Fost prim secretar la Tulcea, repus în drepturi de mulţimea revoluţionară: despre populismul lui Barbu Popescu
0
Cunoscut în Tulcea pentru acţiunile lui populiste, Barbu Popescu a fost printre ultimii prim secretari din Tulcea. Fost ambasador al lui Nicolae Ceauşescu, Barbu Popescu, împătimit activist al PCR, a revenit în atenţia tulcenilor exact în momentul în care tulcenii au ieşit în stradă împotriva comunismului, la finalul lunii decembrie 1989.
Imediat după Revoluţie Barbu Popescu a devenit senator al FSN (pentru doi ani, în perioada 1990 – 1992).
Nu a rămas foarte mult pe funcţie: după o ascensiune rapidă, a avut o cădere brucă atunci când a raportat la centru că producţia la Tulcea nu este nici măcar aproape de ceea ce se ştia, fără să ia în calcul că de Tulcea răspundea nimeni altul decât Emil Bobu. Îl contrazicea, astfel, pe cel care era mâna dreaptă a disctatorului.
În câteva luni însă, Barbu Popescu a devenit foarte cunoscut la Tulcea. Considerat de mulţi dintre cei care au avut de-a face cu el un populist absurd, prim secretarul a avut priză la masa mare a populaţiei.
„Făcea tot felul de populisme, mergea prin prieţe, pe la saloane, deghizat, verifica muncitorii dacă sunt corecţi. Dar nu era chiar de glumă, pentru că a băgat nişte oameni în închisoare. Ţin minte că a trimis o femeie după gratii pentru a prins-o cu o cutie cu lapte de la fabrica la care lucra“, explică un tulcean care a cunoscut îndeaporape fenomenul.
Acţiunile lui l-au transformat înte-o mică „vedetă“ a judeţului Tulcea în perioada în care a fost prim secretar. Oamenii îşi aminesc şi acum poveştile cu Barbu Popescu: se ducea la frizerie şi verifica dacă banii se iau şi se dau corect, se ducea prin pieţe şi verifica vânzătorii, intra în fabrici deghizat pentru a vedea cum se lucrează atunci când muncitorii nu ştiu că este prim secretarul pe aproape.
Mulţimea îl vrea pe Barbu Popescu
Detronat rapid din funcţia de la Tulcea, Barbu Popescu, pensionar, a stat ceva vreme „pe bară“. În zilele Revoluţiei, numele său a revenit în atenţia tulcenilor.
Pe 25 decembrie 1989 pe străzile oraşului a apărut o staţie de radioamplificare mobilă, care invita populaţia pentru întâlnirea cu tovarăşul Popescu Barbu-fost prim-secretar al judeţului Tulcea, la orele 18.00 în Piaţa Civică.
La acea oră mulţimea era din nou în piaţă, manifestându-şi bucuria că Popescu Barbu li se va alătura. Văzând că trecuse deja de ora 18.00 şi fostul prim secretar nu a apărut, în rândul mulţimii au început să apară semne de nelinişte.
„Reprezentantul militar, Pârvu Nicolae, a încercat să liniştească spiritele explicând că nu ştie nimic despre prezenţa lui Popescu Barbu în municipiu şi dacă va veni, va fi bine primit. După puţin timp a apărut în balconul de la etajul I, coborând de la etajul VII, unde erau birourile gărzilor patriotice şi unde el se afla încă din cursul zilei, evitând însă să ia legătura cu comitetul revoluţionar. Ulterior am aflat că acesta a fost adus de la Constanţa de colonelul Bacalu şi introdus în clădire cu ajutorul maiorului Vornicescu şi ziaristul Şeitan“, povesteşte revoluţionarul Viorel Tinică.
Tot aceştia mobilizaseră şi populaţia în Piaţa Civică. Mulţimea a fost de acord ca preşedinte al CFSN să fie Popescu Barbu, iar Ciobotaru Constantin să fie vicepreşedinte, dar după ce mulţimea a părăsit Piaţa Civică (mai rămăseseră totuşi în jur de 100 de persoane), în sediu au avut loc nişte discuţii din care reieşea că Popescu Barbu nu a procedat corect, cerând mulţimii să desfiinţeze vechiul comitet, fapt pentru care reprezentantul militar, Pârvu Nicolae l-a sfătuit pe Popescu Barbu să renunţe la „actul să de binefacere” şi să se reîntoarcă la Constanţa, ceea ce s-a şi întâmplat.
Pe data de 26 decembrie, în jurul orelor 8.00-9.00 o coloană de autoturisme din Tulcea l-au readus pe Popescu Barbu şi l-au repus în drepturi, acesta ajungând ulterior şi parlamentar de Tulcea. A fost senator al României (din partea FSN) în 1990 – 1992.
Barbu Popescu a plecat, ulterior, la Constaţa, acolo unde s-a retras la pensie.
Se încarcă comentariile...
