Replica vameşului condamnat la 7 ani de închisoare pentru exporturi fictive de usturoi în valoare de aproape 1 milion de euro

Vameşul Tarcea Petru, condamnat de Tribunalul Vaslui la 7 ani de închisoare, într-un dosar cu un prejudiciu de aproape 1 milion de euro, a înaintat un drept la replică în urma unui articol pe această temă publicat de adevarul.ro.

Prin intermediul avocatei care-i reprezintă interesele, Petru Tarcea a înaintat un drept la replică la articolul publicat de adevărul.ro referitor la condamnarea aplicată de judecătorii Tribunalului Vaslui, în acest caz, pe 28 iunie 2019.

Vameşul, care se consideră acuzat pe nedrept, consideră că informaţiile publicate pot genera presiuni asupra judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, care vor judeca apelul în acest caz. 

”Facem precizarea că hotărârea judecătorească de condamnare nu este definitivă, fiind atacată cu apel, astfel că dl. Tarcea Petru se bucură de prezumţia de nevinovăţie până în momentul când se va pronunţa cu titlu definitiv vinovăţia sau nevinovăţia acestuia”, se menţionează în dreptul la replică înaintat Adevărul.

Condamnat definitiv pentru aderare la un grup infracţional organizat, luare de mită în formă continuată şi contrabandă calificată, în dosarul cunoscut opiniei publice sub denumirea ”Lotul Moraviţa”, Petru Tarcea neagă informaţiile vehiculate în presă despre interceptările care i s-au atribuit, potrivit cărora ar fi afirmat că ”s-a săturat de luat şpagă”.

”Facem precizarea că aceasta nu este adevărată, deoarece aceste acuzaţii au fost date “pe surse” presei de către procurorii DNA cu privire la pretinsul “nebun al şpăgilor” respectiv vameşul Gubic Milan, acuzat, tot în fals, şi că “vroia să-şi ia elicopter să vină la lucru” în “dosarul Moraviţa” la acel moment, şi nicidecum nu i-au fost atribuite dlui. Tarcea Petru”, se menţionează în dreptul la replică.

În dosarul ”Lotul Moraviţa”, Petru Tarcea a fost condamnat definitiv de Înalta Curte, pe 19 iunie 2015,  la trei ani în închisoare cu suspendare, sub supraveghere, având un termen de încercare de şase ani, pe parcursul căruia trebuie să se supună mai multor măsuri de supraveghere. În primă instanţă, Curtea de Apel Timişoara pronunţase acelaşi cuantum al pedepsei, însă în regim de detenţie.

Petru Tarcea neagă şi informaţiile publicate în repetate rânduri de presa locală din Vaslui, potrivit cărora după ce a fost detaşat de la punctul de frontieră din vestul ţării, la Vama Albiţa ”se lăuda colegilor că deţine un hotel în Austria pe numele soacrei” şi că venea la serviciu cu un autoturism Mercedes SLK. 

Petru Tarcea afirmă că ”nu a fost niciodată proprietarul unui autoturism Mercedes SLK” şi că nu a fost niciodată căsătorit, motiv pentru nu a avut vreodată o “soacră” pe numele căreia să fi putut cumpăra un “hotel situat într-o statiune montanã din Austria”.

În privinţa sechestrului pe care procurorii şi, ulterior, instanţa l-au instituit asupra bunurilor aflate în proprietatea inculaptului Petru Tarcea, acesta precizează că imobilul de 720 de metri pătraţi, menţionat în sentinţa Tribunalului Vaslui, este în fapt, ”un teren intravilan în suprafaţă de 720 mp, pe care se află casa părintească, pe care dl. Tarcea Petru a moştenit-o, împreună cu sora lui, în urma decesului părinţilor lor”, iar suprafaţa de teren asupra căreia s-a instituit sechestru este de 2 hectare.

În sentinţa pronunţată de instanţa de fond se precizează: ”În baza art. 404 alin. 4 lit. c) C.pr.pen. rap. la art. 249 C.pr.pen. menţine, în parte, măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului Tarcea Petru, instituit prin ordonanţa nr. 16/P/2008 emisă la data de 23 aprilie 2012 a DNA-Serviciul Teritorial Iaşi , până la concurenţa sumei de 3.808.872 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente acestora, calculate conform art.119 si următoarele din OG nr.92/2003, până la achitarea (sau considerarea ca achitat) a prejudiciului cauzat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pusă în executare prin procesul-verbal din data de 23 iulie 2012, asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatului Tarcea Petru: -cota de 1 din imobilul casă de locuit, în suprafaţă de 720 mp, situaţă în municipiul Arad, str (...)., nr (...), înscrisă în cartea funciară numărul (...), -teren arabil în suprafaţă de 20.000 mp, înscris în cartea funciară sub numărul (...)”.

Petru Tarcea susţine că este acuzat pe nedrept şi că se supune procedurii judiciare penale de peste 11 ani, dar că în tot acest timp a ales să nu comenteze public acuzaţiile care i se aduc.

DNA: Tirurile cu usturoi din China, exportat fictiv în Moldova, dar faptic ajungea în Europa de Vest

Vameşul Tarcea şi colegul său Petru Haida, la rându-i condamnat în dosar, sunt acuzaţi că au vămuit fictiv transporturile de usturoi către Republica Moldova, creând astfel aparenţele că respectiva marfă doar a tranzitat spaţiul comunitar.
În realitate, ustutoriul nu a ajuns în Republica Moldova, ci în Austria şi Olanda fiind valorificat fără plata taxelor vamale de intrare în spaţiul comunitar.

”În perioada 24 aprilie - 05 noiembrie 2007 inculpaţii Tarcea Petru şi Haida Florin Eugen, în calitate de controlori vamali în cadrul Biroului Vamal de Frontieră Albiţa, au confirmat, în mod nereal, atât electronic, în sistemul NCTS (New Computerised Tranzit System), cât şi scriptic prin aplicarea ştampilei de serviciu şi a semnăturii pe documentul MRN, realizarea unui număr total de 224 operaţiuni de tranzit, având ca obiect mărfuri de provenienţă extracomunitară (usturoi), prezentând astfel în sistemul informatic faptul nereal părăsirii spaţiului vamal comun de către respectivele mărfuri (care, în realitate, au rămas pe teritoriul comunitar), cu consecinţa directă a exonerării de plata taxelor vamale datorate pentru importul în Uniune al acestor mărfuri”, se arată întru-un comunicat DNA.
Din totalul de 224 operaţiuni, potrivit DNA,  222 au fost confirmate de către inculpatul Tarcea Petru, iar două de către inculpatul Haida Florin Eugen. Cei doi sunt acuzaţi că au falsificat cuprinsul registrelor vamale de export ale Biroului Vamal Albiţa, atestând faptul că respectivele mărfuri au fost scoase de pe teritoriul României, către Republica Moldova, ştiind că respectiva marfă nici nu fusese adusă în Vama Albiţa.