Cum au fost executaţi zece români de trupele germane care ocupaseră oraşul Turnu Severin în timpul Primului Război Mondial

Un episod sângeros din 1917 petrecut în Mehedinţi în timpul ocupaţiei germane este descris de un jurnalist severinean, documentul aflându-se în Arhivele Naţionale. Este vorba de executarea a zece români la Turnu Severin, după ce au fost condamnaţi la moarte pentru trădare în timp de război de către Tribunalul militar german.

Gazetarul severinean Emanoil Lega (născut la data de 18 martie 1895 în comuna mehedinţeană Gogoşu), fondatorul unui ziar local, dar şi corespondent al cotidianului central de mare tiraj ”Universul”, relatează un episod extrem de dureros petrecut în timpul ocupaţiei germane în Mehedinţi, în primul război mondial.

În timpul retragerii trupelor din Divizia I Turnu Severin, care luptaseră în zona Orşova-Alion-Tg. Jiu, unele detaşamente s-au pierdut de grosul trupelor diviziei. Aşa se face că unele au căzut prizoniere la inamic, iar din altele ostaşii au luat calea satelor de unde plecaseră pe front. Unul din ofiţerii unui detaşament dizolvat a fost şi sublocotenentul de rezervă Victor Popescu, învăţător din comuna Fărcăşeşti (Gorj). Pentru că pierduse legătura cu unitatea sa şi ca să nu cadă prizonier la duşmani a stat ascuns prin diferite comune, la rude şi prieteni.

”Bazat, pe credinţa sa, că trupele noastre vor putea opri la Olt trupele germane şi că printr-o acţiune puternică va goni pe duşman de pe teritoriul Olteniei, a găsit pe cale  să-şi formeze o organizaţie de partizani cu care apoi să opereze prin păduri, pe şosele şi unele comune, împuşcând militarii germani izolaţi ce le ieşeau în cale”, spune jurnalistul Emanoil Lega.

Legitimaţie de control, contracost

Trupele germane, pe teritoriile cucerite, luau în primire administraţia oraşelor şi comunele, verificând toţi cetăţenii de la 15 ani în sus cărora le acordau o legitimaţie de control, aşa-zisul ”Ausweis”, încasând câte doi lei în argint pentru fiecare cetăţean. Cetăţenii consideraţi de germani ca duşmani, au fost ridicaţi şi internaţi în lagărele de la Târgu Jiu şi Slatina.

Sublocotenentul Victor Popescu a subestimat puterea trupelor germane şi a făcut apel către români pentru a se mobiliza. Nu a reuşit însă să adune prea mulţi oameni, doar în jur de 30 de persoane i s-au alăturat, cei mai mulţi tineri şi câţiva soldaţi. Ieşeau din păduri la şosele şi prin sate, omorând soldaţii din trupele invadatoare. Speriat de numărul mare al victimelor, Comandamentul german a fixat un premiu de 30 mii de lei pentru prinderea lui Victor Popescu. Acesta reuşea însă să se facă nevăzut îmbrâcându-se în haine de preot, de călugăr, de ţigan căldărar şi se informa prin sate de tot ce se petrecea.

Trădători în rândul românilor

”Printre spionii nemţilor şi trădători ai românilor, era şi un cetăţean Toma care se deghiza în haine de călugăr, dar Victor Popescu nu i-a iertat această mârşăvenie, căci în noaptea de 30-31 mai 1917, a trimis câţiva voinici de-ai lui care l-au ridicat pe Toma de acasă din pat, l-au dus la o răscruce de drum, l-au împuşcat şi l-au aşezat în marginea drumului punându-i pe piept un afiş pe care era scris: ”Aşa vor păţi toţi aceia care îşi trădează fraţii şi stau în slujba duşmanului”. Executarea lui Toma a produs perturbare în rândurile inamicului, cum şi teamă în rândurile spionilor, între care era şi preotul Soroga din comuna Peşteana judeţul Gorj, pe care îl aflăm din adresa confidenţială nr. 111/Rez din 24 iunie 1917, transmisă la Comandatura austriacă din Petreştii de Sus jud. Gorj, către Comandatura de etape nr. 22 din Tr.-Severin. Datorită informaţiilor şi notiţelor date de Soroga şi acoliţii lui, au fost arestaţi între 26 mai şi 24 iunie 1917, un număr de 18 persoane din care 8 au fost trimise, al 25 iunie 1917, legate în lanţuri, la Tribunalul militar al trupelor germane pentru judecare. Dar Victor Popescu, considerând că situaţia lui este periclitată, a plecat, cu militarii lui, ajungând în Moldova unde şi-a găsit unitatea”, relatează gazetarul severinean.

La Tribunalul marţial al Comandaturii de etape nr. 22 din Turnu Severin, cei arestaţi, care fuseseră cercetaţi, au fost acuzaţi pentru ”crima de trădare în timp de război”, care se pedepseşte cu moartea. Cei acuzaţi nu aveau altă vină decât acea că au găzduit pe Victor Popescu şi ostaşii lui, că le-au dat mâncare ori informaţii. În dosarul voluminos de la Tribunalul marţial german au figurat peste 700 de martori, din care foarte puţini au adus acuzaţii celor arestaţi. Printre martorii acuzatori figura şi preotul Soroga şi o tânără, Elisaveta Milca de 17 ani, precum şi o femeie de naţionalitate germană.

Cine erau condamnaţii

Cei judecaţi au fost condamnaţi la moarte în ziua de 8 iulie 1917 de către Tribunalul militar german al Comandaturii de etape nr. 2. În ziua de 10 iulie 1917 sentinţa a fost confirmată, iar în dimineaţa zilei de 11 iulie s-au lipit pe pereţii caselor din oraş şi în unele sate afişe tipărite pe hârtie roşie, scrise în limbile germană şi română.

Oamenii aflau din aceste afişe că au fost osândiţi la moarte pentru trădare în timp de război: notarul Constantin Cojocaru din Negomiru, moşierul Mihai Cernăeanu din Horăşti, învăţătorul Nicolae Popescu din Covrigi, plugarul Stancu Croitoru din Grozeşti, plugarul Tudor Ungureanu din Grozeşti, plugarul Nicolae Marcu din Drăgoteşti, plugarul Ilie Giumanca din Grozeşti, plugarul Ion Norocea din Bolboşi, primarul Petre Vîlceanu din Bolboşi şi notarul Ion Braescu.

În după-amiaza zilei de 10 iulie 1917, celor condamnaţi li s-a citit sentinţa de condamnare la moarte. Unul din cei condamnaţi, în numele tuturor, a cerut ofiţerului care a citit sentinţa, să li se aducă un preot pentru a-i spovedi şi împărtăşi după datinele creştineşti.

”În noaptea acelei zile un ofiţer german Feldwebel Weber s-a dus la protoereul Răiculescu care deşi era bolnav a fost sculat din somn, s-a îmbrăcat repede şi venit cu trăsura împreună cu ofiţerul german la închisoare. După ce preotul a săvârşit taina împărtăşaniei a fost dus acasă tot cu trăsura la ora unu noaptea (un amănunt, căci şi protoereul Răiculescu care era bolnav, impresionat de acest trist eveniment a dedecat după scurt timp, pentru că momentul acesta tragic i-a zdruncinat mult starea lui sufletească)”, poveşte Emanoil Lega.

În dimineaţa zilei de 11 iulie, sub privirele cetăţenilor care se adunaseră la locul unde urmau să fie executaţi, cei zece condamnaţi au fost obligaţi de plutonul de execuţie să sape două gropi pe panta de est a ogaşului Aluniş din vestul Severinului, între Uzina electrică şi Cimitirul catolic. După ce au fost executaţi prin împuşcare, au fost aruncaţi în cele două gropi şi acoperiţi cu pământ.

După plecarea trupelor germane din Turnu Severin, în ziua de 17 septembrie 1917, cadavrele celor executaţi au fost deshumate, aşezate în zece coşciuge vopsite tricolor şi aduse în cimitirul ortodox.