Pentru o vorbire corectă este necesară stăpânirea în detaliu noţiunilor de gramatică. Multe greşeli şi confuzii sunt puse pe seama faptului că româna este o limbă cu multe forme flexionare ale cuvintelor.

Astăzi vă propunem o selecţie de zece ”capcane” gramaticale în care românii cad în mod frecvent

1. ”Servici” sau ”serviciu”

Fie că este vorba de locul de muncă, de acţiunea de a servi, de o obligatie, de o regulă din sport sau de o acţiune prestată în interesul cuiva, forma corectă este întotdeauna serviciu, niciodata servici!

2. ”Din cauza” sau ”datorită”

Întotdeauna trebuie să folosim "din cauza" numai în contexte negative, în timp ce prepoziţia "datorită" se va folosi atunci când ne referim la un eveniment pozitiv.

Exemple: Din cauza neseriozităţii, şi-a pierdut locul de muncă  

Datorită efortului susţinut, a câştigat concursul.

3. ”Care” sau ”pe care”

Este una dintre greşelile cele mai răspândite din limba română: renunţarea la prepoziţia „pe” din acuzativul cu prepoziţie „pe care”. Corect este ”Cartea pe care am citit-o” şi nu ”Cartea care am citit-o”. 

4. ”Vroiam” sau ”voiam”

Voinţa poate fi exprimată atât prin verbul "a voi", cât şi prin verbul "a vrea", însa forma de imperfect, persoana I, singular şi plural a verbului "a voi" este "voiam", în timp ce forma de imperfect, persoana I, singular şi plural a verbului "a vrea" este "vream".

Vom spune: ”Voiam să merg la spectacol.”, în loc de ”Vroiam să merg la spectacol.”

5. ”Decât” sau ”doar”

Adverbele ”decât” sau ”doar” nu se pot folosi unul în locul celuilalt. ”Decât” se foloseşte doar pe lângă verbele la forma negativă, iar ”doar”, numai pe lângă cele în forma afirmativă. Pentru a înţelege şi mai uşor, folosim „decât” numai în cazurile în care propozitia începe cu nu.

Vom spune: ”Nu am decât 100 de lei.”, în loc de ”Am decât 100 de lei.”

6. ”Risc” sau ”mă risc”

Chiar dacă unele dicţionare menţionează că verbul ”a risca” este şi reflexiv, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, aceste forme sunt învechite şi nerecomandate.

Astfel, vom spune ”Risc să dau un pronostic”, în loc de ”Mă risc să dau un pronostic”.

7. ”Odată” sau ”o dată”

”O dată” este o construcţie formată din numeralul o (una) şi substantivul dată („caz, ocazie, situaţie în care se petrece ceva”) şi indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”.  

Exemple: A fost odată ca niciodată.
Odată cu Ana, a venit şi Barbu.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an

8. ”Merită” sau ”Se merită”

Potrivit DEX, formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ”a merita şi a exista” au apărut, probabil, prin contaminare cu construcţiile similare de tipul „nu se obişnuieşte, nu se justifică, nu se face/cade“, dar ele nu au nicio justificare.

Vom spune: ”Nu merită să aştepţi”, în loc de ”Nu se merită să aştepţi”

9. ”Încontinuu” sau ”În continuu”

Încontinuu este adverb care înseamnă mereu, întruna, neîntrerupt şi este uşor de recunoscut, deoarece determină un verb. Potrivit DEX, construcţia în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcţia de adjectiv este confirmată şi de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă dezvoltare –, dar şi de mobilitatea sintactică: în continuu progres/în progres continuu.

Exemple: Plouă încontinuu
România este în continuu progres.

10. ”Ori” sau ”or”

Confuziile au apărut după preluarea lui "or" din limba engleză, ”or” în engleză înseamnând "sau"/"ori". "Or" din română, provine din franceză şi nu din engleză. Astfel, "or" în lima română este o conjuncţie adversativă sinonimă cu "dar"/"însă" pe când "ori"= conjuncţie disjunctivă sinonimă cu "sau"/"fie". 

Exemple:

”Ar fi ales să meargă la teatru, or (dar) nu ştia programul"

”Ar fi mers ori (sau) la teatru, ori la film”

Vă mai recomandăm:

Greşeli frecvente în limba română: „Îmi cer scuze“, eroarea de exprimare pe care o facem fără să ne dăm seama – zece capcane în vorbirea curentă

Şi „taică-tu are cratimă”, nu doar „mă-ta”. Top greşeli în care folosim incorect cratima - „Ce spune-ţi, v-om învăţa corect s-au nu gramatica limbii române?”

„No!”, semnul că ardelenii au nevoie de „hodină” înainte de a spune ceva. Curiozităţile graiului dintre Carpaţi