Cum au cucerit comuniştii puterea în 1945–1947. Şiretlicurile prin care au fost fraudate alegerile: voturi anulate şi buletine gata ştampilate

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Ceauşescu, la una dintre vizitele sale la Zalău
Nicolae Ceauşescu, la una dintre vizitele sale la Zalău

Veniţi la putere în 1945, procomuniştii conduşi de premierul Petru Groza s-au asigurat, prin ilegalităţi, că alegerile din anul următor vor fi câştigate de comunişti. Întreaga administraţie a fost „epurată“, fiind instalaţi în funcţie numai oameni dispuşi să se supună planului comuniştilor de asediere a României.

Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, liderul PCR de la acea vreme, Ghoerghe Sabău, raporta, în 15 ianuarie 1946, că „lista propusă de P.C.R. cu cei epurabili a fost aprobată întocmai de către biroul politic judeţean”. Fuseseră epuraţi pretorii şi notarii, iar restul „loturilor” era „în curgere de epuraţie”. Cu magistraţii a fost ceva mai greu pentru că - spunea acesta - „sunt foarte ostili faţă de partidul nostru”. Printre magistraţii demişi s-a numărat preşedintele Tribunalului Sălaj, Simion Pop, nepotul lui Gheorghe Pop de Oarţa, primul prefect român de Sălaj după 1918.

”La Prefectura judeţului Sălaj se raporta faptul că P.C.R. «are membri şi celula de partid este în curs de organizare». La Primăria din Zalău era «în curs de înfiinţare celula de partid», iar «primarul ne dă tot sprijinul posibil». La Inspectoratul Şcolar era «cuibul P.S.D.», dar prin înfiinţarea Consiliului Pedagogic pe judeţe, în care Sabău spune că a intrat şi el, sperau că situaţia se va schimba în sensul dorit de către comunişti. La Camera de Agricultură a judeţului Sălaj erau «cuibăriţi cei mai recalcitranţi ingineri agronomi». Directorul acestei instituţii era vicepreşedintele Frontului Plugarilor, dar «nu activează deloc». Din această cauză, «cu ocazia epurării acestor(a)» se va «căuta justificare»”, redă istoricul din documentele vremii.

Nici primarii n-au scăpat de acest proces de epurare, motiv pentru care, în perioada 1944 - 1949, la conducerea Primăriei Zalău s-au perindat şase persoane: dr. Sreter Ioan, Traian Jarca, dr. Cornel Sima, dr. Solymos Ivan, Andrei Barabas, Vaida Margareta.

URSS-ul avea reprezentant în oraş

Istoricul spune că influenţa sovietică era atât de evidentă încât URSS-ul avea reprezentanţă  la nivelul oraşului Zalău, prin căpitanul Kastelean Vladimir. Ocupantul sovietic impunea practic totul, inclusiv la nivelul sărbătorilor şi comemorărilor, în care simbolurile sovietice aveau, întotdeauna, prioritate, în faţa celor tradiţionale. Spre exemplu, în anul 1946, la ordinul sovieticilor, cu costuri foarte mari, suportate de Primăria Zalău, a fost construit Monumentul Sovietic. ”Era un obelisc cioplit în piatră adusă din cariera de la Benesat, care avea în vârf steaua sovietică. El a fost amplasat în „Piaţa Libertăţii”, în faţa clădirii Primăriei oraşului Zalău şi a tronat aici până după evenimentele din decembrie 1989, când a fost înlocuit cu actualul monument de inspiraţie romană”, explică Marin Pop

Cum au sabotat comuniştii Partidul Naţional Ţărănesc

Potrivit istoricului, în 19 mai 1946, la Zalău ar fi trebuit să aibă loc o adunare populară ocazionată de Congresul Naţional al PNŢ, într-un an deosebit de important, pentru că urmau alegerile parlamentare. ”Autorităţile locale procomuniste au încercat să facă tot posibilul pentru a opri desfăşurarea acestei mari adunări populare. Şi din păcate au şi reuşit, deoarece aveau în subordine administraţia, poliţia şi jandarmeria”, explică Pop.

Prin decretul-lege din data de 15 octombrie 1946 dat de către regele Mihai I, la propunerea primului ministru Petru Groza, s-a fixat data alegerilor pentru ziua de 19 noiembrie, iar noul Parlament era convocat la Bucureşti pentru data de 1 decembrie 1946. După cum reiese şi din contestaţia introdusă pe data de 18 noiembrie, deci cu o zi înainte de alegeri, de către Corneliu Coposu, Zaharia Boilă şi Iuliu Coroianu, candidaţi pe lista P.N.Ţ. la Sălaj, s-au produs şi în acest judeţ o serie de ilegalităţi. Ei contestau, în primul rând, modul cum au fost întocmite registrele electorale. Acestea, conform legii, trebuiau întocmite de către magistraţi, şi numai în cazuri excepţionale de către primari. Dar aceste registre au fost întocmite numai de către primari, care după cum am văzut mai sus erau oamenii noii puteri, cei de dinainte de instalarea guvernului Groza fiind epuraţi. De asemenea, listele electorale nu au fost afişate, pentru eventuale revizuiri, după cum stipula legea electorală. Din această cauză, semnatarii contestaţiei afirmă faptul că în Sălaj au fost privaţi de dreptul de vot cel puţin 7.500 de alegători. Tot legea spunea că certificatele de alegători trebuiau să fie distribuite de către magistraţi. În schimb ele au fost distribuite numai prin primării. Şi prin această metodă au fost privaţi de dreptul de a vota alţi aproximativ 7.200 de alegători.

Biroul electoral judeţean a funcţionat defectuos. Astfel, adeverinţele pentru delegaţi au fost date abia în data de 15 noiembrie, orele 12.00, deşi ele trebuiau distribuite până în data de 14.00. Având în vedere faptul că organele administrative au arestat ilegal numeroşi fruntaşi ai organizaţiei P.N.Ţ. din Sălaj şi i-au adus la Zalău, aceasta a făcut imposibilă distribuirea adeverinţelor. Mulţi dintre aceştia au fost eliberaţi în momentul când nu au mai putut să ajungă la secţiile de votare unde erau delegaţi. Şi adeverinţele pentru candidaţi au fost eliberate abia pe data de 18 noiembrie.

”O altă metodă folosită pentru fraudarea alegerilor a fost introducerea în urnă a buletinelor de vot ştampilate cu o zi înainte sau în noaptea dinaintea alegerilor. O altă tactică folosită a fost acea a anulării a foarte multor voturi, care, după cum reiese şi din rapoartele secţiilor de votare, erau în marea lor majoritate ale listei nr. 3, cu semnul electoral „Ochiul”, adică ale P.N.Ţ.”, explică istoricul. Potrivit acestuia, rezultatele alegerilor au fost „aranjate” la Centru, astfel că, deşi alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 au fost câştigate de către P.N.Ţ. cu un procentaj de aproape 80 %, rezultatul alegerilor a fost practic inversat de către comunişti. ”A fost cea mai mare fraudă electorală din istoria României” - spune istoricul.

Conducerea P.N.Ţ., prin preşedintele său Iuliu Maniu, împreună cu cea a P.N.L., prin preşedintele Constantin I.C. Brătianu, a contestat aceste alegeri.  Şi la Biroul Electoral al judeţului Sălaj au fost depuse o serie de contestaţii. Drept rezultat, au reînceput intimidările şi arestările fruntaşilor P.N.Ţ., urmate de desfiinţarea partidelor istorice şi abdicarea forţată a regelui Mihai, pe data de 30 decembrie 1947.

Vă mai recomandăm:

Ciudata prietenie dintre Corneliu Coposu şi un marxist convins, care îl turna la Securitate. Seniorul şi-a convins amicul turnător să i se spovedească

Cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile creştine în detenţie, urmărit pas cu pas de Securitate

Minciunile istoriei: cum a fost "pictat" Corneliu Coposu drept un mare moşier şi un trădător de ţară

Cum a refuzat Corneliu Coposu să îl trădeze pe Maniu, deşi în schimbul trădării i se promisese libertatea



 





 

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite