Traseu de vacanţă pe două roţi. Cum să-ţi încarci bateriile la marginea oraşului Drobeta Turnu Severin
0
Severinenii care vor să se bucure de un traseu cu adevărat spectaculos pot alege să evadeze chiar la o aruncătură de băţ de municipiul Drobeta Turnu Severin. Traseul pe care îl recomandăm în cadrul campaniei „Adevărul“ „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă” se întinde pe aproape 36 de kilometri şi în timpul acestuia puteţi să poposiţi în mai multe locuri cu adevărat superbe.
În cadrul Campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“ vă prezentăm un traseu pentru iubitorii de pedalat cu adevărat spectaculos: Drobeta Turnu Severin – Gura Văii - Jidoştiţa. Acesta se întinde pe circa 36 de kilometri şi pentru a-l parcurge nu aveţi nevoie de biciclete scumpe sau cine ştie ce echipament.
Dumitru Nichifor sau Mitică, cum îi spun prietenii de la Asociaţia “Cyclomaniacs din Turnu Severin, biciclist cu state vechi şi bun cunoscător al zonei, ne prezintă traseul ales de noi. Este vorba de Turnu Severin – Gura Văii – Jidoştiţa, un traseu frumos, mediu spre greu în zona Gura Văii, şi asta datorită potecii ce începe nu departe de furnalul de pe versantul vestic din Gura Văii, care este imposibil de urcat cu bicicleta trebuind luată în spate pur şi simplu. Poteca nu este foarte lungă, iar după aceea mai sunt câteva zone ce ridică probleme. Odată ajuns în vârf constaţi că efortul a meritat. Traseul se parcurge în 3h şi 20 de minute şi asta cu opriri dese pentru fotografii.
Trebuie spus însă din capul locului că traseul nu este marcat. Este cunoscut de membrii Asociaţiei Cyclomaniacs, dar foarte bine traseul poate fi încărcat de pe site-uri de specialitate.
Aşadar, traseul începe la Drobeta Turnu Severin, iar până la Gura Văii, se parcurg 7 kilometri pe DE 70. Din păcate nu este amenajată o pistă pentru biciclişti, astfel că este nevoie de multă prudenţă şi atenţie, în mod deosebit la tirurile conduse de cetăţeni străini. De aceea Mitică recomandă celor care vor să evite “asfaltul” o altă cale de a ajunge la Gura Văii: “Poţi să mergi de la Severin spre Dealul Vărănic, ca să eviţi drumul pe asfalt care este foarte circulat şi este stânjenitor să treacă tirurile pe lângă tine. Pleci din oraş, urci pe Vărănic, cobori apoi Vărănicul pe Valea Jidoştiţei şi urci spre Jidoştiţa fără să mai urci pe la Gura Văii”.
Un mic popas la muzeul barajului
Cine doreşte poate face un mic popas la Gura Văii, pentru a vizita muzeul sistemulului hidroenergetic Porţile de Fier, una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre. Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I s-a deschis în 1976, şi prezintă vizitatorilor caracteristicile generale ale Dunării, datele hidrologice, mărturii materiale ale aşezărilor umane din zonă.
Zona Defileului Porţile de Fier a fost locuită încă din paleolitic, iar cercetările au scos la iveală faptul că aici s-au dezvoltat două culturi arheologice noi: Schela Cladovei în epipaleolitic şi Insula Banului în prima epocă a fierului. Expoziţia ilustrează faptul că aceste comunităţi umane au locuit aceasta zonă de acum 30.000 de ani până în zilele noastre. Acest lucru este demonstrat de o bogată ceramică aparţinând diferitelor culturi arheologice.
Zona strategică, a fost disputată intens de-a lungul istoriei. În epoca romană, această zonă a jucat un rol important. Întărită cu numeroase fortificaţii, aceasta a constituit baza de pornire a luptei împotriva statului dac. Tot din cadrul luptelor istorice, ni se prezintă arme de foc, cu care populaţia locală s-a apărat. O parte din zona Porţile de Fier a fost disputată de cele două mari imperii ale vremii: imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. În acest sens, austriecii au construit fortificaţia Ada Kaleh, dar insula a revenit Imperiului Otoman şi aici s-a stabilit o comunitate turcească. Până la inundarea insulei de lacul de acumulare Porţile de Fier I, populaţia se ocupa cu turismul, cele mai căutate produse fiind dulceaţa de trandafiri şi smochine, rahatul turcesc, ţigaretele. În amintirea Insulei Ada-Kaleh s-a amenajat un interior turcesc cu piese reprezentative populaţiei turceşti.
În plus, se aminteşte la muzeu despre primul aşezământ monahal din Ţara Românească, ce a fost organizat în jurul Mănăstirii Vodiţa. Aceasta a fost ridicată de călugărul sârb Nicodim în secolul al XIV-lea, şi a constituit un focar al ortodoxiei, care se opunea penetraţiei catolicismului în zonă.
Sunt expuse costume populare din zona Porţile de Fier şi o moară de apă, considerată precursoarea turbinei moderne Pelton.
Turul în Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I se termină cu partea cea mai interesantă, coborârea în Sala turbinelor.
Două variante pentru a ajunge la Jidoştiţa
După popasul la muzeul de la Porţile de Fier, bicicliştii au la dispoziţie două variante pentru a ajunge la Jidoştiţa: una mai uşoară, care urmează valea pârâului Jidoştiţa şi una mai dificilă.
“În principiu traseul începe în localitatea Gura Văii, la 7-8 kilometri de oraş, lângă barajul de la Porţile de Fier I şi pentru a ajunge la Jidoştiţa avem două variante: una mai uşoară, care urmează valea pârului Jidoştiţa, foarte frumoasă, mai ales după o ploaie pentru că trebuie să treci de 10-12 ori prin apă şi asta este destul de interesant. E un traseu care este accesibil şi nu este atât de dificil. Ca să ajungem la Jidoştiţa, la releul de la Matorăţ, undeva la 600 de metri altitudine, trebuie să urci, dar e o urcare mai lină şi mai lungă. Odată ajunşi acolo te poţi întoarce pe lângă Jidoştiţa, dar mai este un alt traseu, o altă potecă care merge pe lângă sat şi se poate reveni tot pe Valea Jidoştiţei, practic se coboară înapoi”, ne explică Mitică.
Varianta dificilă
Şi avem traseul mai dificil, recomandat doar celor cu o bună pregătire fizică şi cunoscători ai zonei.
„Tot din Gura Văii se face în stânga şi se urcă pe deasupra de hidrocentrală. Acolo avem posibilitatea să vedem barajul de undeva de la vreo 300 de metri înălţime. Foarte frumos se vede Dunărea de acolo. E foarte dificil traseul, trebuie să cari bicicleta fiindcă nu poţi să mergi călare pe ea. Eu sincer îl prefer pe ăsta, chiar dacă e mai dificil, e mult mai frumos şi mai interesant fiindcă se merge prin pădure. Odată ajuns în sus, te gândeşti că după orice urcare există şi o coborâre şi toată oboseala dispare instantaneu. Releul Matorăţ e undeva în vârful dealului, este un punct de reper”, mai spune Mitică.
Dumitru Nichifor ne atrage atenţia că de-a lungul traseului putem întâlni vipera. Vara, cel puţin, e plin de vipere ieşite să se încălzească pe stânci. „Deşi muşcătura viperei este foarte periculoasă, vipera este un şarpe foarte sfios. Normal când mergi în natură trebuie să te uiţi pe unde calci, există riscul să calci pe ea şi atunci sare şi te muşcă dar e foarte sperioasă, în momentul în care simte gălăgie, simte zgomot ea fuge, nu stă, deci nu e un şarpe periculos în sensul că e agresiv”, spune Dumitru.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
