Învăţătorul care a salvat dansurile lipoveneşti de la uitare: „Acuma, la nuntă, toată lumea dansează Braşoveanca, nu mai e nimic“

Fiu de pescar, a părăsit satul natal şi s-a făcut învăţător. S-a îndrăgostit de dans şi a-nvăţat nu doar să danseze, ci şi să culeagă folclor şi să-l predea, de numele maestrului coregraf fiind legată existenţa a zeci de ansambluri.

Coregraful care şi astăzi cutreieră România cu ansamblurile de copii din Tulcea are 83 de ani şi o viaţă închinată culegerii de folclor din zona sa. Dacă astăzi românii de pe tot cuprinsul ţării se pot bucura de frumuseţea dansurilor lipoveneşti, dar şi de dansurile aromânilor, ale grecilor etc., acest fapt i se datorează în mare măsură. Roman Jora, rus lipovean din Jurilovca, judeţul Tulcea, este cel care a bătut vreme de peste o jumătate de veac satele Dobrogei, stând de vorbă cu bătrânii satului, creionând paşii de dans surprinşi la nunţi, filmând obiceiuri încă practicate şi în urmă cu 20-30 de ani, dar abandonate astăzi. Astfel, dansurile lipovenilor dispărute din sat au rămas pe scenă, iar coregraful cu profilul bunicului pe care orice copil şi l-ar dori le predă astăzi nepoţilor şi strănepoţilor celor de la care le-a cules.

„Ruseşte nu prea se mai vorbeşte“

„Eu sunt învăţător de meserie, am terminat Şcoala Pedagogică anii ’50-’54. Apoi Şcoala de Educaţie Fizică, unde noi am avut şi profesori de dans, o profesoară de dans rusoaică, aşa erau timpurile. Eu sunt din comuna Jurilovca, judeţul Tulcea, tata a fost pescar, mama la CAP, dar bunica mea a spus când am terminat eu şcoala de 7 ani – «băiatul meu să facă şi el o şcoală, nu să rămână tot pescar» - pentru că noi aveam bărci, unelte… M-a repartizat după absolvire la Feteşti, acolo am stat câteva luni de zile, după ce am terminat armata m-au repartizat în comuna Sarichioi şi acolo am fost învăţător trei ani. Apoi, suplinitor de educaţie fizică“, povestim cu Roman Jora despre începuturi, iar pe fundal se aud la volum asurzitor cântecele din toate zonele ţării, pentru că ne-am întâlnit la un festival în Oltenia la care organizatorii au invitat reprezentanţii etniilor din toată ţara.

Aflu că de-a lungul celor peste 50 de ani de carieră a coordonat zeci de ansambluri, fiind coregraf gradul I,  şi că este unul dintre culegătorii şi scriitorii de folclor. A scris patru culegeri de folclor, iar cea de-a cincea, scrisă în colaborare cu un alt coregraf, este în curs de apariţie. Aşa au rămas, pentru oricine vrea să studieze, dansurile românilor din nordul Dobrogei, ale lipovenilor, ale aromânilor şi megleno-românilor detaliate în amănunt şi aşa cum nu se mai găsesc.

Aşa ajungem să vorbim despre frumuseţea extraordinară a dansurilor ruseşti şi despre cum se mai păstrează ele, astăzi, în comunitate, departe de scenă şi de costumele impecabile. „Acuma, la nuntă, toată lumea dansează Braşoveanca, mai cântă lăutarii, unii, care ştiu şi altceva, dar nu mai e nimic. Se face numai duminică nunta, o singură zi, au treabă cu religia, fac numai duminică. Înainte făceau nuntă trei zile – vineri, sâmbătă, duminică“, povesteşte coregraful despre  comunitatea lipovenilor, care nu mai e la fel de „închisă“ ca pe vremuri. Aceleaşi schimbări, aceeaşi „scuturare“ de origini s-a întâmplat însă în toate comunităţile, nu doar în cazul ruşilor lipoveni.

„Ruseşte nu prea se mai vorbeşte, pentru că acum sunt foarte mulţi români. Soţia mea este româncă. Ei, când fac petreceri la comunitatea ruşilor lipoveni, mă întreabă: «De ce n-o aduci şi pe soţia ta?»,  «Păi, e ocupată, are treabă!»,  «A, că este româncă şi nu vrea la ruşii lipoveni, d-aia!». Eu vin şi-i spun la soţie - «Uite, mă, ce zic oamenii!» -,  dar ea zice – «lasă, mă, ce mă duce eu, ei cântă ruseşte!“. Mai dau eu câteva cuvinte acolo şi pe ruseşte, dar ea de la televizor o-nvăţat câte ceva, nu de la mine. Când m-am căsătorit, târziu m-am căsătorit, părinţii nu mai trăiau, nu s-a pus problema că nu-mi permit pentru că e româncă. A, dar cine obiectează de obicei: preotul. Îi spune la soţie, care se duce şi la biserica românească şi la biserica lipovenească. Dar foarte multe lipovence nu mai merg la biserica lipovenească, şi vin la biserica românească, cu nevastă-mea. O mai întreb pe soţie «măi, ce spune preotul?», „Păi, preotul spune aşa – bărbatul tău e lipovean, şi dacă moare, noi nu venim la-nmormântare», aşa i-a spus lu nevastă-mea“, ne lămurim cum stau lucrurile astăzi în comunităţile mixte dobrogene.

„Le întrebam «şi acum cum făceai pasul, unde te duceai», aşa le-am reconstituit“

Munca de teren a împlinit-o, toată viaţa, cu cea de scenă, primele jocuri culese fiind chiar de la membrii ansamblurilor care s-au format în număr foarte mare în anii comunismului. „ Le întrebam «şi acum cum făceai pasul, unde te duceai», aşa le-am reconstituit. Stăteam de vorbă cu bătrânii, îi întrebam pe ei, filmam nunţile, ani de zile am şi filmat la nunţi, mai mult pentru a vedea obiceiurile şi a le putea reconstitui. (…) Pe timpul celălalt lucrurile erau aşa – secretarul cu propaganda strângea toţi primarii din judeţul Tulcea şi le spunea –«Măi, folclorul dispare, peste 50 de ani n-o să mai fie nimic din ce vedeţi aici. Să-l ajutaţi pe Jora când vine la repetiţii să meargă la lume. Mergeam cu el la nuntă. Ne primeau acolo şi eu îmi făceam planşa, scriam…“, şi-a amintit profesorul care ţi astăzi are sclipiri în ochi atunci când le urmăreşte mişcările băieţilor răsplătiţi cu aplauze îndelungi de fiecare data.

Ruşii lipoveni pe scena de la Slatina

Are şi astăzi, la aproape 84 de ani, săptămâna plină, sfârşitul de săptămână fiind de departe cel mai încărcat, de vineri după-amiază şi până duminică stand ore întregi în faţa scenei de repetiţii. Ajunge dintr-un colţ în celălalt al judeţului şi dincolo de el, pentru că încă mai coordonează foarte multe ansambluri din Tulcea, Mahmudia, Isaccea, Babadag, Sarighioi din Deal, Cerna… Cea mai mare bucurie este că tinerii vin cu dragoste să înveţe să danseze şi că-i şi ajută această experienţă, lucru pe care singuri îl apreciază. Printre dansatori are foarte mulţi admişi la Şcoala de Poliţie, are şi o studentă la Coregrafie şi speră din tot sufletul să aibă cui lăsa toate cele dobândite.