Tulcea

articolul anterior articolul urmator

Solidaritate pentru fata rămasă orfană în accidentul soldat cu 7 morţi. Carnagiul a fost provocat de un şofer beat care făcea o liniuţă întorcându-se de la discotecă

1
23 Aug 2019 18:04:19
Autor: Sinziana Ionescu
Raluca Moişeanu şi fiica ei Daria Sursa Facebook RM
Raluca Moişeanu şi fiica ei Daria Sursa Facebook RM

O colectă publică a fost pornită pentru Daria, fetiţa care şi-a pierdut părinţii într-un groaznic accident de circulaţie, survenit pe când reveneau din vacanţă. Maşina lor a fost lovită de un autoturism cu tineri care se întorceau noaptea de la o discotecă sătească, iar şoferul era beat şi făcea o liniuţă.

Daria are 13 ani şi fusese în vacanţă în Grecia împreună cu părinţii ei şi cu alţi prieteni de familie, toţi IT-işti. Toţi călătoreau cu aceeaşi maşină şi se întorceau sâmbătă, 30 iunie, la Iaşi, unde locuiau.

În noaptea de sâmbătă spre duminică (30 iunie/1 iulie), la Bădeana, comuna Tutova, în judeţul Vaslui, maşina lor a fost lovită violent de o altă maşină în care se aflau 5 tineri din Gohor, judeţul Galaţi, care se întorceau de la discotecă. Şoferul acesteia a efectuat o depăşire neregulamentară, intrând pe contrasens şi zdrobind maşina ieşenilor care circula corect. 

Tatăl Dariei, Cătălin Spătaru (34 ani), manager IT în Iaşi, care conducea maşina, a murit pe loc în impact. Mama Dariei, Raluca Moişeanu (34 ani), originară din Sulina, Tulcea, a murit o săptămână mai târziu, în spital. Accidentul s-a soldat, în total, cu 7 morţi, toţi tineri, şi 3 răniţi. 

În ultima postare de pe Facebook, făcută chiar cu o zi înainte de tragedie, Cătălin, Raluca şi prietenii lor apar în fotografii din vacanţa petrecută în insula Zakynthos din Grecia. „La mare, la soare, la scuba diving“, a scris Raluca.

Imaginea este cutremurătoare (foto jos). Un grup de oameni tineri şi veseli care fac scufundări şi se bucură din plin de viaţă. Pentru ultima zi, împreună. 

Raluca activa şi în domeniul nonguvernamental, iar colegii ei de la Fundaţia Comunitară Iaşi au demarat o colectă publică pentru a-i face Dariei un fond de ajutorare. Fata este acum în grija familiei materne de la Sulina, iar prietenii Ralucăi vor s-o ajute să-i susţină educaţia - ţel pentru care mama ei milita.

„Daria este fiinţa pe care Raluca ar fi vrut-o cel mai mult s-o ajute. Fondul pentru Daria adună bucăţele de inimi pe care Raluca le-a atins. Cu dor“, au transmis cei de la Fundaţia Comunitară din Iaşi. 

Mesajul Fundaţiei Comunitare Iaşi

De ce mi-e dor de Raluca

A trecut o lună şi jumătate de când nu mai e cu noi. Am ştiut, chiar imediat după accident, că lucrurile nu vor mai fi la fel, că ceva ne va lipsi, dar m-am tot amăgit cu speranţa că nu va fi aşa. Dar acum e sigur: lumea nu va mai fi la fel fără Raluca. Am vorbit cu mulţi dintre apropiaţii ei şi s-au spus multe lucruri frumoase, dar ceva mă face sa cred că nu reuşim sa capturam esenţa acestui eveniment. E ca şi cum universul ar fi stat in loc o secunda, după care si-ar fi continuat evoluţia implacabilă; cu sau fără acea secunda totul pare la fel, doar că avem o secunda mai puţin.

N-am avut niciodată ocazia sa discut cu Raluca despre moarte. Sau dacă am făcut-o, a fost la modul trivial, in glumă. Acum îmi dau seama că as fi vrut sa aflu ceva, ceva ce acum mi-ar fi foarte de folos: proiectul ei de imortalitate. Care era lucrul la care ea muncea, conştient sau nu, care sa transcendă dimensiunea temporară a existenţei noastre. De o lună mă tot gândesc care ar fi răspunsul. Din păcate, nu-l vom şti niciodată, dar daţi-mi voie sa va împărtăşesc ce cred eu.

Raluca trăia pentru oameni, nu pentru ea. Yuval Harari spunea in cartea sa “21 de lecţii pentru secolul 21”: “A wise man was asked what he learned about the meaning of life. ‘Well, ‘he answered, ‘I have learned that I am here on earth in order to help other people. What I still haven’t figured out is why the other people are here.‘” Fiecare secunda era dedicata altora, de la Daria şi  Cătălin, la familie, la prieteni apropiaţi, la colegii de serviciu, dar mai ales oamenilor din comunitate, cu care lega relaţii şi pe care încerca sa-i ajute in fel şi chip. Şi asta fără cel mai mic dram de egoism, fără a cere vreun fel de recunoştinţă. 

Dacă vom păstra amintirea Ralucăi ca persoană, mi se pare că pierdem ceva. Recunosc, îmi lipseşte stilul ei flamboiant, îmi lipseşte felul in care ne lua la zor când dormeam in post, felul in care ne critica sau ne încuraja in tot ceea ce făceam. Ne va lipsi in postura ei de mamă, de prietenă, de confidentă, de animator al petrecerilor, de furnizor de scrumbii sau crupier de cazino. Ne va lipsi în toate aceste feluri, dar mai presus de toate ne va lipsi impactul pe care ea l-a avut asupra noastră. Şi dacă ar fi sa aleg un singur lucru pe care să-l păstrez şi să-l duc mai departe, acesta este cu siguranţă spiritul ei. Nu mi-ar fi ciuda dacă peste ani oamenii i-ar uita numele, dacă nu i-ar mai recunoaşte poza, dacă ar trece unii pe lângă alţii fără sa-şi mai aducă aminte că au cunoscut-o pe Raluca, atât timp cat aceeaşi oameni vor dedica timp şi energie pentru a susţine comunitatea din care fac parte, pentru a lega noi relaţii, pentru a stârni noi pasiuni comune şi pentru a se dedica trup şi suflet unei vieţi mai bune împreună. Că de fapt asta a făcut Raluca, ne-a arătat cum sa combatem înstrăinarea, indiferenţa, egoismul, lenea şi incompetenţa.

Mă gândesc ce aş putea face astfel încât spiritul acestei dobrogence sa rămână in Iasi şi sa crească mai departe. Mă gândesc la ceva care sa transcendă efemeritatea fiinţei umane, la un mecanism care sa funcţioneze şi peste 50 sau 100 de ani. Ne trebuie un motor care să alimenteze activitate unor organizaţii precum Fundaţia Comunitara, care prin programele pe care le organizează, susţine exact formarea acestor comunităţi. şi ne mai trebuie ceva care sa-l alimenteze timp de 50-100 de ani. Şi cred acum, mai mult decât acum 6-8 luni când am început discuţiile pe tema asta, ca un fond de endowment (rom. dotare/dota) este mecanismul potrivit. Spre deosebire de donaţiile care se materializează imediat, acest fond este intangibil, el producând susţinere prin randamentul pe care-l generează atunci când este investit. Şi ca să producă efecte, nu sunt suficienţi $50k – $100k, ci e nevoie de $5Mio – $10Mio.

Eu nu sunt capabil sa contribui consistent la un astfel de fond acum, pe moment. Dar fac o promisiune care cred că va fi greu de depăşit prin orice forma de angajament comercial cunoscut: voi dona, timp de cel puţin 10 ani, minimum 5% din câştigul meu pentru acest fond. Şi dacă voi fi capabil sa fac asta şi peste 20 de ani, o voi face cu siguranţă. Sunt convins că in acest fel, Fundaţia Comunitara, căreia Raluca i-a dedicat mult timp şi energie la Swimathon, CDI, Fondul de burse, va ţine vii activităţile care îi erau ei atât de dragi.

Raluca, să nu ne uiţi; avem nevoie de tine.“

Pe aceeaşi temă: 

Adolescenta de 15 ani care a supravieţuit carnagiului de la Vaslui a murit după zece zile la spital. Este a şaptea victimă a accidentului cauzat de un şofer beat

Tânăra rănită într-un cumplit accident în timp ce se întorcea cu familia din Grecia a murit în spital. Şoferul băut a omorât şase oameni şi a lăsat orfan un copil

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Dream Pervertor
24.08.2019, 09:53:38

...cata drama din cauza unor tzaranoi subeducati! Alcoolul si alte substante psihotrope provoaca alterarea judecatii NUMAI la persoanele " predispuse", cei slabi de inger, deja nascuti cu acest handicap! Sa plateasca neamurile lor si cu bani si cu spinarea la 14 lovituri de bici in piata publica, altfel sanctiunile ar trece neobservate, fara de nic-un folos! - Militez pentru interzicerea circulatiei autoturismelor cu o putere mai mare de 100 CP ( 1,3 kg / CP )!

+1 (1 vot)