Camelia Burghele - Desluşeşte farmecele şi vrăjile Sălajului

A cules descântece, vrăji, farmece şi preziceri din nord-vestul ţării, mai ales din Sălaj. Dar pentru a afla mai multe, s-a lăsat „vrăjită“, apoi descântată. Colegii de generaţie i-au spus „Descântătoarea“.

Subiectul magiei populare a fost cel pe care l-a cercetat cu preponderenţă, publicând şi o serie de cărţi cu această temă. „În anii 90, când eram studentă la Cluj, profesorul meu de folclor, Ion Şeuleanu, ne spunea mereu că subiectul magiei a fost unul tabu în vremea comunismului şi că ar fi benefic ca unul dintre noi să studieze acest segment al culturii populare. L-am ascultat şi foarte bine am făcut: am început să culeg, şi apoi să interpretez, descântece, vrăji, farmece, preziceri şi astfel am ajuns să fiu numită de colegii mei de generaţie «descântătoarea noastr㻓, povesteşte Camelia Burghelea, cercetător ştiinţific la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău.

S-a lăsat „vrăjită“

Culegerea materialelor din teren nu e lipsită de aventuri şi de riscuri. Nu o dată a trebuit Camelia să se lase personal vrăjită şi desvrăjită, descântată, vindecată, pentru a le determina pe babele pricepute la astfel de lucruri să-i dea informaţii.

Camelia este fericită că a putut vorbi cu voce tare despre aceste subiecte în faţa unor persoane avizate, şi dacă a fost apreciată de Academia Română, aşa cum s-a întâmplat, consideră că ăsta nu e meritul ei, ci a faptelor de cultură pe care le-a adus în discuţie.

Bursă post-doctorală la Academia Română

Un moment important al carierei sale a fost menţionarea sa în Dicţionarul Etnologic Românesc (Iordan Datcu).

Un alt moment deosebit a fost câştigarea unei burse post-doctorale în cadrul Academiei Române, pe un proiect european. „Mă aşteaptă doi ani de cercetări de teren în satele româneşti din Ucraina şi o specializare în domeniul antropologiei minorităţilor, care-mi vor permite să interpretez datele din teren. Aprecierea Academiei mă bucură, dar îmi creează şi o mare responsabilitate“, spune cercetătorul ştiinţific.

Camelia Burghele a publicat peste 50 de articole, studii şi alte materiale în reviste de specialitate, peste 30 de recenzii în ziare sau reviste de cultură, a elaborat pliante pentru expoziţii. A participat la şase conferinţe internaţionale şi la peste 50 de conferinţe profesionale naţionale. Este membru în Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România (ASER), din 2005, iar din 2009, membru în Colegiul Director al aceleiaşi asociaţii.

Ce îi place.

Îi place, în primul rând, meseria ei. Iubeşte oamenii şi îi place acest lucru, străduindu-se să fie bună cu cei din jur. Apreciază optimismul la oameni şi îşi doreşte să trăiască mult, să se poată bucura de viaţă şi să aducă bucurie celor din jur. Spune că băiatul ei, Andrei, o face să se gândească cu drag la viitor.

Ce nu îi place.

O sperie cel mai mult răutatea oamenilor, pe care n-o poate înţelege.

Întrebări şi răspunsuri.

Care sunt cărţile pe care le-aţi publicat?

C.B.  „Descântece. Descântece populare terapeutice din Sălaj“ (1999), „În numele magiei terapeutice„ (2000), „Cămaşa ciumei. Note pentru o antropologie a sănătăţii“ (2003), „Studii de antropologie a sănătăţii“(2004), „Repere de cultură tradiţională sălăjeană„ (2006) şi „Satul timpului, timpul satului. Chilioara“ (2010).

Ce urmează să publici?

C.B. Cercetarea în cadrul bursei postdoctorale se va finaliza cu un volum cu tema „Construcţia identităţii culturale în comunităţile româneşti dinMaramureşul ucrainian (Transcarpatia - Ucraina) - conservare şi/sau dinamică socio-culturală în context multietnic“, volum care va trebui să fie cu adevărat de nivel academic. Aşadar, mă aşteaptă o perioadă dificilă.