169 de ani de la Marea Adunare de la Blaj. Discursul prin care Simion Bărnuţiu a făcut apel la trezirea conştiinţei naţionale
0Dezideratul revoluţionarilor maghiari de a uni principatul transilvănean cu Regatul Ungariei a produs nemulţumire în rândul românilor, astfel că, în 15 mai 1848, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, 40.000 de suflete s-au adunat pentru a-şi expune revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale.
Pregătirile pentru Marea Adunare Naţională de la Blaj s-au făcut la Sibiu, cu o săptămână înainte, acolo unde intelectuali români precum August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu, Teodor Sereni, Alesandru Papiu Ilarian ori Simion Bărnuţiu s-au întâlnit pentru a discuta planul de acţiune pentru viitoarea Adunare. În acest cadru, Simion Bărnuţiu, ideologul revoluţiei paşoptiste din Transilvania, a venit cu propunerea, unanim aprobată de către cei prezenţi, ca la Blaj să fie susţinut un proiect de program compus din trei aspecte: proclamarea naţiunii române, depunerea jurământului de fidelitate împăratului austriac şi protestul împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria.
Guvernul maghiar a încercat să intervină în desfăşurarea viitoarei Adunări Naţionale, în speranţa că va reuşi să limiteze numărul participanţilor, ci şi implicit, să-i diminueze importanţa. Au fost numiţi chiar şi nişte comisari care să ţină sub control manifestarea, care au dispus prezenţa armatei la Blaj pentru menţinerea ordinii. Nu a fost nevoie, însă, de intervenţia forţelor armate, românii dovedind un comportament exemplar.
Proclamaţia de la Blaj
Proclamaţia adoptată la Blaj, formulată în 16 puncte, cerea împăratului Ferdinand I al Austriei - căruia toţi cei 40.000 de români adunaţi pe Câmpia Libertăţii i-au jurat credinţă în cadrul adunării - desfiinţarea iobăgiei, independenţă naţională, independenţă religioasă, libertatea cuvântului, desfiinţarea dijmelor, înfiinţarea şcolilor în limba română, gardă naţională, schimbarea Constituţiei principatului transilvănean, precum şi respingerea uniunii forţate a Ardealului la Ungaria. "Era un program de maximă concentrare revoluţionară, care pretindea, în esenţă, un statut cu totul autonom pentru naţiunea română, ce trebuia să aibă ca rezultat transformarea Transilvaniei într-o adevărată ţară românească. Cei 40.000 de români prezenţi, în numele naţiunii, au depus jurământ că vor apăra cu viaţa lor aceste obiective, în respectul principiilor libertăţii, egalităţii şi fraternităţii", precizează istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Potrivit spuselor sale, Marea Adunare de la Blaj a însemnat începutul organizării politice moderne la românii transilvăneni, atunci fiind constituit Comitetul Naţional Român, o instituţie politică ce îşi întemeia autoritatea pe suveranitatea poporului român. În fruntea Comitetului au fost aleşi episcopii Andrei Şaguna şi Ioan Lemeni, preşedinţi, Simion Bărnuţiu şi George Bariţiu, vicepreşedinţi, şi Timotei Cipariu, secretar, aceştia asumându-şi conducerea politică şi militară a revoluţiei române din Transilvania.
"Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt"
Unul dintre cei care au jucat un rol important în pregătirea evenimentului istoric a fost tribunul paşoptist, sălăjeanul Simion Bărnuţiu. Apogeul activităţii sale revoluţionare a fost cuvântarea epocală rostită în 14 mai, în Catedrala de la Blaj, în care făcea apel la trezirea conştiinţei naţionale, prin evocarea trecutului istoric. În discursul considerat cel mai important document revoluţionar românesc din secolul al XIX-lea, el a formulat crezul politic al românilor din Ardeal, subliniind că "libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă (...) E coarda inimii ei cea mai personală, proprietatea ei cea mai naţională, inima ei, sufletul ei, podoaba ei".
În plus, îndemna pe români să lupte pentru independenţă: "Nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi".
"Vorbele lui au răsunat atunci ca profeţiile biblice căzând ca loviturile de trăznet asupra lanţurilor libertăţii noastre, ridicând un imn de slavă naţionalismului liber", punctează Marin Pop.
Acesta consideră că meritul nepieritor al lui Simion Bărnuţiu este nu numai că a afişat un program politic, ci mai ales că a crezut cu fanatism în el, "arătând calea care trebuia urmată de către români, cu aproape un secol înainte de realizarea lui, la 1 Decembrie 1918. El a anticipat o Europă a naţiunilor pe baza principiului de naţionalitate, o caracteristică esenţială a continentului european în a doua jumătate a secolului al XIX-lea".
La acest aspect făcea referire şi Iuliu Maniu, strănepotul lui Bărnuţiu, în septembrie 1930, cu prilejul dezvelirii bustului de la Şimleu Silvaniei:
"Tot ceea ce Simion Bărnuţiu a propovăduit ca formă de manifestare naţională pentru fiii naţiunii sale, virtuţile neamului românesc şi binecuvântarea atotputernicului ne-a dat să înfăptuim. Avem libertate naţională, avem împărăţia noastră proprie, în ea avem votul universal şi avem dezrobirea iobagilor şi exproprierea. Dar să nu uităm că toate acestea le-am realizat pentru că poporul românesc de dincoace de Carpaţi şi-a ţinut jurământul sfânt dat acum 82 de ani pe Câmpia Blajului în faţa lui Dumnezeu, de 40.000 de români adunaţi, de a nu-şi părăsi credinţa şi nădejdea în Dumnezeu, de a nu-şi părăsi limba şi datinile şi şi-a dat viaţa pentru drepturile naţiunii care sunt mai scumpe decât oricare alte bunătăţi”.
Adunarea Naţională de la Blaj şi-a însuşit întocmai discursul marelui om politic, făcându-l temelia revoluţiei românilor din Transilvania. "Scopul era ştergerea trecutului cu toate mizeriile sale şi întemeierea unei naţiuni române libere, pentru un viitor liber", subliniază cercetătorul ştiinţific.
A formulat dorinţele unei naţiuni
Născut într-o familie săracă, în localitatea Bocşa, judeţul Sălaj, în 21 iulie 1808, Simion Bărnuţiu a urmat clasele primare la Şimleu Silvaniei, apoi la Gimnaziul Romano-Catolic din Carei. Între 1825-1826 a învăţat la Liceul Greco-Catolic din Blaj, iar următorii trei ani i-a dedicat studiului teologiei.
Activitatea profesională a început-o tot la Blaj, unde a fost, pe rând, profesor de sintaxă la gimnaziul din localitate, arhivar la consistoriu, profesor de filozofie şi notar consistorial. Va reveni la catedra de filozofie în anul 1839, când va propune această materie în "limba naţională", după ce la anul 1834 introdusese "dreptul firei" în limba română.
Între anii 1842-1846, secondat de colegii şi elevii care-i împărtăşeau ideile, Bărnuţiu s-a implicat şi prin scrieri şi cuvântări în lupta împotriva atacului masiv al maghiarimii în problema deznaţionalizării românilor din Transilvania. Tot atunci avea loc şi un proces cu episcopul Lemeni, în urma căruia Bărnuţiu şi o parte dintre colegi au fost înlăturaţi din funcţia de profesor, iar unii elevi exmatriculaţi. A plecat la Sibiu, unde l-au şi surprins evenimentele anului revoluţionar 1848, pentru a studia Dreptul la Academia Săsească. Activitatea sa în Revoluţia de la 1848 din Transilvania îl va consacra drept dintre fruntaşi, Bărnuţiu redactând manifeste, proclamaţii, apeluri, scriind articole, semnând acte.
A sfârşit în 28 mi 1864, la locul numit Gorgana, aparţinător satului sălăjean Sînmihaiu Almaşului. Nepotul său, Ioan Maniu, care îl aducea de la Iaşi, mergând să îi aducă un pahar cu apă de la izvor, constată la întoarcere, că unchiul său trecuse la cele veşnice.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
