Creşă versus grădiniţă. Plusurile şi minusurile decisive pentru părinţii nehotărâţi în privinţa viitorului copilului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Întoarcerea mamei la serviciu, după perioada petrecută în concediu de îngrijire a copilului este o etapă importantă în viaţa celui mic, dar şi un stres pentru părinţi.

Psihologii recomandă ca indiferent de decizia luată, atât părinţii, cât şi copilul să fie pregătiţi pentru ceea ce urmează.

„Legătura de ataşament, siguranţa familială îi conferă copilului liniştea de care are nevoie. Dar lucrurile evoluează, aşa că şi zona de confort şi de siguranţă ale copilului trebuie lărgite”, susţine profesorul psiholog Iulia Strîmbu.

În acest sens, ea recomandă ca micuţul să fie lăsat, cȃte puţin, şi în grija altor persoane, pentru a dobândi mai multă libertate  de mişcare şi de decizie, ştiut fiind faptul că supraprotecţia determină anxietate la copii. În acest fel, se produce o ameliorare a dependenţei copilului de părinţi şi al părinţilor faţă de copil. O altă recomandare priveşte participarea copilului în zone de joacă special amenajate, care îl vor ajuta mult în dezvoltarea socio-emoţională.

În luarea deciziei, mama şi tatăl trebuie să ţină cont în primul rând de abilităţile micuţului, care îl vor ajuta în adaptarea şcolară şi care ţin de modul de educare a copilului, dar şi de vârsta lui.

„Grădiniţa/căminul este o instituţie de învăţămȃnt şi intrarea în acest mediu şcolar este indicat să se realizeze în jurul vârstei de trei ani. Pentru o adaptare cȃt mai uşoară, trebuie ca micuţul să se ştie îmbrăca şi dezbrăca singur, să se spele, să mănânce, să ceară ajutor, să ceară să meargă la toaletă, să îşi ia jucării, să mȃnuiască jucării specifice”, explică Iulia Strimbu. În plus, spune psihologul, copilul trebuie să aibă poată identifica obiectele din mediul înconjurător, să comunice, să aibă echilibru, să se poată mişca în ritm diferit, să urce/coboare scările, să manipuleze obiectele, să interrelaţioneze, să-şi verbalizeze nevoile.

Până la 2 ani şi jumătate, mulţi copii manifestă o dependenţă afectivă excesivă, încă folosesc suzeta, scutecele, oliţa, limbajul verbal nu este foarte dezvoltat. „Toate acestea sunt greu de controlat în grădiniţă, unde suzeta ori biberonul nu sunt permise din punct de vedere al igienei şi al siguranţei copilului”, adaugă profesorul psiholog. Potrivit spuselor sale, înainte de împlinirea vârstei de 3 ani, nevoile copilului sunt mai mult de îngrijire şi siguranţă, în timp ce la creşă, cerinţele sunt minime.

În oricare din situaţii, sentimentul prim al copilului, în momentul în care este lăsat într-o instituţie nouă, cu persoane noi, obiecte noi, este de abandon. „Un sentiment pe care cel mic în va gestiona greu la început, dar care se va ameliora pe parcurs, devenind vizibil pentru părinţi de fiecare dată când vor veni să îl ia acasă. Toate aceste sunt mai uşor de parcurs dacă mama şi tata îl susţin, îi înţeleg stările, le anticipează”, punctează Iulia Strâmbu.

Sugestii pentru părinţi:

* dezvoltarea independenţei copilului;

* lărgirea mediului înconjurător;

* dezvoltarea legăturilor afective şi cu alţi adulţi;

* interrelaţionare cu copii în  locuri specifice;

* dezvoltarea autonomiei personale;

* dezvoltarea abilităţilor gospodăreşti;

* prezenţa regulilor în educarea copilului;

* permiterea copilului de a fi însoţit la cămin sau creşă de un obiect de ataşament (jucărie, păturică);

* atitudine pozitivă a părinţilor faţă de cămin sau creşă;

* identificarea şantajului emoţional realizat de copil;

* consecvenţa părinţilor privind prezenţa copilului la cămin sau creşă;

* evitarea şantajului emoţional făcut de părinţi („dacă nu te linişteşti, aici te las”, „dacă nu mă asculţi, plec”, „dacă nu eşti cuminte, îmi iau alt copil”, „dacă nu mă asculţi, nu te mai iubesc”);

* pregătirea părinţilor pentru perioada de adaptare (plâns excesiv, şantaj emoţional, reîntoarcere la comportament de copil mic, invocarea diferitelor stări de boală, agitaţia de noapte, crizele de plȃns de dimineaţa, schimbări comportamentale, proteste prin refuzul de a mȃnca la cămin sau de a folosi toaleta etc.)

Vă mai recomandăm:

Semnele care arată că un copil mic are probleme cu vederea. Cum îşi dau seama părinţii că trebuie să meargă la doctor

Boala oaselor fragile, cum ne ferim copiii de una dintre cele mai teribile afecţiuni care îi pândesc pe cei mici

Semnele ce trădează că bebeluşul tău are limba fixată sau ciudata afecţiune „aţă sub limbă” - explicaţiile medicilor

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite