Cum ne batem joc de bogăţiile ţării: băile care l-au adus în Transilvania pe împăratul Austriei, surpate sub greutatea nepăsării

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aşa arată acum clădirea ce adăpostea sălile de baie FOTO Olimpia Man
Aşa arată acum clădirea ce adăpostea sălile de baie FOTO Olimpia Man

Un potenţial balnear trecut complet cu vederea de autorităţi - şi parcă şi de localnici - zace sub pământul unui mic sat din Sălaj. Vorbim de Zalnoc, un sat cu câteva sute de suflete aflat la marginea judeţului şi care, cu mai bine de o sută de ani în urmă, ar fi fost vizitat, după cum rememorează localnicii din poveştile bunicilor, de însuşi împăratul Austriei, Franz Josef.

Zalnocul nu a fost niciodată o aşezare foarte mare, însă au fost vremuri când aici veneau, anual, mii de oamenii, unii de la mare ori chiar foarte mare depărtare. Erau atraşi aici de apa cu proprietăţi curative descoperită, întâmplător, de o femeie din sat. Potrivit unui manuscris găsit la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, femeia, pe numele ei Gafia Dohan, era proprietara terenului sub care a fost găsită apa binefăcătoare. Era un loc mlăştinos cu foarte multă verdeaţă, iar la un moment dat, fiul femeii a făcut o groapă, în care s-a adunat o apă de culoare roşcată. Cel care şi-a dat seama de potenţialul curativ al apei a fost moşierul locului, un grof maghiar (Lascai), care şi-a dus apă la conacul său şi a constatat pe pielea sa efectul vindecător al apei, în cazul său - asupra reumatismului de care suferea. Se pare că moşierul ar fi încercat să cumpere imediat terenul de la femeie, însă aceasta a refuzat şi a înfiinţat, într-o formă rudimentară - cu văni din lemn şi cabine din scânduri - băile din Zalnoc. Acelaşi manuscris vorbeşte despre succesul imediat pe care l-au avut băile, oamenii povestind că "băiciţa", cum îi ziceau ei femeii, îşi ducea seara, banii încasaţi de la cei veniţi să se îmbăieze, într-un ştergar, atât de mulţi i se adunau!


Analizată la Budapesta


Proprietăţile curative ale apei au fost demonstrate de analize de laborator făcute de un medic din Budapesta. Ape are un conţinut foarte mare de carbonaţi, sulfaţi şi fier, ceea ce o recomandă, spun documentele, pentru tratamentul unor afecţiuni nervoase, rematismale, artroze şi "boli femeieşti.
De beneficiile îmbăierii în această apă s-a auzit , se pare, până la Curtea de la Viena, oamenii povestind că până şi împăratul venea, cu caleaşca, la Zalnoc, pentru a se trata de diferite boli.


Cum a pierdut familia băile


Gafia Dohan a a avut patru copii, iar după moartea acesteia, unul dintre ei şi-a vândut partea către un avocat din Tăşnad, care ar fi "fabricat" un proces, în urma căruia, în contul unor datorii, băile au fost scoase la licitaţie. Le-a cumpărat un anumit Kiss Stefan care, neavând bani se le întreţină, le-a vândut, mai departe, cârciumarului satului, un evreu care, după cea a investit acolo aproximativ 16.000 de florini, ridicând inclusiv un conac, le-a vândut, în 1912, unui investitor din Debrecen, Ungaria, la preţul de 166.000 de coroane de aur. Scrierile existente vorbesc despre băile de la Zalnoc, în jurul anului 1918, ca despre un loc prosper, vizitat de mii de pacienţi în fiecare an.  Au funcţionat fără probleme până în 1939, când s-au închis din cauza războiului războiul. După preluarea puterii politice de către comunişti, băile au trecut în proprietatea CAP-ului local şi au fost redeschise în anul 1975, numindu-se “Băile 9 mai”. În 1981, la complexul balnear s-a mai adăugat o nouă clădire şi o pasarelă care face legătura între baza de tratament şi cantina restaurant.


Adevărata decădere a băilor din Zalnoc vine, însă, odată cu democraţia şi liberalizarea post-decembristă. Învăţătoarea Maria Băbuţ îşi aminteşte că, imediat după Revoluţie, s-a constituit un soi de comitet local, care a vândut cam tot ce avea CAP-ul în patrimoniu. Printre proprietăţile vândute s-au numărat şi băile, pe care le-a cumpărat o familie (Drângă) din Zalău. Se pare că noii investitori şi-au cheltuit toţi banii luaţi ca şi credit pentru a putea plăti băile - aproximativ un milion şi jumătate de lei - şi nu a mai avut fonduri pentru redeschiderea lor. Aşa că starea băilor nu numai că nu s-a îmbunătăţit, ci chiar s-a agravat considerabil, asta şi după ce noii proprietari au început să vândă ce se mai putea vinde de acolo. Împovăraţi de datorii, proprietarii băilor au emigrat în Occient, cam în aceeaşi perioadă vânzând proprietatea unei doamne din Germania, de origine Română. Ea ar fi, se pare, şi în zilele de astăzi, proprietara băilor. Nu vine, însă, niciodată să îşi vadă proprietatea, cu atât mai puţin să facă ceva acolo.


Potrivit lui Aurel Sarca, primarului comunei Bobota, în a cărei arie administrativă se află Zalnocul, femeia din Germania ar vrea să vândă băile. Primăria, de cealaltă parte, cu puţin ajutor şi din partea Consiliului Judeţean, ar vrea să le cumpere, dar până acum nu au ajuns la un preţ care să le convină ambelor părţi. "Apa e formidabilă. Singurul inconvenient este că trebuie încălzită", motivează edilul interesul administraţiei locale pentru băile din Zalnoc.


 Au mai fost şi alţii interesaţi să cumpere aceste băi, dar interese mai mari s-au opus. Dincolo de toate aceste jocuri de interese, clădirile şi tot ce a fost, cândva, o mică staţiune balneară, se distrug văzând cu ochii. Fără ca cineva să răspundă pentru ceva.

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite