Cine a fost Szikszai Lajos, arhitectul Zalăului. Ce s-a întâmplat cu bogata sa colecţie de antichităţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Colecţia sa de antichităţi a fost una dintre cele mai bogate din Transilvania FOTO hu.wikipedia.org
Colecţia sa de antichităţi a fost una dintre cele mai bogate din Transilvania FOTO hu.wikipedia.org

În perioada în care a fost vice-comite al comitatului Sălaj, Szikszai Lajos şi-a pus amprenta asupra arhitecturii Zalăului.

Preocupările elitelor societăţii ardelene de a colecţiona vestigii ale trecutului în colecţii private au început să apară în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi mai pregnant, în ultimele două decenii ale secolui respectiv. În aceeaşi perioadă au existat iniţiativele pentru întemeierea unor colecţii publice de antichităţi fie în cadrul unor instituţii de învăţământ, dar mai ales ca instituţii muzeale ale comitatelor, spune arheologul Ioan Bejinariu, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

Potrivit acestuia, astfel de iniţiative au existat şi în fostul comitat Sălaj, înfiinţat în 1876, ce avea reşedinţa la Zalău. Unul dintre demersuri se leagă de numele lui vice-comitelui de Sălaj, Szikszai Lajos, care a avut un rol important în procesul de constituire a unei prime instituţii muzeale de drept public în fostul comitat Sălaj.

Născut în 1825, în Şamşud, într-o familie cu origini nobiliare, Szikszai Lajos a studiat dreptul, după care s-a înrolat în armata revoluţionară maghiară în timpul evenimentelor din anii 1848-1849, pentru ca apoi să lucreze avocat, iar din 1883 să fie numit vice-comite al Sălajului. Ca om politic a fost de orientare liberală, fiind deputat pentru două mandate în Parlamentul de la Budapesta. După înfiinţarea comitatului Sălaj, Szikszai s-a implicat activ pentru desemnarea drept reşedinţă a oraşului Zalău, în dauna oraşului Şimleu Silvaniei. În vremea mandatului său administrativ au fost edificate o serie de construcţii publice, obiective economice şi cu caracter edilitar în oraş, printre care clădirea de astăzi a Primăriei Zalău, Clădirea Transilvania ori imobilul în care funcţionează astăzi Secţia Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean. Szikszai a decedat în 1897, fiind înmormântat la Zalău.

Imagine indisponibilă

FOTO Grupul statuar Wesselenyi a fost ridicat în perioada în care Szikszai Lajos a fost vice-comite

Documente, monumente din piatră, statuete din bronz

După cum susţine Ioan Bejinariu, preocupările culturale ale lui Szikszai Lajos au acoperit o paletă diversă, el implicându-se în înfiinţarea unor asociaţii culturale, în ridicarea unor monumente de for public, printre care celebrul grup statuar Wesselényi Miklós din centrul Zalăului, şi a avut contribuţii publicistice în materie de istorie locală şi genealogia propriei familii. "Pasiunea şi interesul pentru trecut s-a materializat, însă, şi în alcătuirea şi creşterea propriei colecţii de mărturii ale trecutului: antichităţi, documente şi diplome vechi şi cărţi, exponate paleontologice, monumente din piatră, statuete din bronz", explică specialistul Muzeului din Zalău, adăugând că Szikszai Lajos a deţinut una dintre cele mai bogate colecţii de antichităţi din Transilvania. Toată această colecţie personală de documente, monede, ceramică, monumente din piatră şi piese de bronz, precum şi exponate paleontologice, a donat-o ”Asociaţiei muzeale a comitatului Sălaj”, în vederea constituirii unei instituţii muzeale la Zalău. Ales director al acestei asociaţii, Szikszai a fost însărcinat să efectueze cercetări istorice şi săpături arheologice.

"Din poziţia pe care a deţinut-o se pare că Szikszai Lajos a efectuat inclusiv o serie de ”săpături arheologice” la Porolissum, din dorinţa probabil de a obţine noi piese arheologice care să fie expuse în muzeu", spune Bejinariu.

Potrivit acestuia, date despre ”antichităţile” aflate în colecţia lui Szikszai şi ulterior donate muzeului comitatului apar în unele dintre volumele de arheologie apărute la finele secolului al XIX-lea, dar şi din câteva menţiuni apărute în paginile revistei ”Archaeológiai Értesitő”. Într-unul din aceste documente sunt menţionate, inclusiv cu ilustraţii, o serie de piese de bronz provenind de la Crasna şi Valea Pomilor, respectiv Horoatu Cehului şi Treznea, respectiv un vas ceramic din epoca bronzului găsit de la Moigrad. Într-un altul se face referire la piese preistorice, artefacte romane şi din vremea migraţiilor, arme medievale şi obiecte moderne. Printre acestea, spune Ioan Bejinariu, dălţi şi un topor de piatră, o spadă de bronz, brăţări de bronz, vase ceramice, multe dintre ele descoperite pe teritoriul de astăzi al judeţului Sălaj. Printre piesele de mare valoare ale colecţiei se număra o inscripţie romană de la Porolissum şi monumentul funerar epigraf al unei tinere romane.

Din vitrine, în dulap

Destinul colecţiei lui Szikszai după donaţia făcută în scopul întemeierii unui muzeu al comitatului este mai puţin cunoscut, punctează arheologul sălăjean. Se cunoaşte, însă, că obiectele donate au fost expuse ulterior în patru vitrine amplasate în sala mică de şedinţe a fostei prefecturi. "Obiectele au fost determinate şi etichetate, iar în vitrine erau repartizate pe epoci: epoca pietrei, epoca bronzului, epoca fierului şi vestigii romane. Informaţii ulterioare despre muzeu şi piesele expuse sunt puţine. În vara lui 1903, un profesor din Budapesta, ajuns la Zalău, menţiona starea deplorabilă a expunerii obiectelor, despre care spune că erau ”îngrămădite într-un dulap. Din păcate se pare că în vâltoarea evenimentelor, uneori dramatice, desfăşurate la finele Primului Război Mondial, care nu au ocolit şi zona Sălajului, o parte a pieselor aflate în muzeu au fost înstrăinate. Ceea ce a mai rămas s-a păstrat în aceeaşi sală până în anul 1929", afirmă Ioan Bejinariu.

În 1928, când Leontin Ghergariu ajunge în fruntea filialei judeţene Sălaj a Asociaţiei ASTRA, acesta s-a implicat în deschiderea unui nou muzeu judeţean, solicitând şi obţinând de la Prefectura judeţului ceea ce a mai rămas din colecţia lui Szikszai. Încercări de deschidere a unui muzeu la Zalău au avut loc şi în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o sală primită de la Colegiul ”Wesselenyi”. Într-o scurtă informare apărută în anul şcolar 1942-1943, în revista unităţii de învăţâmânt, se menţionează că o parte a fostei colecţii de antichităţi a lui Szikszai a ajuns în proprietatea ASTREI sălăjene şi că ceea ce mai rămăsese din colecţie fusese preluat din toamna lui 1940 de custodele Szekély Bela, profesor de istorie şi geografie.

vas de ceramica din colectia lui sziksai foto mirel-matyas.blogspot.com

Destinul preţioasei colecţii

Arheologul sălăjean subliniază că o parte dintre piesele colecţiei Colegiului ”Wesselenyi” au dispărut în împrejurările evenimentelor din toamna anului 1944, când frontul ajunge în zona Sălajului. După Război, în 1951 obiectele aflate în colecţia Liceului de cultură generală (noua titulatură a Colegiului) au fost cedate noului muzeu din Zalău: "Astfel un număr de 178 de piese, dintre care 75 preistorice, reintră în circuitul public, însă la acel moment, se pare că a fost imposibil de precizat care anume dintre piesele preluate au aparţinut colecţiei iniţiale a lui Lajos Szikszai şi care au făcut parte din colecţia vechiului Colegiu ”Wesselenyi”. Printre obiectele de factură arheologică preluate de Muzeul din Zalău se numără, alături de obiecte preistorice din piatră şi metal, piese de factură romană - ceramică, tegule, tuburi ceramice, fragmente de mozaic care ar proveni de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa, mărgele de la Pompei, opaiţe, arme şi unelte, stauete de bronz. Acestora li s-au alăturat piese medievale şi moderne, precum arme şi pinteni de cavalerie.

"Frecventele mutări ale pieselor care au aparţinut colecţiei lui Szikszai, integrarea lor în alte colecţii, precum cea a societăţii culturale ASTRA şi, ulterior cea a Colegiului Reformat "Wesselenyi” din Zalău, cel mai adesea fără a exista mărturii scrise au determinat amestecul pieselor. Nu ştim dacă în anul 1951 când ultima colecţie menţionată a fost preluată de către Muzeul din Zalău au existat şi informaţii referitoare la provenienţa pieselor. Ele au fost inventariate şi descrise foarte sumar în Registrul secţiei de istorie (R.S.I.) al muzeului şi, ulterior, în decursul timpului apar menţionate în repertorii sau volume tematice de arheologie", explică Ioan Bejinariu.

Pe baza descrierilor mai vechi şi a puţinelor ilustraţii păstrate, acesta a încercat să identifice măcar o parte a bronzurilor preistorice care ar fi aparţinut colecţiei vice-comitelui Sălajului din perioada austro-ungară, Szikszai Lajos: "Din păcate, amalgamarea informaţiei, suprapusă peste amestecul pieselor din colecţii diferite a făcut acest demers aproape imposibil de materializat în cazul bronzurilor preistorice ale colecţiei, vizate în mod direct de demersul nostru. Rămâne însă să consemnăm pentru posteritate contribuţia şi preocuparea lui Szikszai pentru adunarea mărturiilor moştenirii culturale sălăjene într-o colecţie muzeală, destinată publicului, iar această latură a personalităţii întregeşte imaginea rolului său, drept ”arhitect” al oraşului Zalău".

Vă mai recomandăm să citiţi:

Tezarul antic vândut pentru echivalentul a nouă porci. Cum a fost desfiinţată minciuna din spatele afacerii

Descoperirea arheologică inedită care răstoarnă teoriile cercetărilor anterioare. „Este una dintre cele mai vechi piese de fier din nord-vestul României“

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite