Zalău

articolul anterior articolul urmator

Cele mai mari realizări ale lui Iuliu Maniu, explicate discipolului său, Corneliu Coposu: „Nu sunt un simplu locotenent, sunt reprezentantul poporului român“

1
25 Sep 2015 11:48:03
Autor: Alina Pop
Iuliu Maniu, la nunta lui Corneliu Coposu FOTO Arhiva familiei Coposu
Iuliu Maniu, la nunta lui Corneliu Coposu FOTO Arhiva familiei Coposu

Într-o discuţie purtată într-o seară la Bădăcin, Corneliu Coposu şi-a provocat mentorul, Iuliu Maniu, să-i spună care sunt, în opinia lui, cele mai mari realizări din viaţa sa. Răspunsul l-a surprins pe Senior.

Între Corneliu Coposu şi Iuliu Maniu a existat, dintotdeauna, o strânsă legătură, ce depăşea barierele legăturilor politice şi profesionale dintre cei doi. Între familiile Coposu şi Maniu exista o legătură de rudenie şi de prietenie, drept pentru care copiii familiei Coposu, inclusiv Corneliu, s-a aflat în preajma lui Iuliu Maniu, cu ocazia deselor vizite pe care le făceau la Bădăcin, încă de la vârste fragede. Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzelui Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, influenţa lui Iuliu Maniu asupra tânărului Coposu s-a resimţit inclusiv în ceea ce priveşte alegerea carierei, acesta renunţând la preoţie, o carieră cu mare tradiţie în familia sa, alegând, în schimb, cariera juridică. După finalizarea studiilor, Corneliu Coposu a ajuns să fie consilierul personal şi politic al lui Iuliu Maniu.

Într-un discurs ţinut de Corneliu Coposu după Revoluţie, postat pe www.corneliu-coposu.eu, el povesteşte că, înainte de tăvălugul din 1947, când liderii ţărănişti au fost arestaţi de comunişti, l-a întrebat pe Iuliu Maniu, în cadrul unei discuţii purtate într-o seară, în casa moştenită de fostul premier pe Dealul Ţarinei din Bădăcin, care sunt, în opinia lui, cele mai mare realizări din viaţa sa. ”Trecem peste prima, care, fără îndoială, este unirea Transilvaniei cu România, al cărei mare artizan este Iuliu Maniu. A fost de acord că este cea mai importantă realizare din viaţa lui”, îşi începea Corneliu Coposu rememorarea discuţiilor purtate în urmă cu zeci de ani.

A doua mare realizare: introducerea regimului românesc în Transilvania

Cea de-a doua realizare, aşa cum au fost ordonate ele de Iuliu Maniu, a avut darul să-l surprindă pe Corneliu Coposu, mai cu seamă că nu avea legătură cu perioadele în care a deţinut funcţia de premier al României ci era legat de perioada imediat următoare Marii Uniri. ”Spre surprinderea mea, a doua realizare a unui om care a deţinut de trei ori fotoliul de prim-ministru al României şi a fostului debater parlamentar care a susţinut cu dârzenie interesele poporului român în Parlamentul de la Budapesta, a doua mare realizare pe care o socotea Maniu ca o încoronare a biografiei lui este introducerea regimului românesc în Transilvania”, explica Seniorul.

Explicaţia importanţei pe care Iuliu Maniu a dat-o acelui moment rezidă din situaţia disperată în care s-a aflat atunci Transilvania: ”80% din funcţionarii vechiului regim autro-ungar refuzase jurământul în faţa Consiliului Naţional Român, deci administraţia României în toate sectoarele ei rămăsese suspendată din lipsă de funcţionari. Au dezertat de la datorie atunci profesori universitari, magistraţii, pretorii, funcţionari administrativi, funcţionari fiscali, funcţionarii gărzii financiare, până şi funcţionarii administrativi ai stării civile”, spunea Coposu.

În aceste condiţii, Iuliu Maniu a făcut un apel la toţi românii să-şi abandoneze propriile meserii şi să-i înlocuiască pe dezertori. ”Aşa s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoţi, a 180 de medici şi a 600 de avocaţi români, care au renunţat a meseriile lor ca să ocupe posturi de pretori, notari, să între în magistratură pentru a scoate din impas administraţia Transilvaniei”, a explicat Seniorul.

Al treilea moment: organizarea armatei româneşti de la Viena, din vara anului 1918

Pentru a explica a treia mare realizare a lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu povesteşte cum vara anului 1918 îl găseşte pe mentorul său concentrat pe frontul austro-maghiar de la Piave, Italia (acolo unde a şi fost, de altfel rănit, tija rămasă în picior în urma tratării rănii urmând să constituie reper în căutarea osemintelor liderului ţărănist, pe care IICCMER o va efectua la Sighetu Marmaţiei). Iuliu Maniu a desertat de pe front, a venit în ţară şi a întrunit, la Arad, Consiliul de Codnucere a Partidului Naţional Român, care l-a investit cu ”un fel de mandat de reprezentant plenipotenţiar al poporului român din Transilvania, era un fel de ministru de externe şi ministru al apărării naţionale în guvernul fantomă înjghebat de Consiliul Naţional Român de la Arad”, precizează Coposu.

În această calitate, Maniu pleacă la Viena, unde cere să fie prezentat ministrului de război. A fost primit de un colonel, şeful de cabinet al ministrului, contrariat de faptul că un simplu locotenent cere o întrevedere cu un general. ”(...) I s-a adresat cu reproşuri: Dumneata nu ştii că trebuie să te adresezi organelor superioare pe cale ierarhică? (...) Dumneata ce poziţie ai? La care Maniu, foarte senin, i-a răspuns: Sunt dezertor de pe front! Colonelul i-a răspuns: Nu crezi că poţi fi arestat şi împuşcat? La care Maniu a răspuns: - nu, pentru că eu nu sunt un simplu locotenent al Majestăţii Sale, sunt reprezentantul poporului român”, relatează detaliile acelui episod Seniorul, aşa cum i-au fost ele povestite de Iuliu Maniu.

”Crezi dumneata că ai putea asigura ordinea în Viena în timpul grevei poliţiştilor? La care Maniu, curajos, a spus: Da, cu condiţia ca pe lângă cazarma Ferdinand, unde sunt găzduiţi ofiţerii şi subofiţerii români, să îmi daţi şi cazarma Împăratului Carol, pentru ca soldaţii şi ofiţerii români să poată să se adune în aceste cazarme”

Situaţia a fost salvată de prinţul Jean de Lichtenstein care a intrat în încăpere şi, cunoscându-l pe Maniu de la dezbaterile politice din Parlamentul ungar şi de la conferinţele internaţionale, i-a recomandat colonelului să-l introducă imediat la ministrul de război. Acolo, Maniu i-a cerut ministrului (generalul von Straeger Steiner) ca o aripă a Ministerului de Răboi să fie pusă la dispoziţia Comandamentului Român, invocând ca argument faptul că imobilul a fost construit pe banii populaţiei din Austro-Ungaria, iar din această populaţie, 7 milioane sunt români. Românul i-a spus generalului că are nevoie de acea parte a clădirii pentru că poporul român vrea să-şi organizeze propria armată.

Generalul s-a arătat iritat şi sceptic, dar nu l-a refuzat pe loc şi a solicitat, totuşi, un timp de gândire. ”Între timp, i s-a raportat (generalului - n.a.) că în Viena a izbucnit o grevă generală care cuprinde poliţia oraşului şi că în ultimele 24 de ore s-au întâmplat câteva mii de agresiuni: furturi, violuri, tâlhării, cărora nu se poate face faţă. Şi atunci a ieşit din camera de chibzuire li l-a întrebat pe Maniu: Crezi dumneata că ai putea asigura ordinea în Viena în timpul grevei poliţiştilor? La care Maniu, curajos, a spus: Da, cu condiţia ca pe lângă cazarma Ferdinand, unde sunt găzduiţi ofiţerii şi subofiţerii români, să îmi daţi şi cazarma Împăratului Carol, pentru ca soldaţii şi ofiţerii români să poată să se adune în aceste cazarme”, relata Seniorul.

Potrivit acestuia, ministrul a acceptat condiţiile puse de Maniu, iar în următoarele săptămâni viitorul premier a adunat acolo 160.000 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi români, conduşi de ministrul de război Iuliu Maniu. Se întâmpla în august 1918. Armata a asigurat 55 de zile ordinea în Viena, pe timpul grevei poliţiştilor, iar o parte din ea, compusă aproape în exclusivitate din Regimentul 83 din Orăştie, a fost trimisă la Alba Iulia să pregătească ”Adunarea Unirii”.

”Acest moment era socotit de Iuliu Maniu printre cele mai importante realizări ale vieţii lui zbuciumate. (..) După Unire şi după organizarea Transilvaniei româneşti de către Consiliul dirigent, cea mai importantă realizare în concepţia lui Maniu a fost momentul organizării Armatei Naţionale a României din Transilvanie. De altfel, de la Gelu şi Menumorut, a fost prima armată care a contribuit în mod decisiv la Unirea de la Alba Iulia”, puncta Seniorul.

Vă mai recomandăm:

Ciudata prietenie dintre Corneliu Coposu şi un marxist convins, care îl turna la Securitate. Seniorul şi-a convins amicul turnător să i se spovedească

Cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile creştine în detenţie, urmărit pas cu pas de Securitate

Minciunile istoriei: cum a fost "pictat" Corneliu Coposu drept un mare moşier şi un trădător de ţară

Cum a refuzat Corneliu Coposu să îl trădeze pe Maniu, deşi în schimbul trădării i se promisese libertatea

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Pârşu
25.09.2015, 12:30:43

Coposu era un naiv. El mai credea ca dupa caderea comunismului se va putea reveni la timpurile trecute, cand cateva familii influente trageau sforile in tara, cu ajutorul regelui care isi lua partea leului.

0 (2 voturi)
Modifică Setările