INTERVIU Academicianul care studiază ştiinţa luminii vii: „Dualitatea corpuscul-undă ne defineşte viaţa“
0
Academicianul Traian D. Stănciulescu vorbeşte despre ştiinţa luminii vii (biofotonica) şi motivele pentru care a fost atras de această nouă ştiinţă, dar şi despre vechea sa preocupare de a explica neînţelesurile.
Prof.univ.dr. Traian D. Stănciulescu este arhitect, doctor în logică şi semiotică, profesor de semiotică şi hermeneutica formelor simbolice la Universitatea din Iaşi şi a publicat peste 200 de articole, 23 de cărţi de autor şi coautor. Îi place să spună că este un învăţător, adică un iubitor de semeni. În opinia savantului, satul ar putea deveni un nou strateg al sănătăţii noastre.
Reporter: La început arhitect şi mai apoi doctor în filosofie. Domnule profesor, cine este Traian Stănciulescu ?
Traian Stănciulescu: Întrebarea este uşoară, dar în acelaşi timp cea mai grea dintre toate. Cu alte cuvinte cine suntem, de unde venim, încotro ne ducem, iată întrebarea tuturor întrebărilor şi ca atare ori aş spune-o într-un cuvânt ori ar trebui să povestesc o viaţă. Răspunsul la întrebarea cine sunt iată „Trăire şi sens”. Aşadar, în foarte puţine cuvinte ar trebui să spun că sunt născut româneşte, sunt născut în spaţiul din sud, trăit în Ardeal, acum trăiesc în Moldova, iar părinţii sunt basarabeni.
Ca atare, eu nu pot decât român să mă numesc. Sunt arhitect, sunt filosof, sunt cercetător, sunt om de ştiinţă, sunt profesor la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Iaşi, preocupându-mă de ceea ce este mai important pe lume – ştiinţa umană, care este măsură a celor ce sunt, cum că sunt. Deci iată în câteva cuvinte, cine aş putea să mă declar, dar aş vrea să fiu învăţător, adică înţelept, iubitor de semeni. Aş vrea să nuanţez distincţia dintre învăţător şi profesor. Eu mă numesc profesor acum, în realitate învăţătorul este cel care vorbeşte despre ceea ce el însuşi a trăit şi poate să spună din propria sa experienţă. Vă spun că numai acela care a trăit ceva cu adevărat este în măsură să povestească cu sens toate acestea. Iată de ce învăţător
Rep.: Se cunosc foarte puţine lucruri despre această nouă ştiinţă, biofotonica. D-voastră sunteţi unul din iniţiaţii la propriu ai acestei ştiinţe, aş dori să ne aduceţi lămuriri despre această nouă şi fascinantă ştiinţă.
T.S.: Aş vrea să vă spun că tot ce ni se întâmplă în viaţa noastră trebuia să ni se întâmple pentru ca altceva să-i urmeze. Întâlnirea mea cu biofotonica, adică ştiinţa luminii vii, nu a fost deloc întâmplătoare, adică s-a petrecut în condiţiile în care eu mă străduiam să-mi explic mie evenimente de viaţă, care aveau o anumită dificultate de înţelegere pentru că intrau adesea în zona pe care oamenii o numesc paranormal, parafizică. Toţi le trăim, dar nu ne dăm seama.
Ei bine, atunci când avem clarvedere sau clarviziune sau simţim bunăvedere potrivit principiului „vorbeşti de lup şi lupul la uşă” este un fenomen normal, dar nu îl considerăm ca atare pentru că nu îi avem obişnuinţa. Eu am vrut să aduc toată această fenomenologie în 1990, când am scris primele două cărţi de parapsihologie. De fapt, era o tentativă de a explica magicul, adică, dominanta mea a fost întotdeauna să explic neînţelesurile.
Am făcut lucrul acesta în măsura în care timpul şi explicaţiile acelei vremi îmi îngăduiau, dar mi-am dat seama că mai lipseşte ceva şi atunci pur şi simplu am cerut. Aceasta este o cheie: să ceri fiindcă altminteri nu ai cum să primeşti. Am cerut explicaţii pentru o serie de mecanisme, unul l-am numit deja precongniţie, adică a ştii înainte ce şi cum într-o accepţie ştiinţifică.
Nu a trecut mult, cred că au trecut câteva zile până când unul din marii mei profesori, iniţiaţi şi parteneri de muncă, de cercetare, profesorul Paul Constantinescu mi-a adus o carte spunând: „Traian, cred că aceasta este explicaţia pentru fenomenele de care vorbim”. Şi m-am uitat: Fritz Albert-Popp, „Biofotonica”, care este părintele acestei discipline, ştiinţa luminii vii. Descoperirea acestui admirabil cercetător german a fost că ceea ce emite planta, animalul şi omul este o lumină vie, ultraslabă, de aceea nici nu o sesizăm, dar care are proprietăţi de lumină laser. El a demonstrat acest lucru în laboratorul în care utiliza un aparat cu care număra fotonii, adică particulele de lumină pe care orice sistem viu le emite. Şi nu a înţeles sub nici un chip cum aceste proprietăţi sunt echivalente luminii pe care numai aparatul tehnic o generează.
Şi atunci am spus: „foarte simplu, nu avem decât să punem faţă în faţă un aparat tehnic, laserul şi o celulă”. Noi am făcut acest lucru şi a rezultat o analogie uluitoare între cea ce este sistemul biologic faţă în faţă cu aparatul tehnic, ce are unul are şi celălalt. Şi atunci eu vă întreb, care a fost mai întâi ca laser, celula sau aparatul tehnic?
Rep: Domnule profesor, vorbind de magie, la începuturile ei omenirea trăia din magie, ulterior lucrurile s-au diluat. Care este rolul luminii acesteia coerente?
T. S.: Ca să vorbim de lumină ar trebui să spun nu există o singură accepţiune a conceptului de lumină, motiv pentru care eu o s-o numesc lumină complexă deoarece lumină îi spun şi aceleia care a fost înainte de toate, lumină necreată. Noi cei care recuperăm acum creaţia divină ar trebui să ne amintim că întâi a creat Marele Înţelept de forme lumina entităţilor divine, adică ierarhiile divine, în care pot să intre îngerii, arhanghelii, ş.a.
Acestea erau un chip al luminii de a fi informată, deci au fost primele entităţi care au dobândit formă a chipului divin. Abia mai târziu s-a născut şi complementul energetic al acestei lumini, care a fost echivalentul a celei dintâi zile să se facă lumină. Şi atunci totul a explodat. Dumnezeu a zis să se facă lumină, adică să se facă armonie între două particule care erau în haos şi nu puteau să fie împreună. Două cu încă două au creat un electron, un atom, o moleculă, o macromoleculă şi iată aşa s-a ieşit din haos în cosmos.
Ziua dintâi în care energia s-a manifestat ca lumină a fost în abia a patra zi, urmată de apariţia luminii pe care noi o considerăm vizibilă. De ce a patra? Pentru că atunci a creat Dumnzeu luminatorii cerului, soarele, stelele, luna, aşa încât sub nici un chip nu putem identifica lumina din ziua dintâi cu cea din ziua a patra. Aşadar, suntem în faza în care toate aceste sensuri aparent diferite trebuie să le unim într-o teorie unificatoare, între altele aceasta face biofotonica, adică se ocupă de lumina complexă, care este responsabilă într-o mulţime de altele şi de fenomenele magice. Adică magic înseamnă ceea ce aparent nu are explicaţie, dar eu vă spun că tot ceea ce există, mai puţin Dumnezeu însuşi, trebuie să aibă o explicaţie, Dumnezeu avându-şi cauza în sine.
Dacă vedem mişcându-se un ceva, aceasta trebuie să aibă o cauză, substanţială sau şi energetică, ca şi fenomenele magice. Şi atunci acestea vin dintr-o zonă a invizibilului, de aceea spunem noi că sunt magice, adică sunt dincolo de puterea noastră de înţelegere. Şi aici este biofotonica magistrală pentru că ea vorbeşte despre lumina care ne înconjoară. Noi trebuie să avem puternică credinţă, iar aceasta înseamnă focusare, atenţie concentrată pe ceea ce se întâmplă pe fluxurile noastre de lumină. Suntem atât de înalţi în energiile pe care le desemnăm încât toată fenomenologia paranormalului este explicabilă astfel.
Rep.: În ciuda tuturor medicamentelor de pe piaţă, există tot mai mulţi oameni bolnavi. Şi asta în condiţiile în care există o medicină care a fost ridicularizată, aruncată la periferie, aşa numita medicină magică. D-voastră veniţi şi recroşetaţi lucrurile şi daţi o speranţă că poate fi şi altceva.
T. S.: Această speranţă există dintotdeauna pentru că ea nu s-a pierdut, ce s-a pierdut cel mult a fost strategia de a activa această speranţă. Străbunii noştri sunt cei care spuneau aşa: noi vindecăm întâi sufletul şi apoi trupul. Acest principiu a fost preluat de medicina hipocratică, care a devenit medicina cultă de mai apoi sau alopată, dar care încă o dată se bazează exact pe tradiţia noastră care este una extrordinar de puternică.
Medicina integrativă despre care vorbesc acum pune faţă în faţă, de fapt într-o interacţiune, practica alopată, cât şi cea complementară care vine din zona invizibilă a existenţei noastre. Deci avem o medicină a corpului care este substanţial energetică şi o medicină a câmpului informaţional, aceea a sufletului. Un medic m-a întrebat: „Domnule profesor, dacă îmi evidenţiaţi sufletul vă cred”. Şi eu i-am arătat imaginea în care aparatul de biorezonanţă evidenţiază în jurul corpului spectrul de culori care se modifică atunci când sunt trist sau vesel, când sunt necăjit sau expansiv. Şi i-am spus „iată o expresie invizibilă a stărilor mele afectiv-emoţionale, deci o expresie a sufletului”.
Vreau să vă spun că biofotonica dezvoltă ipoteza că lumina care circulă prin întreg sistem corporal şi care este posibil să o facă datorită cristalelor lichide membranare şi citoplasamatice. A fii sănătos înseamnă a îngădui luminii să treacă şi prin celulă nu numai prin anturajul ei, să treacă curentul electric prin membrana celulară generând un câmp magnetic, ca într-un solenoid.
Rep.: Domnule profesor, ce se întâmplă cu fiinţa umană atunci când trece la cele veşnice?
T. S.: În această lume totul se petrece pe fază de frecvenţe. Cei de dinainte spuneau că totul este vibraţie, noi spunem totul este undă, cu alte cuvinte corpul meu este dublat de unda invizibilă care poartă întreaga informaţie a celor ce sunt. Vreau să vă spun că această dualitate corpuscul-undă este cea care ne defineşte viaţa. Câtă vreme au generez undă, adică luminiscenţă, sunt viu, când nu o mai generez am murit.
De ce moare omul la 43-44 de grade? Pentru că atunci cristalele lichide se opacizează şi transparenţa organismului piere şi mori. Organismul primeşte informaţie de la Cosmos, de la copac, de la semenul meu, de la haina mea, de la casa mea, adică tot ceea ce este viu în jurul meu mă influenţează. Ori eu ignor lucrul acesta, este una dintre ipotezele cheie a ceea că dacă vom controla mediul de viaţă prin ceea ce noi generăm, viaţa noastră ar putea deveni mult mai armonică, dar trebuie să fim în cunoştinţă de cauză.
În clipa în care am plecat o parte din fiinţa mea, cea substanţial energetică, devine oală-ulcică, iar cealaltă secvenţă pe care o numesc suflet, aceasta se duce prin rezonanţă, adică prin iubire. Cu alte cuvinte, cum îmi aştern, aşa voi dormi, ceea ce generez eu cu fiinţa mea în corp acum în sufleţelul meu, în emoţiile mele şi în mintea mea îmi va constitui premisă pentru nivelul de realitate pe care încă nu vi-l pot spune, atâta doar că este, în care se va duce entitatea mea luminoasă.
Rep: Care credeţi că va fi marele supravieţuitor, satul cu valorile lui sau urbanul cu pseudovaloriole lui?
T. S.: Neîndoielnic că satul a păstrat valorile despre care noi am vorbit, astfel încât ar trebui să avem o întoarcere de la cultură la natură, adică să recuperăm în termenii acestei tehnologii moderne care să îngăduie casei româneşti să redevină ceea ce a fost printr-o nouă strategie de emisie a sacrului, adică acestei lumini vii. Şi atunci dacă noi vom ştii să facem aceasta, satul ar deveni un nou strateg al sănătăţii noastre, dar cultura poate să vină şi trebuie să vină şi din ştiinţa pe care oraşul o cultivă, adică este un fenomen de dualitate. Nu putem pierde valorile civilizaţiei, dar nici pe cele ale culturii de altădată.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
