Actorul care dă viaţă păpuşilor. „Teatrul de animaţie te poate duce în lumi nemaivăzute”
0
Florin Suciu este actor, păpuşar, ventriloc şi iluzionist şi consideră că teatrul de animaţie a devenit o formă de reprezentare artistică dedicată tuturor vârstelor.
Olimpic la chimie, matematică şi informatică, bistriţeanul Florin Suciu (32 de ani) a preferat să îşi clădească o carieră în domeniul artistic.
După absolvirea liceului, a studiat Teatrul la Cluj-Napoca, iar apoi a lucrat la Teatrul Municipal Baia Mare, Teatrul de Păpuşi "Puck" Cluj-Napoca şi MiniReactor, ca actor-păpuşar, iluzionist şi ventriloc. În prezent, face parte din trupa de teatru independent Magic Puppet, pe care a şi fondat-o, alături de un alt actor-păpuşar, Silviu Ruşti.
"Adevărul": Ce te-a determinat sa studiezi Teatrul?
Florin Suciu: Am fost olimpic la chimie, matematică şi informatică, dar mereu am fost atras de artă. Mai întâi am fost pasionat de desen şi datorită lui animatorului Paul Mureşan am învăţat bazele schiţelor în creion. În perioada liceului am făcut cunoştinţă cu teatrul. Am intrat în trupa de teatru a Centrului Cultural din Bistriţa şi mi-am dat seama că asta aş vrea să fac. Eram elev la colegiul "Andrei Mureşanu" din Bistriţa profilul matematică informatică şi deşi profesorilor mei li se părea ciudată decizia mea de a alege teatrul în condiţiile în care eu excelam în materiile profilului real, părinţii şi familia mea au fost mereu alaturi de mine.
Cum arată CV-ul tau artistic şi care sunt cele mai importante proiecte în care ai fost implicat?
Iubesc arta şi din această cauză am încercat să mă implic în cât mai multe paliere ale artelor performative. Am învăţat să fac schiţe scenografice, să construiesc decoruri şi păpuşi, să croiesc şi să concep costume, să regizez, să concep efecte speciale pentru scenă, să sculptez, să filmez ,să editez videouri, să compun imagini pentru efecte speciale şi să fac animaţii 2D. Lista cred că este destul de lungă. Am colaborat cu mai multe teatre din ţară, atât independente cât şi de stat, dar nu neapărat ca şi actor.
Cred că unul dintre cele mai importante proiecte în care am fost şi sunt implicat alături de Magic Puppet este UNTOLD, pentru care concep costume şi instalaţii, iar alături de toată echipa creăm momente performative în cadrul festivalului. Totodată toate proiectele teatrului Magic Puppet pentru mine au o importanţă deosebită, chiar dacă nu sunt în toate direct implicat.
În ce context ai făcut cunoştinţă cu lumea iluzionismului şi cum ţi-ai descoperit talentul de ventriloc?
Îmi place se învăţ să învăţ să fac lucruri noi, să mă autodepăşesc. Din această cauză iubesc actoria. Arta actorului şi implicit teatrul presupune o combinaţie a mai multor arte. Ca actor, cu cât ai mai multe aptitudini cu atât mai bine. Un actor trebuie sa fie versatil ca să se poată transpune în pielea personajelor. Datorită acestui aspect am învăţat bazele iluzionismului. Menţionez că, deşi ştiu multe secrete din lumea iluzionismului, nu pot să mă consider magician sau iluzionist. Eu sunt actor. M-am îndrăgostit de magie in timpul liceului când învăţăm pentru examenului de bacalaureat. Părinţii credeau că eu învăţăm pentru examen, dar eu de fapt învăţăm trucuri cu cărţi de joc.
Ventrilocia nu am descoperit-o, am învăţat-o că toate celelalte "skilluri". Am învăţat să vorbesc fara sa îmi mişc gura datorită unui one-man show produs de Magic Puppet, compania mea şi a lui Silviu Ruşti în parteneriat cu Teatrul de Păpuşi Puck din Cluj Napoca. E vorba de spectacolul "Hocus Pocus" un spectacol ce îmbină teatrul de păpuşi, magia şi ventrilocia.
Cum se îmbină toate aceste talente pe scena?
Sunt de părere că funcţionează ca un tot unitar şi nu pot fi luate separat. Toate "skilurile" performative funcţionează mai bine datorită actoriei. În toate reprezentaţiile mele, fie că este vorba de magie, ventrilocie sau teatru de păpuşi în prezentare folosesc tehnici şi mecanisme specifice artei actorului.
În opinia ta, care ar fi cele mai mari provocări ale meseriei tale?
În actorie consider fiecare rol o provocare, o modalitate de a face ceva nou, de a crea ceva inedit de a învăţa. Ca manager de teatru independent provocarea cea mai mare o consider partea de marketing, cum reuşim să aducem oamenii la spectacolele noastre. Compania de teatru Magic Puppet era una ambulantă, dar de când am reuşit să ne deschidem o sală în februarie 2020, în Cluj Napoca, vrem să oferim publicului clujean o gamă largă de spectacole, atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici. E o problemă nouă pe care o întâlnim, deoarece până la deschiderea sălii noi nu aveam spectatori, ci mai degrabă clienţi ce ne contractau să mergem la ei. Pot spune cu mândrie că am fost o companie independentă de teatru în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu depindeam de finanţări externe.
Într-o eră dominată de tehnologie, mai reuşesc spectacolele de teatru de păpuşi să trezească interesul celor mici?
Din punctul meu de vedere teatrul de păpuşi variază de la o companie la alta, de la un regizor la altul şi de la un oraş la altul, aspect ce cred că era valabil şi în trecut. În prezent cred că teatrul de păpuşi şi animaţie a devenit mai complex datorită tehnologiei actuale şi informări. Putem mult mai uşor să ne informăm şi datorită internetului avem mult mai multe surse de inspiraţie. Spectacolele pentru copii produse de echipa noastră au un specific al lor. Trebuie să fie interactive, distractive şi educative. Cum aveam multe spectacole în grădiniţe ne-am dorit să captăm atenţia copiilor şi să îi facem să se simtă direct implicaţi în evoluţia spectacolului, să se simtă bine şi să înveţe o lecţie din întâmplările personajelor.
Cât de dificil este să dai viaţă unei păpuşi şi să transpui publicul în lumea fermecată a poveştilor?
Sunt de părere că teatrul de animaţie este din multe puncte de vedere mai dificil decât teatrul dramatic. Păpuşarul trebuie să transmită emoţii publicului cu ajutorul unui obiect, pe când actorul de teatru dramatic are la dispoziţie întreg corpul să facă asta. Teatrul de animaţie mi se pare mai tehnic, deoarece joaca poate începe abia după ce ai stăpânit tehnica specifică de mânuire a păpuşii respective. Frumuseţea teatrului de animaţie este că deşi pari limitat în mişcări şi în forma de mânuire, totodată acest tip de teatru îţi oferă mult mai multă libertate în a crea personaje. Orice este posibil, este ca o lume de vis ce prinde viaţă, de aceea copiii sunt fascinaţi şi iubesc teatrul de animaţie. Spectatorul copil este, cred eu, unul dintre cei mai minunaţi deoarece este sincer. Îţi va spune sincer părerea lui despre ce a văzut, fără filtre, astfel încât poţi să îţi dai seama de succesul sau eşecul unui spectacol din reacţiile copiilor.
Cum îi simţi pe copii în timpul spectacolelor?
Din pricina sincerităţii şi implicării lor, copiii sunt mult mai prezenţi în timpul unui spectacol. Desigur ”prezenţa” lor variază şi în funcţie de context. Reacţionează într-un fel când merg cu părinţii la teatru, reacţionează altfel când sunt la grădiniţă şi altfel la spectacolele în aer liber, dar de fiecare dată pe cei mici îi simţi alături de tine.
Este teatrul de păpuşi doar pentru cei mici?
Mulţi, chiar şi din breasla noastră, ar spune că teatrul de păpuşi este o maimuţăreală pentru copii, dar din punctul meu de vedere cei care spun asta, nu ştiu ce presupune teatrul de animaţie şi confundă acest tip de act artistic cu reprezentaţiile făcute de amatori. Teatrul de animaţie nu este destinat copiilor, ci este o formă de reprezentare artistică la fel ca teatrul dramatic, filmul sau animaţia; teatrul de animaţie te poate face să plângi, să râzi în hohote, te poate speria, te poate duce în lumi nemaivăzute. Într-adevăr publicul din România încă nu este obişnuit cu această modalitate de expresie artistică, tocmai de aceea noi ne dorim să îl obişnuim prin producţiile noastre viitoare destinate adulţilor cu această formă de teatru. Momentan avem în producţie 3 spectacole pentru adulţi şi vrem să introducem elemente de teatru de animaţie în toate, tocmai pentru a obişnui treptat publicul cu aceasta formă de teatru.
Ce te-a determinat să porneşti proiectul de teatru independent Magic Puppet?
Magic Puppet s-a născut din dorinţa mea şi a lui Silviu Ruşti de a crea un altfel de teatru pentru copii. Un teatru care sa nu fie dependent de o sală anume şi spectacolele să poată fi jucate în orice condiţii în aşa fel încât să putem ajunge la cat mai mulţi copii. Când am pornit la drum împreună am vrut sa ducem teatrul de păpuşi în special în zonele defavorizate cultural, unde alte trupe independente de teatru nu merg din considerente financiare. Asta nu ne-a oprit, aşa că am jucat spectacole în zone rurale şi pentru 10 copilaşi. Magic Puppet nu este un teatru exclusiv celor mici, în prezent majoritatea spectacolelor noastre sunt destinate copiilor sau întregii familii, dar am construit o mulţime de instalaţii şi performanceuri stradale destinate festivalurilor şi târgurilor
Ce impact a avut pandemia asupra lumii teatrului?
Pandemia a avut un impact major asupra noastră, mai ales că cu doar o lună înainte de începerea stării de urgenţă noi am deschis o sală de teatru în Cluj-Napoca. Sursa noastră de venit a dispărut, deoarece nu mai puteam sa jucam spectacolele noastre, dar asta ne-a făcut să căutăm surse de finanţare, să scriem proiecte pentru a ne menţine pe o linie de plutire. Nu cred că spectacolele online sunt o soluţie, teatrul online nu mai poate fi numit teatru, e altceva. Spectacolele noastre sunt interactive, iar în contextul de teatru online nici unul dintre ele nu putea fi jucat. Am căutat şi căutăm în continuare variantele cele mai bune pentru noi şi pentru publicul nostru. Pandemia ne-a făcut să ne adaptăm, sa învăţăm lucruri noi şi să ne perfecţionăm. Datorită pandemiei am creat legături noi în sectorul teatrului independent din ţară, legături ce ne-au deschis drumul spre noi proiecte ce ne vor ajuta să aducem teatrul mai aproape de voi.
Se încarcă comentariile...
