Exotica dansatoare care a militat împotriva rasismului. A înfiat 12 copii şi a creat „tribul curcubeului“
0Pe numele său adevărat Freda Josephine McDonald, Josephine Baker a fost o artistă celebră, simbol al frumuseţii şi vitalităţii culturii afro-americane.
Freda Josephine McDonald, cea care avea să devină cunoscută sub numele de Josephine Baker, s-a născut în 1906, într-un cartier sărac din St. Louis, Missouri. A fost crescută de mamă şi de tatăl adoptiv, după ce tatăl biologic a ales să îşi părăsească familia.
Din cauza sărăciei, a fost nevoită să lucreze încă de la 8 ani, ca menajeră în casele albilor bogaţi, cunoscând, nu o dată, umilinţa şi abuzul. Nevoită să renunţe la şcoală, la 13 ani s-a angajat chelneriţă şi a avut perioade în care a trăit pe străzi, dormind în adăposturi de carton, căutând mâncare prin gunoaie şi câştigând un ban dansând la colţul străzii. Tot atunci s-a căsătorit pentru prima dată, însă mariajul a durat mai puţin de un an; au urmat alte trei căsnicii: în 1921, cu Willie Baker, americanul al cărui nume l-a şi păstrat, în 1947, cu Jean Lion, graţie căruia a obţinut cetăţenia franceză, şi în 1947, Jo Bouillon, un lider de orchestră.
I-a fascinat pe francezi
Era doar o adolescentă când a început să cânte în corul unui grup artistic şi a jucat diferite roluri în teatre de revistă. Cariera ei a cunoscut ascensiunea după ce tânăra s-a alăturat unei trupe de vodevil împreună cu care organiza spectacole pentru oamenii de culoare în Harlem, dar şi pe Broadway. Publicul o adora, aşa că nu a durat mult şi Josephine a devenit o vedetă.
În ciuda talentului şi a faimei de care se bucura, artista se lovea de faţa urâtă a rasismului, din cauza culorii pielii sale fiind deseori motivul pentru care îi erau refuzate roluri. Sătulă de această situaţie, în 1925 a plecat la Paris, mărturisind mai apoi: "Într-o zi am realizat că trăiesc într-o ţară în care îmi era frică să fiu negru. Era o ţară doar pentru albi. Pentru negri, nu. Aşa că am plecat. Mă sufocam în Statele Unite... Mulţi dintre noi au plecat şi nu pentru că voiam să facem asta, ci pentru că nu mai puteam rezista... La Paris m-am simţit eliberată".
În capitala franceză, Baker nu a mai fost percepută prin prisma culorii pielii, ba chiar a devenit unul dintre cei mai populari şi mai bine plătiţi artişti ai Europei. Dezinhibată, exotică şi spontană, a fascinat publicul încă de la prima reprezentanţie de pe Champs-Elysées, dar mai ales cu "Banana dance", un număr ce a devenit autograful său şi în care apărea goală, purtând doar un tutu confecţionat din banane. Ulterior, a apărut în două filme de succes, devenind, astfel, prima actriţă de culoare care a pătruns în circuitul cinematografic mondial.
Spionaj în timp de război
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, artista a fost recrutată de către serviciile secrete franceze pentru a face rost de informaţii preţioase în timpul petrecerilor luxoase la care dansa şi cânta. Mai mult decât atât, după ce Germania a invadat Franţa, Josephine i-a ascuns în castelul său pe luptătorii din Rezistenţa franceză; de altfel, la finalul războiului, a fost răsplătită pentru eforturile şi implicare ei cu mai multe distincţii, printre care Medalia Rezistenţei şi titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.
Josephine Baker şi cei 12 copii ai săi FOTO nymag.com
A adoptat 12 copii de etnii diferite (foto sus) - din Columbia, Japonia, Corea, Franţa, Algeria, Coasta de Fildeş şi Venezuela, în semn de suport al mişcării pentru drepturile civile, dar şi pentru că, spunea ea, "copiii de diferite etnii şi religii pot fi fraţi". Obişnuia să le spună "Tribul curcubeului" şi îi lua deseori cu ea în turneele pe care le făcea prin Europa şi Statele Unite.
Activistă anti-rasism
S-a întors de mai multe ori în ţara natală, mai întâi pentru a susţine spectacole, apoi, pentru a participa la demonstraţii şi boicoturi împotriva segregării şi de susţinere a mişcării pentru drepturile civile. În martie 1963, Baker apărea alături de Martin Luther King Jr. şi s-a adresat celor circa 250.000 de participanţi la Marşul spre Washington. Pentru implicarea sa în combaterea rasismului NAACP (Asociaţia Naţională pentru Progresul Oamenilor de Culoare) au desemnat ziua de 20 mai "Ziua Josephine Baker".
Marele ei vis, acela de a fi apreciată ca artist acasă, i s-a împlinit în 1973, când a urcat pe scena Carnegie Hall din New York. Doi ani mai târziu, la 68 de ani, Josephine Baker îşi găsea sfârşitul în urma unei hemoragii cerebrale, fiind singura femeie cetăţean american înmormântată cu onoruri militare în Franţa, în semn de apreciere a eroismului dovedit în Al Doilea Război Mondial.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
