Concept didactic unic iniţiat la Vaslui, provocare pentru profesorii români: ”Să ne aşezăm modelul de învăţământ după datele propriei noastre culturi”

Vasluiul a găzduit ce de-a doua ediţie a Simpozionul de Arheologie Didactică, un concept inedit iniţiat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui, în cadrul căruia organizatorii îşi propun ”să reînvie ce a fost mai bun din lumea didacticii româneşti”.

Organizat pentru prima dată anul trecut, cu ocazia Centenarului, proiectul iniţiat de inspectorul şcolar Alexandru Mîţă a reunit anul acesta la Vaslui pe lângă conferenţiari români, cadre didactice şi elevi din Italia, Portugalia, Cipru şi Republica Moldova. 

Tema centrală a acestui an a fost durabilitatea teatrului şi a ludicului ca strategii didactice de succes - „Teatrul de animaţie - univers educaţional atemporal”. Evenimentul a fost încadrat în proiect Erasmus + KA229 - „Pantins pour l’inclusion” (coordonat de Liceul „Mihail Kogălniceanu” Vaslui), care regrupează în jurul studierii limbilor franceză, engleză, italiană ca limbi de învăţare şi comunicare, şcoli din Portugalia, Italia, Cipru şi România. 

Printre  invitaţii evenimentului, pe lângă oficialităţile locale, s-au numărat istoricul Mircea Platon, redactorul-şef al Revistei Convorbiri Literare, doctor în istorie la Ohio State University, scriitorul Gérard Luçon, fost director în Ministerul Francez al Justiţiei, prof. univ. Aurelian Bălăiţă, prorector al Universităţii de Arte ”George Enescu” Iaşi, ambasadorul Belarus în România, Andrey Grinkevich. 

În ce măsură poate adopta România modelul de educaţie finlandez

Cea mai captivantă provocare a dezbaterilor de la Vaslui a venit din partea istoricului Mircea Platon: mitul educaţiei finlandeze. În ce măsură poate adopta sistemul de învăţământ românesc, modelul de educaţie finlandez, considerat cel mai performant din lume? 

„Am tot vorbit cu diverşi prieteni din Bucureşti, din Cluj, despre simpozionul de arheologie didactică de la Vaslui şi toată lumea m-a întrebat ”cum adică arheologie didactică” şi zic ei uite au găsit un concept foarte bun, care a avut mare succes, şi toată lumea, în mişcarea a doua, în timpul doi, înţelegea despre ce este vorba şi s-a stârnit mare interes în legătură cu ceea ce se întâmplă aici. Vreau să vă vorbesc despre modelul de educaţie finlandez, tradiţia ocultată, pentru că am observat că de câţiva ani buni se tot vorbeşte despre reforma sistemului de învăţământ, bazat pe sistemul de educaţie finlandez. În vara aceasta, am fost în Grecia şi mi-a vorbit cineva de la Muzeul Educaţiei că în Grecia e la mare preţ modelul de educaţie suedez. Şi mi-am zis, domnule, cu cât mai exotic, cu atât mai bine! Le vorbeşti grecilor de Suedia, românilor de Finlanda, finlandezilor de Turcia şi ai rezolvat învăţământul peste tot, pentru că, de fapt, nimeni nu ştie despre ce vorbeşte”, a opinat Mircea Platon. 

Istoricul a precizat că ”săpând”, mergând la materiale publicate, la cărţi, studii serioase, şi-a dat seama de un lucru şi anume că ”modelul de educaţie finlandez la care ne referim cu toţii pentru a opera reforma în România nu există. Adică el există dar nu are un palmares dovedit, pentru că acolo reformele sunt foarte noi”.

”Mamele finlandeze sunt cele mai tăcute mame din Scandinavia”

”Lucrurile la care ne referim noi, anume testele Pisa ale elevilor finlandezi, adică elevii de 15 ani, unde Finlanda a ieşit pe primele locuri în lume sunt din anii 2000-2003-2006, ştiţi că ele se administrează din trei în trei ani. Din 2009, a început un declin al educaţiei finlandeze, conform testelor Pisa. Reformele care au dus la structurarea actualului sistem de educaţie finlandez s-au petrecut treptat,  începând cu mijlocul anilor 70 şi terminând cu mijlocul anilor 90. Cu alte cuvinte, ce se poate spune este că primele rezultate foarte bune obţinute de elevii finlandezi la testele Pisa au fost de fapt ultimele rezultate ale vechiului sistem de educaţie finlandez. Deci ceea ce vedem noi la început, meritele sistemului de educaţie finlandez vin din vechea şcoală, de la vechii profesori, formaţi, în mod surprinzător, cam cum erau formaţi şi profesorii noştri”, a completat istoricul.

Cercetările istorice, afirmă Mircea Platon, arată că prestigiul învăţătorilor şi profesorilor finlandezi are de-a face cu modul în care s-a constituit naţiunea finlandeză, mai întâi ca provincie autonomă, parte a imperiului ţarist, în care şcoala ajuta o mişcare de rezistenţă naţională. 

Educaţia finlandeză, a subliniat istoricul ieşean, a fost construită tot pe bază de manuale unic, care trebuiau aprobate de ministerul educaţiei, pe bază de programe unice aprobate de ministerul educaţiei, pe bază de inspectorate şcolare şi de inspecţii, pentru a vedea dacă profesorii  predau ceea ce trebuie să predea, conform programei. 

”Nu a fost deloc un sistem descentralizat aşa cum ni se spune acum că trebuie să fie sistemul nostru, în care elevul negociază cu profesorul ceea ce are de învăţat sau ce nu are de învăţat. A fost un sistem tradiţional european construit undeva în secolul al XIX-lea, ca formă de rezistenţă faţă de autorităţile ţariste, pe baza modelului german. Dacă mergeţi la noi la Spiru Haret, adică la tradiţia noastră, veţi vedea că şi ea a fost construită pe modelul franco-german. Finlanda trebuia să fie un lider al naţiunii, pentru că dacă vă veţi uita la istoria Finlandei veţi vedea că ei au fost mereu o ţară cu o populaţie foartă mică, aflată mereu, ca şi România în multe cazuri, la răscrucea unor imperii. Deci au fost foarte multe lucruri care au avut de-a face cu supravieţuirea naţională acolo. Cu alte cuvinte, sunt foarte multe lucruri care le avem în comun cu sistemul tradiţional de educaţie finlandez, lucruri care nu se discută în România, care nu sunt bifate nici în ce priveşte meritele sistemului românesc, nu sunt bifate nici în ceea ce priveşte genealogia acestui sistem, pe care noi, teoretic, îl luăm azi ca model”, a completat Mircea Platon în cadrul Simpozionului de Arheologie Didactică de la Vaslui.

În opinia sa, schimbările care au survenit în ultimii zece ani în sistemul de educaţie finlandez (mai puţine teme, mai puţine ore de predare) au dus la scăderea performanţei, iar acest aspect este confirmat nu doar de testele Pisa, ci şi de studiile efectuate.

”Sunt foarte multe lucruri pe care eu nu ştiu dacă le-aţi văzut discutate undeva în România, eu nu le-am văzut. Cred că înainte de a sări din lac în puţ şi înapoi în lac, şi tot aşa, ar trebui să stăm şi să vedem dacă vrem să facem o reformă fără sfârşit sau dacă vrem totuşi să ne oprim şi să facem precum finlandezii, adică să ne referim la propriile noastre date culturale şi să încercăm să ne aşezăm modelul de învăţământ după datele propriei noastre culturi. Vă dau un singur exemplu pe care îl citează experţii. Filmând interacţiunea dintre mame şi copii, fără ca ele (mamele) să ştie, s-a constatat că mamele finlandeze sunt cele mai tăcute mame din Scandinavia, deci suedezele sunt vorbăreţe în comparaţie cu finaldezele. Gândiţi-vă ce înseamnă acest lucru pentru dezvoltarea cognitivă a copilului şi cum se poate aplica un asemenea model o societate ca a noastră unde mamele nu doar când au copilul mic, ci şi până când ajunge într-a XII-a vorbesc de nu se mai termină. Deci, vorbim de diferenţe culturale foarte mari şi nu putem adopta orbeşte aceste modele”.

Pe lângă pledoariile profesorilor universitari invitaţi, au susţinut prezentări şi comunicări tematice atât de partenerii proiectului  Erasmus +, cât şi de profesori vasluieni, tematica fiind centrată pe jocul didactic, scrierea creativă, respectiv atelierele de teatru.

Finalul manifestărilor a aparţinut elevilor care au pus în scenă mai multe spectacole de teatru de păpuşi, marionetele fiind lait-motivul proiectului Erasmus+ coordonat de LMK Vaslui.