Cum a ajuns mama lui Iuliu Maniu prizonieră a bolşevicilor maghiari
0Clara Maniu a fost o reprezentantă de seamă a mişcării feministe transilvănene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolui al XX-lea.
Născută în 10 ianuarie 1842, în localitatea Bobota, judeţul Sălaj, Clara Maniu (n. Coroianu), mama marelui om politic Iuliu Maniu, a fost o reprezentantă de seamă a mişcării feministe sălăjene. A fost aleasă, în 1881, preşedintă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, formaţiune ce avea ca scop "înaintarea învăţământului poporal şi al industriei de casă cu deosebită privire la sexul femeiesc din comitatul Sălajului” şi pe care a condus-o nu mai puţin de 16 ani. În această calitatea, a promovat o serie de iniţiative, printre care organizarea adunărilor generale ale reuniunii în sate, în mijlocul femeilor de la ţară, unde se simţea o nevoie acută de răspândire a actului de cultură românesc.
"Poate cea mai mare realizare a Reuniunii, în perioada în care a fost condusă de către Clara Maniu, a fost acea a înfiinţării unei şcoli româneşti de fete la Şimleu, în anul 1888. Că nu a fost o întreprindere uşoară stau mărturie numeroasele memorii pe Clara Maniu şi Andrei Cosma, directorul şcolii, delegat din partea reuniunii, le-au înaintat inspectorilor şcolari şi ministerului de resort", susţine istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Alte importante realizări au fost înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu, pentru păstrarea portului şi a identităţii româneşti. De asemenea, au fost împodobite bisericile. Ţărăncile şi fetele din satele româneşti au fost învăţate să ţese, să coase, să devină harnice gospodine şi bune mame.
Activitatea depusă de femeile din Sălaj s-a bucurat chiar de aprecierea bardului de la Mirceşti, Vasile Alecsandri, care le transmitea, într-o scrisoare din ianuarie 1884: "Damele din Sălagiu, fac parte din aceea pleiadă de bune patrioate, care înţeleg înălţimea menirei lor şi vor şti a o îndeplini păşind pe urmele Matroanelor din Roma, mame atâtor oameni nemuritori. Vărog dar respectabile Doamne, să primiţi pentru Dvoastră şi totodată să binevoiţi a esprima On. Dame din Sălagiu simţirile mele de adâncă recunoştinţă pentru nobilul îndemn. Binevoiţi, Vă rog a-mi permite să ofer Onor. Dvoastre Asociaţii colecţia întreagă a operelor mele”.
Din păcate, întreaga bibliotecă a reuniunii, printre care şi valoroasa operă a lui Alecsandri a dispărut în anii tulburi ai Primului Război Mondial.
Salvată de intervenţia lui Ion I.C. Brătianu
Războiul a afectat-o şi pe Clara Maniu, care-şi vedea fiul Iuliu mobilizat pe front, deşi împlinise 42 de ani. Nepotul ei, Matei Pop, sfârşise pe frontul italian, iar rămăşiţele lui fiind înhumate, în 1926, în cripta familiei de la Bădăcin. "După fixarea noii linii de demarcaţie, populaţia românească din zona Şimleului a trăit câteva luni sub teroarea instaurată de bandele maghiare bolşevizate. Sub pretextul cautării unor arme, în 18 februarie 1919, în localitatea Bădăcin, percheziţionează casa Clarei Maniu, iar la Şimleu îl arestează pe vicarul Alexandru Gheţie, acesta fiind eliberat numai la insistenţele comandamentului român din Zalău. În acest context, în noaptea de 15/16 aprilie începe ofensiva maghiară, oprită şi respinsă însă de către armata română", precizează istoricul sălăjean.
Potrivit acestuia, bolşevicii maghiari au arestat-o pe Clara Maniu, pe fiica acesteia, Cornelia, şi pe Romul Erdely, verişorul lui Iuliu Maniu. Despre aceste evenimente, îi relata Elenei Aciu, autoarea lucrării cu caracter monografic despre viaţa şi activitatea mamei lui Maniu:
“Oamenii furiei bolşevice au venit să ne ducă, să ne pornească pe drumul Calvarului rostind porunca: În numele curţii marţiale să ne urmaţi! Sosite la Şimleul-Silvaniei, ne-au condus înaintea Curţii marţiale pentru interogatoriu. Întrebări banale, forme improvizate să-şi poată îndeplini mandatul de a ne porni la drumul socotelii lor, spre Capitala inamică. Se nizuiau să ne ridice cu grabă ca ostateci, ca pe urmă cari vom scăpa cu viaţa, să ne elibereze în schimbul oamenilor lor rămaşi aici”.
De la Şimleu, într-un vagon de vite, au fost duşi la Debreţin, unde au înnoptat, oraşul fiind, după cum spunea Clara Maniu, "după o sângeroasă ciocnire între cetăţeni şi oastea bolşevică”. Bandele bolşevizate îi înjurau şi îi ameninţau cu pumnii, având noroc cu un căpitan din escortă care-i apăra “deşi era dintre cei mai rabiaţi, împovărat cu multe crime, soartea familiei lui rămasă în Ardeal îi calmase ura”. A doua zi ostaticii au fost transportaţi la Budapesta şi internaţi într-un hotel, mai spune Marin Pop.
Arestarea familiei lui Iuliu Maniu provoacă reacţia autorităţilor române, atât civile, cât şi militare, la cel mai înalt nivel. "Însăşi primul-ministru Ion I.C. Brătianu i-a cerut liderului comunist de la Budapesta, într-un ultimatum înaintat în 6 mai, să elibereze prizonierii de război. În cele din urmă se ajunge la un consens, cele două armate beligerante urmând să efectueze schimbul de ostatici. Astfel armata bolşevică maghiară este de acord să înapoieze pe Clara Maniu cu întreg personalul ce o întovărăşea, dacă în schimb comandamentul român eliberează pe tatăl lui Bela Kun, mama şi rudeniile lui aflate la Sibiu", explică istoricul sălăjean.
Când se dă citire lista pentru schimbul de ostatici care urma să aibă loc, din acesta lipseau numele lui Valentin Coposu, Valer Ancean şi al lui Vasile Pop, însă în urma intervenţiei hotărâte a Clarei Maniu vor fi eliberaţi toţi ostaticii din “lotul Şimleu”.
Grupul de prizonierei a fost trimis în ţară cu un tren special, acesta ciocnindu-se în gara din Oradea de o garnitură militară blindată. Era un tren românesc ce transporta Familia Regală şi suita sa în vizita pe care o efectua în Transilvania, în teritoriile româneşti recent eliberate. În aleasa suită, precizează cercetătorul ştiinţific, se găsea şi preşedintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Iuliu Maniu, care îşi reîntâlneşte în această împrejurare, mama, sora, rudeniile şi prietenii care fuseseră internaţi în Ungaria: "Momentul întâlnirii dintre mama şi fiul ei, care de multe ori a crezut că nu o va mai revedea vreodată, a fost unul foarte emoţionant, lacrimile de bucurie ale celor doi contopindu-se «într-o caldă îmbrăţişare»".
Înmormântată la Bădăcin
Clara Maniu şi-a petrecut ultimii ani de viaţă la Bădăcin unde era vizitată des de copiii şi nepoţii săi. În ziarul "Gazeta de Duminecă" există numeroase relatări despre vizitele pe care fiul Iuliu Maniu i le făcea la Bădăcin, în special cu ocazia sărbătorilor religioase. În anii ce au urmat, Clara Maniu a avut fericirea să-şi vadă fiul ajuns preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar în 1928, prim-ministru al ţării.
A trecut la cele veşnice în 29 iulie 1929, la venerabila vârstă de 87 de ani, din care 34 de văduvie. Slujba de înmormântare a fost celebrată de episcopul Iuliu Hossu, asistat de aproape 30 de preoţi. "Au luat parte la înmormântare toţi fruntaşii vieţii publice din Ardeal şi numeroase delegaţii ale organizaţiilor de femei din Transilvania. De asemenea, a fost prezentă întreaga comună Bădăcin, precum şi numeroşi ţărani din comunele învecinate. Au trimis telegrame de condoleanţe inclusiv membrii Familiei Regale", menţionează istoricul Marin Pop.
Potrivit acestuia, presa vremii remarca faptul că evenimentul s-a transformat într-un adevărat doliu naţional: "Încă din cursul dimineţii, nenumărate delegaţii şi persoane au trecut prin camera mortuară şi au prezentat condoleanţe lui Iuliu maniu şi familiei. Sute de coroanetrimise din toate colţurile ţării exprimau jalea şi regretele, care se asociau cu durerea familiei. La capătul catafalcului trona o coroană mare de trandafiri, trimisă de regele Mihai şi principesa Elena".
Mai apoi, 80 de automobile i-au adus de la Ciucea, unde ajunseseră cu un tren special, pe membrii Guvernului, deputaţi şi senatori. Printre cei care au luat cuvântul episcopul Iuliu Hossu, ministrul Instrucţiunii Publice Nicolae Costăchescu, în numele guvernului României, prof. univ. Valer Moldovan, vicepreşedintele Senatului, în numele forului legislativ, Pompiliu Ioaniţescu, în numele Camerei Deputaţilor, Gheorghe Crişan, în numele parlamentarilor ardeleni, Alexandru Aciu, prefectul judeţului Sălaj, în numele judeţului şi Elena Aciu, în numele Reuniunii Femeilor Române Sălăjene.
Carla Maniu a fost înmormântată în cavoul familiei. În cuvântul rostit la catafalc, fiul său sublinia, printre altele, că mormântul "va fi în viitor cel mai scump loc de pelerinaj pentru toţi cari vor cinsti demnitatea şi eroismul glorios al femeilor române".
Mai puteţi citi:
O zi din viaţa lui Iuliu Maniu descrisă de Corneliu Coposu. Documentul inedit din Arhivele CNSAS
Se încarcă comentariile...
