Vor să facă turism mai ceva ca în Europa, dar nu ştiu cum

Locuitorii de lângă Lacul Surduc se străduiesc să îşi introducă vilele în circuitul turistic. Localnicii care au făcut investiţii serioase în ultimul timp spun că nu au clienţi.

Localnicii din comunele şi satele timişene învecinate Lacului Surduc vor să câştige din turism. Cu toate că au investit şi ultima lor fărâmă de avere pentru a le oferi condiţii cât mai bune turiştilor, astfel încât aceştia să aleagă să doarmă la ei, şi nu la pensiuni, interesul local pentru afaceri nu pare să dea roade. Criza economică, lipsa cunoştinţelor de marketing, dar şi suprasaturarea pieţei locale atunci când vine vorba de cazare fac ca socoteala de acasă să nu se potrivească cu cea din târg.
„După revoluţie, a început explozia asta de vile, case şi pensiuni. Înainte de asta, în zonă nu eram decât noi, localnicii. Pe atunci, nimeni nu calcula cum să facă profit de pe lac. Surducul era balta noastră, ca să zic aşa. Ne scăldam, admiram peisajul şi atât. Acum lucrurile stau altfel. Cine are bani sigur o să îşi ridice pe aici o casă mai mare sau mai mică. Datorită turiştilor, a crescut şi preţul terenului, dar degeaba. Eu iniţial mi-am ridicat căsuţa asta cu patru camere pentru mine şi familie. Acum degeaba am băgat atâţia bani, că nimeni nu vine să stea la mine. Nu am reclamă şi omul de rând nici nu are bani. Mai bine vine să stea câteva ore pe plajă şi pe urmă fuge acasă. Ăştia mai tineri dorm direct pe plajă. Străinii nu calcă pe aici, că noi nu prea avem condiţii de lux. Le-am oferi, dar măcar să ştim că ne recuperăm profitul”, se plânge Aurel Gat, în vârstă de 72 de ani, unul dintre localnicii care a încercat să-şi vândă vila, dar nu a reuşit. Localnicii au învăţat de la televizor cum să facă turism, iar amintirile lor din concediile de la mare au mai ajutat la înţelegerea fenomenului. „Există multe oferte pentru terenuri sau cumpărarea vilelor. Nu prea avem turişti. Avem drum bun, avem un lac frumos, dar nu ştiu de ce nu dă roade munca noastră”, se întreabă Vladimir Todea.

Marea Neagră vs. Surduc
Timişeanul îşi aduce aminte de localnicii de la Marea Neagră care mereu dau peste turişti, direct în gară sau în staţiune. Cum la Surduc nu există gară sau aeroport, singura metodă de „agăţat” clienţi ar fi drumul mare. Dar nu se cade, spun localnicii. Astfel, în prezent, cei care vor să înnopteze lângă Lacul Surduc au de ales între camping, unde se plăteşte 10 lei, pe noapte, de cort, pensiune, unde preţul de persoană per cameră oscilează între 50 şi 100 de lei, sau acasă la localnici, unde o cameră nu costă mai mult de 40 de lei.
Asta, în timp ce proiectele administraţiei locale în materie de turism sunt inexistente. În vecinătatea lacului există şi localnici care nu vor să facă turism, acest lucru fiind provocat de faptul că locuinţele lor nu sunt finalizate sau că, pur şi simplu, oamenii nu vor să se complice şi şi-au propus să se bucure de lac doar ei, fără turişti. Decizia oamenilor nu e finală, localnicii aşteptând vremuri financiare mai bune.

Sârbii fac turism pe cont propriu
La aproape 150 de kilometri de Timişoara, lângă punctul de trecere a frontierei Poarta Albă, Caraş-Severin, localnicii sârbi se bucură de nu mai puţin de nouă lacuri naturale. Grupate sub numele de Iezeva, doar adunate împreună, cele nouă lacuri sârbeşti au ajuns să se compare la dimensiuni cu Surducul. Vecinii noştri au ştiut însă cum să se folosească de fonduri europene pentru mediatizarea obiectivului şi crearea de alte modalităţi de petrecere a timpului liber în zonă. În plus, localnicii concurează cu pensiunile, iar o noapte de cazare, per cameră, nu depăşeşte echivalentul în dinari a 60 de lei, cu micul dejun inclus în preţ.