Un colţ din Insula Ada Kaleh la muzeul hidrocentralei Porţile de Fier I
0
Turiştii care ajung în judeţul Mehedinţi nu trebuie să ocolească muzeul organizat la barajul Porţile de Fier I, unde pot obţine informaţii despre acest important obiectiv economic şi strategic al României, dar pot vedea şi un colţ dintr-un paradis pierdut, din ceea ce a fost insula Ada-Kaleh.
Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I, o secţie a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier de la Drobeta Turnu Severin, a fost inaugurat în anul 1976 şi modernizat în 2001. În muzeu sunt expuse costume populare din zona Porţile de Fier, o bogată colecţie de ceramică şi o moară de apă, considerată precursoarea turbinei moderne Pelton, adusă din zona de nord a judeţului Mehedinţi.
„Este o secţie care a fost gândită, concepută şi realizată cu mulţi zeci de ani în urmă ca o necesitate în primul rând pentru prezentarea în amănunt a zonei, pentru promovarea zonei şi pentru promovarea obiectivului de interes naţional, sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I. Secţia respectivă evocă şi aduce în faţa celor care ne vizitează obiective importante şi necesare a fi cunoscute în evoluţia regiunii Porţile de Fier sub aspectul biodiversităţii naturale, problematicii hidrologice, evoluţiei istorice a zonei, evocării şi păstrării în memoria colectivă a aşezărilor omeneşti, obiceiuri, tradiţii ale zonei şi, bineînţeles, pentru conservarea inventarului gospodăriilor multietnice din zona şi Parcul Natural Porţile de Fier”, spune managerul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, Doiniţa Chircu.
Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I, simbol al energeticii româneşti, rod al colaborării româno-iugoslave, a fost inaugurat la 16 mai 1972. Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I s-a deschis în 1976, prezentând caracteristicile generale ale Dunării, datele hidrologice, mărturii materiale ale aşezărilor umane din zonă. Înainte de construirea Hidrocentralei de la Porţile de Fier I, Colectivul complex al Academiei Române a făcut cercetări complexe în zona viitorului lac de acumulare Porţile de Fier I.
O parte din aceste cercetări au fost valorificate în cadrul expoziţiei. Zona Defileului Porţile de Fier a fost locuită încă din paleolitic, cercetările stabilind că aici s-au dezvoltat două culturi arheologice noi: Schela Cladovei în epipaleolitic şi Insula Banului în prima epocă a fierului. Expoziţia ilustrează faptul că aceste comunităţi umane au locuit aceasta zonă de acum 30.000 de ani până în zilele noastre. Acest lucru este demonstrat de o bogată ceramică aparţinând diferitelor culturi arheologice.
„În spaţiul nostru muzeal am adus puţină istorie a comunităţii locale, interior Ada-Kaleh şi faună din zona Parcului Natural Porţile de Fier. Bineînţeles că trecerea de la o cultură istorică la alta s-a făcut ca avansare a sedentarismului şi comunităţile au putut să se adapteze mai uşor de la o zonă la alta. În prima parte a istoriei nu puteau lipsi obiecte din cultura Schela Cladovei, cea mai veche aşezare umană stabilă din Europa, din zona noastră. Apoi am considerat oportun că merită să adzucem şi un strămoş al turbinei moderne de astăzi. Această moară de apă este adusă din zona de nord a judeţului Mehedinţi, de la Isverna şi pentru grupurile de elevi, de categorie mică reuşim să-i facem să înţeleagă principiul de funcţionare al turbinelor moderne de astăzi. Bineînţeles că ne-am dorit foarte tare să aducem şi parte din fauna cuprinsă în Parcul Natural Porţile de Fier”, spune Mariana Drăghiea, muzeograf la Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier.
Zona aceasta a fost disputată de-a lungul secolelor de puterile militare care au acţionat pe acest segment al Dunării. În epoca romană, această zonă a jucat un rol important. Întărită cu numeroase fortificaţii, aceasta a constituit baza de pornire a luptei împotriva statului dac. Pentru a putea controla regiunea, romanii au construit un drum pe malul sudic al Dunarii, adesea tăiat în piatră, iar pe fluviu şi-au trimis o flotă militară. Armele de foc prezente în expoziţie sugerează lupta dusă de populaţia locală, ajutată de numeroase fortificaţii împotriva năvălitorilor. Primul aşezământ monahal din Ţara Românească a fost organizat în jurul Mănăstirii Vodiţa. Construită de călugărul sârb Nicodim în secolul al XIV-lea, aceasta a constituit un focar al ortodoxiei, care se opunea penetraţiei catolicismului în zonă.
În urma formării lacului de acumulare au fost strămutate 7 localităţi pe malul sârbesc şi 10 localităţi pe malul românesc (Orşova, Ada-Kaleh, Ogradena, Vârciorova, Tisoviţa, Plavişeviţa etc.).
În amintirea insulei dispărute Ada Kaleh, în muzeu a fost amenajat un interior în stil turcesc, unde sunt expuse piese reprezentative pentru populaţia aflată la interferenţa imperiilor habsburgic şi otoman.
„Zona Porţilor de Fier a fost o zonă de graniţă, o zonă de interferenţă între Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman, a fost disputată de-a lungul secolelor fie de turci sau de austrieci. Şi insula Ada-Kaleh s-a aflat în acest sector al Dunării. De aceea, pe insulă au locuit şi turci şi austrieci. Când austriecii au stăpânit această insulă, au construit aceea cetate cu rol de apărare, care a fost strămutată în aval de Turnu Severin la Insula Şimian. Atunci când turcii au stăpânit insula Ada-Kaleh a construit cea mai mare moschee la nord de Dunăre, acolo a fost aşternut şi un covor cu greutate de 480 de kilograme, care avea ca dimensiuni 15 metri lungime şi 9 metri lăţime. Am considerat că merită ca în muzeul nostru să amintim despre această faimoasă insulă, care era considerată un adevărat Gibraltar pe mijlocul Dunării”, mai spune Mariana Drăghia.
În acest interior în stil turcesc sunt expuse o parte din obiectele conţinute în fondul Ada Kaleh al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier: două lăzi de zestre sau sandâcuri cum le numeau turcii, în care îşi păstrau hainele sau obiectele de valoare, sahanuri adică vase pentru păstrarea mâncării (mâncarea se ţinea caldă în mangalul în care se prepara cafeaua la nisip), narghileaua cu care se pipa tutunul aromat.
„În interioarele turceşti se aflau şi acele paturi joase, în stilul nomad pe care îl aveau turcii, două paturi cu o înălţime de maxim 20 de centimetri şi bineînţeles legat de simbolul credinţei mulsulmane avem pe pereţi agăţate câteva tabluouri ce conţin sentinţe din Coran şi micul covoraş de rugăciune pe care este ţesută Cetatea de la Meca, acolo unde s-a început propăvăduirea Islamului”, precizează muzeograful Mariana Drăghia.
Incursiunea în Muzeul de la Hidrocentrala Porţile de Fier I se încheie cu coborârea în Sala turbinelor, unde se pot admira cele 6 turbine Kaplan. Acolo se coboară cu un lift, circa 20 de metri şi dintr-o pasarelă, dintr-o sală special amenajată pentru turişti, ei pot obţine informaţii despre acest important obiectiv economic şi strategic al României, sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I.
Citeşte şi:
Hidrocentrala Porţile de Fier I – 50 de ani de la punerea pietrei de temelie
Se încarcă comentariile...
