Tulcea

articolul anterior articolul urmator

Tradiţii de Paşte în Dobrogea: Paparuda şi Caloianul. Joia Mare, ziua în care sufletele morţilor coboară pe pământ pentru a petrece cu cei vii

0
9 Apr 2015 17:45:24
Autor: Mariana Iancu
Tinerele fete danseazăşi cântă FOTO Arhivă Adevărul
Tinerele fete danseazăşi cântă FOTO Arhivă Adevărul

În multe sate din Dobrogea încă se mai păstrează tradiţii vechi de Paşte. După ce creştinii petrec Paştele alături de sufletele morţilor, se pregătesc de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Cojile de ouă se aruncă pe Apa Sâmbetei, iar tinerele fecioare fac ritualuri de invocare a ploii.

Superstiţii în Joia Mare

Joia Mare este ziua în care cei vii petrec alături de sufletele morţilor. Se zice că în această zi morţii coboară pe pământ pentru a petrece Paştele împreună cu cei vii.

În mai multe sate din Tulcea – Alba şi Parcheş, localnicii aprind focuri pe dealuri în aşteptarea sufletelor morţilor.

De asemenea, se împodobesc câţiva pomi cu colăcei şi covrigi, dar şi cu scăriţe din aluat, pentru ca sufletele morţilor să urce din nou la ceruri, ne povesteşte Alexandru Chiselev, muzeograf la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea.

Tradiţii de Paşte

În ziua de Paşte, înainte de ivirea zorilor, creştinii obişnuiesc să se spele pe faţă cu apa din cana în care s-au pus un ou roşu şi un bănuţ de argint, pentru ca toţi ai casei să fie feriţi de rele în anul care vine.

Apoi, cu toţii se aşază la masă. În vechime, pe aşternutul alb se puneau doar ouă roşii şi cozonac.

Carnea de miel, simbolizând sacrificial lui Iisus Hristos, a apărut mult mai târziu pe mesele creştinilor.

Cojile de ouă se aruncă pe apă FOTO Muzeul de Etnografie Tulcea

Muzeograful spune că oamenii nu aruncau cojile de la ouăle roşii, pentru că era păcat, ele fiind sfinţite. Ele se îngropau în pământ sau se dădeau la animale pentru ca acestea să fie ferite de rele. Alţii obişnuiau să dea drumul la cojile sfinţite pe o apă curgătoare, pentru ca ele să ajungă pe Apa Sâmbetei şi astfel morţii să ştie că se apropie Paştele Blajinilor.

În Dobrogea, tradiţiile continuă şi după sărbătoarea Paştelui. Caloianul şi Paparuda sunt două tradiţii străvechi de invocare a ploii.

Paparuda, ne spune muzeograful, se practică după Paşte. Fetele se îmbracă în vegetaţie, în frunze de bujori sau crengi de copaci. Grupurile de fete tinere intră în toate gospodăriile, cântând pentru venirea ploii. „Paparudă rudă vino de ne udă“, spun ele.

După ce cântă şi dansează, tinerele fete primesc de la gazdă un ou roşu şi un bănuţ. Aceste obiceiuri se practică în Niculiţel, Luncaviţa, Jijila, Văcăreni, dar şi în mare parte din sudul României.

Tot după Paşte, în satele din Dobrogea se merge cu Caloianul. O păpuşă făcută din lut se îngroapă şi apoi este dezgropată după 40 de zile, apoi este ruptă în bucăţi ce sunt aruncate pe câmp. „Sunt obiceiuri de fertilitate, pentru ca roadele câmpului să fie curate, iar spicele de grâu înalte“, ne spune Alexandru Chiselev.

Tradiţii în Tulcea FOTO Muzeul de Etnografie Tulcea

Pelerinaj la locuri sfinte

Dacă vreţi să vă simţiţi mai aproape de Dumnezeu în această perioadă, puteţi merge în pelerinaj la mănăstirile celebre din Dobrogea: Celic Dere, la Saon sau la Cocoş.

Manastirea Saon se afla la o distanţă de 11 kilometri spre Niculiţel. Lăcaşul de cult a luat fiinţă sub stăpânirea otomană în anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere. Cei veniţi la Saon au ridicat aici câteva chilii din chirpici şi un paraclis.

Mănăstirea Cocoş a fost ridicată între anii 1832-1835, pe locul unui vechi schit de sihaştri. Aici se află moaştele Sf. Martiri Zotic, Atal, Camasie şi Filip.

Mănăstirea Celic Dere, situată în partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre şi Marea Neagră. Numele mănăstirii este preluat de la pârâul Celic-Dere, însemnând pârâiaşul de oţel.


 

Vă mai recomandăm:

Crăciunul fără brad. La ruşii lipoveni sărbătoarea este strict religioasă: se merge la slujbă, se spun colinde şi se mănâncă 12 feluri de mâncare

Sărbători în Delta Dunării, locul unde colindătorii vin de două ori

Ruperea colacului miresei simbolizează actul sexual din noaptea nunţii. Ce păţea mireasa care nu era virgină

Legenda numelui localităţii Sfântu Gheorghe: voinicul care a ucis balaurul de la gurile Dunării

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările