Deşertul Oltenia: Sute de mii de hectare de câmpuri nisipoase

Nicolae Dobre spune că lubeniţele nu se mai pot cultiva din cauza lipsei sistemului de irigaţii. FOTO: Corina Macavei

Peste 200.000 de hectare de terenuri agricole din sudul şi sud-vestul ţării au devenit nisipoase, din cauza defrişărilor masive, dar şi a secetei din ultimii ani.

La doi paşi de Dunăre, în judeţul Mehedinţi, cât vezi cu ochii, se întind terenuri pe care cu greu mai rodeşte ceva. Şi asta pentru că sistemul de irigaţii construit de comunişti a fost furat bucată cu bucată, până la ultimul şurub, iar pădurile cu rol de protecţie au fost tăiate fără milă. Drept urmare, fenomenul de deşertificare a afectat peste 80 la sută din suprafeţele agricole ale comunelor mehedinţene Burila Mare, Devesel, Gogoşu şi Pristol.

Inginerul agricol Rodica Ţîrăi spune că, după 1990, prin despăduriri au fost înlăturaţi arborii care susţineau solul fertil, iar pagubele provocate au fost mari. „Fenomenul de deşertificare a luat amploare după 1990, din cauza defrişărilor perdelelor de protecţie, dar şi din cauza renunţării la culturile care fixau solul. Înainte de 1990, erau foarte multe vii care fixau solul, dar şi plantaţii de piersici, însă după ce proprietarii şi-au luat terenurile au ajuns la concluzia că trebuie să defrişeze tot, în special perdelele de protecţie care erau din salcâmi", a explicat inginerul agricol Rodica Ţîrăi.

Adio, salcâmi!

În localitatea Balta Verde, perdelele de salcâmi care odinioară protejau terenurile de vântul puternic au fost rase de pe suprafaţa localităţii. „Când suflă vântul, nici nu te poţi ţine pe picioare. Ne aduce tot nisipul în casă. Nu am scos niciun sfert din ce am pus. Este cel mai slab pământ din zonă. Va fi Sahara Olteniei de aici şi până la Dăbuleni", a spus Mihai Giurchiţa, din Balta Verde, localitate aparţinătoare comunei Gogoşu. Oamenii povestesc că dezastrul de la Balta Verde a început imediat după 1990. Pădurile care protejau terenurile de pe malul Dunării au fost au fost hăcuite de hoţii de lemne. După toate aceste intervenţii brutale în echilibrul natural, proprietarii de păduri s-au grăbit şi ei să taie, temându-se că vor veni alţii să doboare arborii. Din liziere n-au mai rămas decât pâlcuri împrăştiate, mutilate în urma defrişărilor abuzive. Spaţiile defrişate nu s-au mai regenerat

„Deşertul se extinde, este clar. Dacă s-au distrus irigaţiile, automat totul se deşertifică. Pe timpuri se făceau lubeniţe, acum nu se mai face nimic. Şi ar creşte în continuare, dacă am avea apă. Este Dunărea la un kilometru de noi, dar dacă s-a distrus tot, noi ce să facem?", a declarat şi Nicolae Dobre, localnic.

Directorul Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie (ICPA), Mihail Dumitru, spune că 400.000 de hectare din suprafaţa agri­colă a României sunt afectate de fenomenul deşertificării. Jumătate din această suprafaţă se regăseşte în Oltenia. „Sistemul de irigaţii nu funcţionează, iar ritmul de înfiinţare a perdelelor de protecţie este foarte lent. În toată ţara se împăduresc doar 5.000-6.000 de hectare, aşadar nu este nevoie să declarăm Oltenia deşert, s-a declarat singură. Zona este cu terenuri nisipoase, cu temperaturi ridicate, cu deficit de precipitaţii, sistemul de irigaţii este distrus, deci condiţia este îndeplinită. Oltenia este deja deşert", a declarat Mihail Dumitru. 

În opinia acestuia, intervenţia statului în oprirea fenomenului deşertificării nu se mai justifică atâta vreme cât legile din România nu protejează investiţiile în domeniu. „Ca să poţi să redresezi aceste terenuri te costă o avere. Sunt soluri nisipoase care ridică probleme ca să le aduci la starea iniţială. Soluţia era ca o parte, cele mai sărace în materie organică, să fie împădurite. Începuse un program de împădurire în urmă cu vreo 15 ani, care avansează însă destul de greu. Dar principala problemă, la nivelul întregii ţări, sunt furturile şi distrugerile care au loc. Poate să se investească zi şi noapte, cum ai dus ceva în câmp se fură şi apoi o iei de la capăt. Câtă vreme se fură totul, nu se poate face nimic. Aceasta este principala problemă a României, de fapt", a mai declarat directorul ICPA.

Salvarea: fondurile europene

Specialiştii spun că ar exista soluţii de oprire a deşertificării, dar că nu sunt bani. „Singura modalitate a acestei zone de a renaşte va fi reabilitarea sistemului de irigaţii, plantarea puieţilor pe trenurile nisipoase şi refacerea perdelor de protecţie. Dacă nu se intervine la timp, întreaga zonă va fi un deşert", a declarat Cornel Stroescu (foto), preşedintele Asociaţiei de Producători Agricoli Mehedinţi.