la Poeni mai puţin”, a spus Doru Suba, preşedintele Asociaţiei Bănăţene de Turism.
FOTO Primaria Comunei Nădrag/Facebook
"Nu încearcă să se se informeze, cum şi-ar putea amenaja o cameră, cum să pună o faţă de masă curată"
Există totuşi o cabană silvică, la Cheia care aparţine de Ocolul Silvic Coşava. Aici sunt nouă camere duble, cu baie proprie, TV şi frigider, sală de mese.
Din păcate niciun localnic nu s-a gândit să amenajeze ceva pentru turişti.
“Este destul de subţine infrastructura turistică în zona cazării. Se pretează pentru drumeţie şi pentru mersul cu corturile pentru cei care vin pentru două zile. Există traseu de creastă Nădrag-vârful Padeş-Tăul Ursului-Rusca-Poieni. Este marcat, poate fi făcut uşor. Din păcate localnicii nu sunt prea mari amatori de agroturism, se jenează să primească oameni străini la ei în casă. Nu încearcă să se se informeze, cum şi-ar putea amenaja o cameră, cum ar putea să vândă produsele din curte, gâină, ouăle, brânză, carnea, cu un preţ mai bun, cum să pună o faţă de masă curată, să vorbească fumos cu turiştii, să le fie drag să revină şi la anul”, a mai spus Doru Suba.
FOTO Primaria Comunei Nădrag/Facebook
Partea bună este că potecile montane au fost marcate. Turiştii găsesc şi două hărţi în zonă.
„Sunt cascade frumoase, Cornet şi Şopot. Avem poveşti interesante. Istoria industrială, cu funcularele care mergeau fără motoare 40 de kilometri, poveşti legate de trecutul istoric, povestea Măresei, cripta lui Ferencz”, a mai afirmat Doru Suba.
FOTO Primaria Comunei Nădrag/Facebook
Cripta lui Ferencz a fost profanată de nenumărate ori
Poate cea mai interesată poveste din zonă este legată de cripta în care a fost înmormântat Bogdanovich Ferencz, fiul contesei Leopoldina Bogdanovitch, care a fost dinamitată în anii ’80, profanată de numeroase ori.
„Cripta e în Poieni. Este un traseu marcat. Cripta e săpată într-o stâncă. Ferencz a murit într-un duel la o vârstă fragedă, 19 ani, şi pentru că îndrăgea foarte mult locurile astea de pe Bega Poeinilor, mama lui a decis să fie înmormântat într-o criptă construită în această stâncă. Mormântul a fost jefuit de nenumărate ori. Măreasa avea un conac pe Valea Frasinului. Ultima dată, înainte de a dispărea din zonă, când cripta a fost din nou spartă, Măreasa a chemat sătenii, l-a arătat pe Ferencz sătenilor, să vadă că nu are bijuterii, inele, să-l lase să-şi dormă liniştit somnul. Poveştile au circulat însă mai departe. După 90, Ferencz a mai fost o dată scos afară. A fost aşezat în picioare scheletul. Datorită vechimii lui s-a făcut praf. Acum e în aceaşi criptă, dar după un zid de protecţie construit între timp. Dar şi acest zid e deja găurit de cei care încă mai caută bogăţii acolo”, a mai povestit Doru Suba.
FOTO Prinbanat.ro
Din conac se mai vede doar pivniţa
Din conacul contesei Leopoldina nu a mai rămas nimic. “Noi am marcat traseul spre conac. Dar din conac se mai vede astăzi doar pivniţa. A avut soarta tutror clădirilor care nu au mai fost folosite după 90. Conacul a dispărut înainte de revoluţie, dar comportamentul oamenilor a fost la fel. Prima oară se sparg geamuruile, se fură ţiglele, apoi se iau cărămizi din ziduri. Se demontează bucată cu bucată”, a afirmat preşedintele Asociaţiei Bănăţene de Turism.
S-a furat tot din clădirile de patrimoniu
În 1976, clădirile construite în administraţia Austro-Ungară au intrat în circuitul turistic, devenind tabere pentru elevi şi studenţi. După 1990, taberele aflate pe terenul statului au fost date în administrare Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport. În 1996, taberele din Poieni Sat au fost închise. A rămas în funcţiune doar cabana de la Poieni Strâmbu.
FOTO Prinbanat.ro
Nepăsarea statului, ignoranţa şi dispreţul localnicilor au făcut din clădirile istorice veritabile ruine.
„Până în 1990 a fost folosită Cabana Căprioru. După ce a fost abandonată paza s-au furat teracotele, a început să se fure totul. Inclusiv podeaua. Nu ştiu de ce le-a trebuit podeaua când aveau lemn destul în pădure. Există acum o ruină. Muncitorii forestieri mai foloseau o cameră. Cabana avea de toate, ar fi avut nevoie şi de oameni civilizaţi. Mai există cabana pentru copii de la Poieni Strâmbu. Tariful era 66 de lei pe zi, cazare şi masă. Sunt condiţii de cabană de munte, dar au duşuri, toalete. Însă tinerii de azi sunt pretenţioşi, văd că nu au semnal de telefon şi sunt foarte supăraţi”, a mai declarat Doru Suba.
FOTO Prinbanat.ro
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
