Ce spun preoţii despre presupusele pedepse divine pentru munca în zi de sărbătoare: „Sfinţii nu sunt slujitori ai răului“
0
Nu spăla, nu călca, nu găti, nu coase, nu aspira sunt doar câteva dintre interdicţiile de care majoritatea creştinilor ortodocşi ţin cont în viaţa de zi cu zi, din dorinţa de a nu păcătui ori de a supăra divinitatea. Preoţii creştin-ortodox explică cu exactitate ce înseamnă încălcarea acestor presupuse reguli.
În conştiinţa colectivă creştin-ortodoxă s-a împământenit ideea că a munci în zi de duminică ori în zi de sărbătoare reprezintă un păcat, ba mai mult, că ar putea atrage pedepse divine asupra persoanei care “păcătuieşte”, asupra membrilor familiei sau chiar asupra gospodăriei sale.
De altfel, în Sfânta Scriptură este menţionată o poruncă pe care Dumnezeu a transmis-o oamenilor cu referire la rânduiala zilei de odihnă: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi fă-ţi în acestea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în această zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine” (Ieşire, 20, 8-11).
După cum susţine pr. conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, “în mediul iudaic s-a generalizat practica sărbătorii săptămânale, care avea un caracter restrictiv şi încălcarea poruncii era însoţită de teama de a pierde statutul privilegiat de membru al poporului ales, păstrător al făgăduinţei divine”.
Mai apoi, creştinismul, născut în mediul iudaic şi răspândit în lumea greco-romană, a preluat sărbătoarea săptămânală, însă semnificaţia ei a devenit alta. “Ziua odinei este ziua în care a înviat Domnul Hristos, ziua în care omul a fost răscumpărat din robia morţii aduse de păcat. Această zi de odihnă nu mai este ziua a şaptea (sâmbăta), ci ziua întâi a săptămânii (duminica). Este o zi în care creştinii stăruiau în rugăciune, în învăţătura apostolilor, în comuniune şi participau la adunarea euharistică”, explică preotul.
Potrivit spuselor sale, Sfântul Apostol Pavel este cel care a introdus o perspectivă nouă asupra zilelor de sărbătoare, acestea fiind „umbră a celor viitoare”, o anticipare a odihnei şi a bucuriei din Împărăţia lui Dumnezeu. Din acest motiv, duminica este numită şi ziua a opta.
În anul 321, Sfântul Constantin cel Mare a generalizat ziua Duminicii ca zi de sărbătoare şi de odihnă în tot imperiul.
"Sărbătoarea se ţine din dragoste, nu din teamă"
“Pentru creştini caracterul restrictiv al sărbătorii din lumea iudaică dispare. Răscumpărarea adusă de Hristos are valenţe universale. Ea se revarsă virtual asupra tuturor oamenilor, însă fiecare are libertatea să o accepte sau nu”, menţionează preotul Gabriel Gârdan.
El consideră că creştinii nu ţin zilele de sărbătoare din teamă, ci din dragoste: “Respectul faţă de ziua Domnului, este răspunsul lor la dragostea divină care se revarsă asupra lor. Pentru omul credincios, care trăieşte în perspectiva veşniciei, timpul şi spaţiul au valenţe sacre, iar duminica şi celelalte zile de sărbătoare fac parte din categoria timpului sacru. Timpul sacru este un timp al reciprocităţii, un timp care nu îţi aparţine, dar în care eşti liber să te integrezi şi să te împărtăşeşti din darurile pe care doar Cel de Sus ţi le poate da. Astfel, dacă nu speli haine, nu faci mâncare sau nu desfăşori alte activităţi lucrative în zilele de sărbătoare, nu o faci din teamă, ci din dragostei. Iţi disciplinezi voinţa, îţi afirmi suveranitatea asupra ceea ce pare a fi o necesiatate care dictează ritmul vieţii şi îţi afirmi disponibilitatea de a trăi şi într-o altă dimensiune. De fapt, recunoşti şi mărturiseşti public că nu trăieşti ca să lucrezi, ci lucrezi ca să trăieşti”.
Referindu-se la sărbătorile care se păstrează doar în anumite zone, fără a avea o conotaţie religioasă specială, cum ar fi Ilie, Pălie şi Foca, clericul susşine că aceste ţin mai degrabă de ritmul vieţii agrare, fiind asociate cu fenomene meteorologice deosebite care au a avut loc în preajma unor sărbători. “Motivaţia celor care respectă aceste sărbători populare este dată de dorinţa de a preveni revărsarea vremilor asupra oamenilor”, punctează preotul.
Cât despre presupusele pedepse la care ne expunem muncind într-o zi trecută cu roşu în calendar, pr. conf. univ. dr. Gabriel Gârdan spune: “Dumnezeu, Maica Domnului şi sfinţii nu sunt slujitori ai răului şi nu îl produc în viaţa noastră. Ei sunt însufleţiţi de iubire şi vor să ne însufleşească şi pe noi. Noi, oare, vrem?”
Vă mai recomandăm:
O vacanţă altfel. Zeci de copii din Zalău au participat la Şcoala de vară Porolissum
Bebeluş abandonat la poarta Mănăstirii Bic. Gestul emoţionat făcut de primarul din Şimleu
Se încarcă comentariile...
