Omul care îi convinge pe sinucigaşi să aleagă viaţa. „Stătea pe marginea clădirii şi mă lua cu ameţeală când vedeam că trece de unghiul de siguranţă“

Zi sau noapte, vară sau iarnă, un poliţist din Tulcea este oricând pregătit să negocieze viaţa cu un om disperat care a fost trădat de iubită, care nu are ce mânca sau este nemulţumit de o hotărâre a primarului.

GALERIE FOTO

Comisarul-şef Lucian Ţugui, de 48 de ani, a salvat viaţa a peste 60 de persoane în cei 14 ani în care luptă cu temerile celor ce nu vor să mai trăiască. Din fericire, toate au fost un succes, niciunul dintre „clienţii“ săi, aşa cum îi place să-i numească, nu şi-a dus la bun sfârşit gestul disperat.

Lucian Ţugui nu se consideră un Dumnezeu şi spune că nu ar reuşi să ducă la bun sfârşit fiecare caz dacă nu ar fi ajutat de colegii de la ISU, de medicii de pe Ambulanţă, de jandarmi şi de poliţişti. Pe de altă parte, pe lângă ajutorul său, este nevoie şi de unul divin, aşa cum s-a convins de multe ori. Comisarul-şef îşi aminteşte de cazul unui băiat care s-a urcat pe o clădire dezafectată din Tulcea şi a anunţat că se aruncă.

„Am stat de vorbă cu el cred că 40 de minute intense. Tânărul stătea pe marginea clădirii şi se apleca din când în când, iar pe mine mă lua cu ameţeală când vedeam că trece peste unghiul de siguranţă. Îmi era teamă că o să cadă din cauza tremurului nervos, pentru că este o presiune psihică imensă, greu de imaginat în astfel de situaţii“, rememorează negociatorul. „A fost o luptă atât de puternică în el ca să nu facă pasul acesta şi Dumnezeu s-a îndurat de el şi m-a ascultat şi a rămas în viaţă“.

Băiatul cu lingura în cap 

Au fost cazuri când unii dintre oamenii disperaţi l-au recunoscut şi lupta a fost uşoară. Un fost copil crescut în orfelinatul din Isaccea, pe care poliţistul îl vizitase în urmă cu mulţi ani, ocazie cu care îi dăruise de Crăciun o pereche de pantofi viu coloraţi, avea din nou nevoie de ajutorul său. De data aceasta, tânărul, care doar ce scăpase din puşcărie, se automutilate bătându-şi o lingură în cap.

„Băiatul a stat ascuns şi timp de câteva zile nu mâncase nimic. Aflase după gratii că un astfel de gest de automutilare atrage atenţia şi a procedat la fel“. Atunci când a ajuns în faţa sa, tânărul l-a recunoscut: „Vă ascult şi am încredere în dumneavoastră pentru că atunci când eram copil mi-aţi adus o pereche de pantofi“, i-a zis el. Omul legii spune că a fost un caz simplu pentru că i-a dat imediat nişte bani cu care a mers şi şi-a cumpărate de mâncare, apoi a fost dus la spital şi şi-a revenit. 

Forţa este exclusă 

Sunt alte cazuri, însă, spune negociatorul, când intervenţia brutală poate duce la o nenorocire. Ca exemplu, ne oferă cazul unui tânăr din oraşul Tulcea, care ieşise din puşcărie unde a fost trimis pentru trafic de droguri. Aflat în relaţii proaste cu familia sa, tânărul s-a încuiat într-o cameră din apartamentul său situat la etajul trei al unui bloc din oraş.

„Când am ajuns în faţa uşii şi am început să stau de vorbă cu el, mi-a spus răstit: «Dispari din faţa uşii că nu ai ce să mă convingi!». Între timp, simt miros de fum. Ce făcuse? A luat tot ce era pe pat, le-a pus pe toate în mijlocul camerei şi le-a dat foc. Disperaţi, am forţat uşa şi, în acel moment, a sărit pe geam de la etajul trei. Din fericire, a apucat să se prindă cu vârful degetelor de toc. M-am dus la el şi înainte să încerc să îl ajut l-am întrebat: «Vrei să trăieşti?» Pentru că, dacă nu voia, mă trăgea după el. A zis «Da» şi atunci, cu ajutorul unui coleg, l-am apucat de mâini şi astfel i-am salvat viaţa. Puteam să-l ucidem prin intervenţia noastră“, retrăieşte poliţistul tragedia acelor clipe.

Lucian Ţugui 

„Nu a scos un sunet timp de 40 de minute“

Dialogul, spune poliţistul, este vital. Dacă persoana care ameninţă că se sinucide nu vrea să vorbească, este aproape un caz pierdut. Spre exemplu, îşi aminteşte de un tânăr care s-a urcat pe un pod şi a ameninţat că se aruncă în gol.

„Am vorbit peste jumătate de oră, aproape 40 de minute, şi el nu a scos un sunet. Mi-era foarte greu. În momentul în care respectivul discută cu tine, este un pas important“, explică negociatorul, care adaugă însă faptul că trebuie să ai mare grijă ceea ce îi spui pentru că este posibil ca unele dintre cuvintele tale să îi declanşeze cine ştie ce furie şi să se arunce. În cele din urmă, cel care intenţionase să îşi curme viaţa a renunţat la gest.

Lucian Ţugui spune că este foarte important contactul faţă în faţă. Pentru a îndeplini această condiţie, negociatorul urcă după ei: pe schele, pe turle, pe poduri. „Chiar dacă urlam nu m-ar fi auzit în multe cazuri. Ţin minte că, odată, m-am urcat pe schelele montate pe o biserică şi s-a rupt una sub mine şi era să mor eu“, râde poliţistul.

Cele trei reguli de bază ale negocierii 

Nu există o reţetă care se poate aplica în toate cazurile, însă poliţistul spune că se bazează pe câteva reguli simple în munca sa. Prima ar fi, după el, compasiunea. A doua regulă învăţată spune că nu trebuie să le promiţi nimic celor care vor să-şi ia viaţa dacă ştii că nu le poţi duce la îndeplinire. Nu îi spune că îi va aduce iubita înapoi celui care vrea să se omoare pentru că nu stă în puterea ta şi, cu următoarea ocazie, va duce planul sinuciderii la bun sfârşit. O a treia regulă, dar la fel de importantă ca primele două, se referă la contactul fizic. „Nu interacţionezi cu ei fizic pentru că poţi să faci greşeli foarte mari. Nu te apuci să-i mobilizezi, aşa cum vedeţi în filme, decât dacă ei îţi cer ajutorul. În caz contrar, s-ar putea să-ţi pierzi viaţa şi tu şi el“, concluzionează omul legii. 

Românul şi setea de sânge

Din păcate, setea de sânge a românilor a fost moştenită de la strămoşii noştri romani care se uitau cu plăcere la luptele din arene. Şi în prezent, spune negociatorul, publicul urlă: «Hai, aruncă-te, prostule!» şi în astfel de situaţii, misiunea lui este cu atât mai grea. „Fie subiectul reacţionează la ce spune publicul, ori intră în dialog cu cei de acolo dacă nu prea are de gând să se sinucidă. În aceste momente, el poate deveni neglijent şi, dacă este într-o situaţie pe buza prăpastiei, îşi va pierde viaţa“.

Ultimul caz la care a intervenit a fost în noaptea de 25/26 august, când un bărbat de 37 de ani s-a urcat pe o clădire părăsită de pe strada Isaccei şi a anunţat că vrea să se sinucidă. După ce comisarul-şef de poliţie Ţugui Lucian a vorbit cu el aproape o oră, a reuşit să-l convingă să rămână în viaţă. Bărbatul este la a treia tentativă demonstrativă de suicid, probleme sale fiind de natură socială şi personale.

Eroul Apostolescu 

Comisarul-şef Lucian Ţugui a urmat această meserie fiind captivat de cărţile poliţiste pe care le-a citit în copilărie şi adolescenţă, eroul său preferat fiind „Căpitanul Apostolescu“. „Era tipul de poliţist integru, care îşi făcea datoria şi era şi inteligent. Între timp am descoperit că m-am păcălit“, râde el.

Şi-a început activitatea la Rutieră, unde s-a ocupat de furturile de maşini, apoi a lucrat pe „moravuri minori“. Spune că a fost cea mai frumoasă perioadă a carierei sale, dar care l-a marcat şi emoţional. „Cel mai greu mi-a fost să-i spun unui părinte al cărui copil îl căutam că l-am găsit spânzurat. Aveam de mers vreo doi kilometri cu maşina până la părinţi şi tot timpul am tremurat“, îşi aminteşte el despre nenorocirea acelei zile. Însă, lucrul cu copiii l-a ajutat să îi înţeleagă pe cei mari, fiindu-i de folos în activitatea de negociator.

Cariera sa a continuat cu instrumentarea dosarelor de crimă organizată, de criminalitate transfrontalieră, mergând pe urmele fetelor care erau traficate în Grecia cu precădere, dar şi pe cele ale românilor păcăliţi cu slujbe frumoase în afară. O vreme, a lucrat şi la Trupele de intervenţii. Din anul 2002 este şeful Serviciului Cabinet şi din 2005 este negociatorul Poliţiei Tulcea, meserie pentru care a făcut o şcoală post-universitară la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ din Bucureşti, timp de un an şi jumătate.