Turnu Severin: Gheorghe Talianu l-a descoperit pe Dorel Stoica

A fost un fotbalist talentat, iar acum este un antrenor de excepție și un lider de sindicat tenace. La toate acestea se mai adaugă un suflet mare.

Dintotdeauna și-a dorit să devină fotbalist. Și așa s-a întâmplat, în ciuda faptului că tatăl nu a fost de acord și s-a împotrivit tot timpul. Foarte talentat, Gheorghe Talianu nu avea cum să treacă neobservat. La numai 13 ani, a fost remarcat în cadrul unui turneu între școli și astfel a ajuns la echipa de juniori a municipiului Drobeta Turnu Severin. Un an mai târziu, era legitimat la echipa de fotbal Letea Bacău. Aici a rămas trei ani, după care s-a hotărât să se întoarcă în Severin. În Modova îi lipsea mirosul Dunării, dar mai ales părinții. Era anul 1971, atunci când se montau primele utilajele la Celrom (fostul combinat de celuloză și hârtie) din Severin. Era primul loc de muncă în Severin al lui Gheoghe Talianu, dar și ultimul. Nu a părăsit fabrica decât doi ani, atunci când a trebuit să satisfacă stagiul militar obligatoriu la acea vreme. În 1974 a avut loc o fuziune între echipa de fotbal a combinatului de mobilă și cea a fabricii de celuloză. Echipa care a rezultat s-a numit Unirea, unde timp de șase ani, severineanul a jucat ca mijlocaș. „Din ordinul primului secretar am fost transferat la echipa de fotbal a orașului, la FC Drobeta. Aici am jucat alături de Morohoi, Căprioru, Iordache, Costea, Dumitrășcuță, Pițurcă, Olteanu, Boța, Iovan. Am stat aici doi ani, după care m-am reîntors la echipa mea de suflet, Unirea, unde am jucat până la vârsta de 40 de ani. Mi-am continuat activitatea ca antrenor la mai multe echipe de fotbal, Energetica, FAMC și Constructorul. Când am văzut că din cauza condițiilor precare fotbaliștii mei nu mai aveau protecție, nici măcar masa nu mai era sigurată, am renunțat să mai fiu antrenor”, ne-a spus Gheorghe Talianu.

A jucat alături de Pițurcă

În perioada când era antrenor la Constructorul l-a descoperit pe Dorel Stoica. „L-am văzut pe Dorel cum juca pe un teren de sport la Liceul Economic din Severin. Avea atunci 13 ani, dar mi-am dat seama imediat că o să ajungă un fotbalist mare”,  ne povestește Talianu.
După fotbal, a doua mare iubire a severineanului este Celrom. După aproape 40 de ani de muncă în acest combinatul, Talianu, în calitate de lider de sindicat, se  zbate pentru ca unitatea (acum aflată în insolvență) să-și redeschidă porțile. „Dorința mea cea mai mare este ca fabrica să repornească și să văd oamenii din nou angajați. Nu pot să dorm noaptea din pricina aceasta. Am în memorie ziua când colegii mei, după ce au primit preavizul, și-au luat lucrurile în plase. A fost cel mai trist moment din viața mea. Sunt un om ambițios și nu abandonez niciodată un lucru pe care mi-am propus să-l fac”, ne spune Gheorghe Talianu.


Întrebări și răspunsuri:
Aveți un fotbalist preferat?
G. T.: Fotbalistul numărul unu al țării, fără egal, este maestrul Dobrin. Țara noastră a avut mulți fotabliști de valoare, dar numai două genii, Dobrin și Hagi.

Continuați să faceți sport?
G. T..: Da. Nu am abandonat niciodată sportul. În fiecare joi și duminică mă întâlnesc la stadion cu foștii mei colegi de la FC Drobeta și jucăm fotbal. Sper să putem face lucrul acesta și când o să avem 70 de ani.


Ce-i place
"Dintotdeauna am iubit sportul rege. De asemenea, mi-a plăcut munca, niciodată nu am stat cu mâna la spate și să pun pe altcineva să muncească. Nu am avut vreo absență sau concediu medical în activitatea mea".

Ce nu-i place
"Am urât lașii și minciuna întotdeauna. Dacă trei inși ar sări să-l bată pe unul singur, cu siguranță l-aș ajuta pe acesta din urmă. Nu suport nedreptatea și  oamenii care nu sunt cinstiți".