Ctitorul Palatului Cultural “Theodor Costescu” şi-a vândut averea pentru a finaliza lucrările

Cel mai important edificiu cultural din Turnu Severin se reabilitează acum cu fonduri europene FOTO Corina Macavei

Edificiu arhitectonic emblematic al oraşului Turnu Severin, iniţiat şi construit prin efortul Societăţii Cooperative “Teatrul Oraşului Turnu Severin” pentru a găzdui aici, în primul rând, dar  nu exclusiv, o instituţie cu acest profil.

Ales preşedinte al Societăţii "Teatrul oraşului Turnu Severin", Theodor Costescu, directorul prestigiosului Liceu "Traian" din localitate, a reuşit doar în câteva zile să acopere întreaga subscripţie de acţiuni, necesară pentru finanţarea construcţiei teatrului.  Lucrările au început în anul 1912.

Evenimentele din 1916 au găsit clădirea la "roşu", dar acoperită. După înfăptuirea României Mari, Theodor Costescu şi-a reluat preocupările ce-i fuseseră întrerupte de anii războiului. Continuarea lucrărilor era însă aproape imposibilă pentru ca societatea nu mai dispunea de nici un fel de capital. Greutăţile n-au putut însă să-l oprească pe marele om, înzestrat cu o extraordinară forţă de muncă, cu perseverenţa şi nesecata energie. În mai puţin de două luni, la chemarea insistentă a lui Costescu, se subscrie la împrumutul societăţii o sumă de câteva milioane de lei, bani daţi cu dragă inimă atât de severinenii bogaţi, cât şi de funcţionari sau nevoiaşii urbei. Primii au răspuns apelului foştii elevi ai directorului Theodor Costescu. La suma astfel strânsă s-au adăugat un ajutor dat de Guvern şi un împrumut de la Banca Naţională.

Piatra de temelie a Palatului Cultural “Teodor Costescu” a fost pusă în anul 1912, dar în loc de sala de conferinţe şi spectacole cum se proiectase la început a fost realizat maretul edificiu Palatul Cultural, care şi-a putut începe rodnica sa activitate în anul 1924 şi în scurt timp a reuşit să imprime oraşului şi judeţului o viaţă nouă.

Palatul Cultural , proprietate a Societăţii Culturale Teatrul Oraşului Turnu Severin, nu a fost şi nici nu putea fi opera unui singur om şi nici a unei organizaţii oarecare, deoarece la înfăptuirea lui au contribuit toţi oamenii de bine din oraşul Severin şi din judetul Mehedinţi, fără deosebire de avere, poziţie socială şi credinţe. Au contribuit, de asemenea, toate guvernele, unele mai mult altele mai puţin, după cum le-au îngăduit împrejurările; la fel Prefectura şi Primăria.

Un curs material fără de care nu s-ar fi putut realiza Palatul Cultural de astăzi este acela pe care l-a dat în special Banca Naţională a României, apoi Centrala Cooperativelor Săteşti şi a Băncilor Populare, toate instituţiile financiare din Turnu Severin, precum şi foşti elevi ai liceului Traian.

Fericită a fost ziua de 30 noiembrie 1924, când s-a inaugurat aceasta importantă cladire pentru Severin şi pentru judeţul Mehedinţi, parţial terminată în prezenţa românilor veniţi din toate unghiurile ţării, în special din ţinuturile alipite şi de peste hotare, unde această instituţie, deşi tânară, începuse să-şi arunce razele binefăcătoare ale culturii, prin înfiinţare de bibilioteci săteşti.

Măreţul edificiu, opera defunctului arhitect Grigore Cerchez, are un plan cu totul deosebit  şi a fost proiectată să cuprindă şapte săli mari:  trei săli suprapuse cu destinaţia de bibiliotecă ( Bibilioteca I. G. Bibicescu), cinematograf şi restaurant, formând aripa de nord ; alte trei săli la fel aşezate formează aripa de apus în care s-a aflat Muzeul “ Dr. C.I. Istrati ”, salonul de festivităţi şi Sala ajutătoare; iar a şaptea la mijloc între cele două aripi arătate mai sus, este marea Sală de teatru care a fost terminată mai târziu.

Edificiul inaugurat în 1924 n-avea însă terminată sala mare de spectacole. Cum nu mai primea sprijin de nicaieri, Costescu a apelat la ultima soluţie salvatoare: şi-a scos la mezat propria avere pentru interesul obştesc. Acoperişul teatrului era ciuruit din vremea războiului, iar tabla plumbuită nu se găsea. Costescu n-a stat pe gânduri: şi-a decopertat dependinţele sale, care aveau acoperişul dintr-o astfel de tablă, şi a oferit tabla gratuit teatrului.

Văzând că existenţa tinerei instituţii de cultură naţională este periclitată – deoarece veniturile nu puteau asigura nici macar dobânzile la suma datorată  –, binefăcătorul a mai făcut un sacrificiu, vânzându-şi o parte din pământul său de la Vanjuleţ. Bătrân şi bolnav, el vedea cum frumosul său vis nu putea fi împlinit. Spre a termina, în sfârşit, şi sala de spectacole – cu o capacitate de 700 de locuri, cu loji şi balcoane –, cu o uriaşă scenă rotativă unică în ţară, a luat o dureroasă hotărâre: vânzarea casei personale din oraşul dunărean, pentru a putea plăti lucrările.

Theodor Costescu şi-a vândut casa la un preţ redus şi a locuit în clădirea teatrului, umilit şi uitat de către contemporani. Apoi a ajuns într-un sanatoriu bucureştean unde şi-a şi dat obştescul sfârşit, pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emoţionat până în străfundul inimii a fost, fără îndoială, alegerea sa, în 1934, ca membru de onoare al Academiei Romane.

Începând cu toamna anului 2010, Palatul Cultural "Theodor Costescu" a intrat într-un amplu proiect de reabilitare totală cu fonduri europene.