FOTO Locul în care narcisele cresc fără se le sădească nimeni, "călcat" de vaci şi de turişti amatori de flori puse în vază

Narcisele de la Racâş - protejate de lege FOTO Olimpia Man

Un teren mai jos şi mai umed, dat de prezenţa în apropiere a pârâului Jernău,  dar şi pădurile de carpen şi de stejar din zonă au creat lângă Racâş, un mic sat din comuna sălăjeană Hida, un mediu ideal pentru ca aici să bucure privirea, în fiecare primăvară, mii, zeci de mii de narcise.

"Cocoroţelele", cum le spun localnicii acestor parfumate flori de primăvară, cresc în locul cunoscut de sălăjeni dar şi de turiştii veniţi din afara judeţului ca şi Poiana Narciselor de la Racâş. Vorbim de o zonă de aproximativ un hectar şi jumătate, acoperită, an de an, timp de o lună, de la sfârşitul lunii aprilie până spre sfârşitul lunii mai, de narcise care cresc aici spontan, fără a fi nevoie să le sădească nimeni.

În poiană se poate ajunge destul de greu, pentru că, după ce ieşi de pe DN1G care leagă localitatea Hida de Gâlgău Almaşului, drumul este de pământ şi destul de anevoios. Odată ajunşi acolo, priveliştea este, la prima vedere, încântătoare pentru că narcisele par şi mai frumoase răsărind semeţe printre smocurile de iarbă ratate de vacile care pasc pe acolo. Chiar dacă nu le vezi pe acolo, semnele trecerii rumegătoarelor prin zonă sunt la tot pasul şi se cam lipesc de încălţări.

Tot cam la tot pasul sunt şi vetrele de foc, lăsate de turiştii amatori de grătare la iarbă verde şi care, evident, nu se pot abţine să nu îşi umple braţele cu flori atunci când pleacă acasă.

Toate aceste practici nu sunt, cu siguranţă, în favoarea narciselor. O eliminare a lor este aşteptată în urma unui proiect cu finanţare europeană câştigat, în 2010, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj, prin care se lucrează la implementarea unui sistem de management adecvat al acestei zone cu potenţial deosebit, principalul beneficiar fiind Primăria Hida, care trebuie să se ocupe, conform legii, de administrarea ariei protejate. Acest sistem de management ar trebui să ofere soluţii referitoare la modul în care trebuie protejată zona pentru a păstra aria naturală nealterată. Vorbim aici inclusiv de interzicerea păşunatului, a cositului dar şi oprirea turiştilor de la culegerea, în exces, a florilor.


Poiana a fost declarată arie protejată din 2000, iar din 2007, întreg arealul, incluzând şi pădurile de carpen şi stejar din zonă, a fost declarat arie naturală protejată de interes comunitar, inclusă în reţeaua ecologică europeană Natura 2000. Întreaga arie are o  suprafaţă de 241 de hectare şi cuprinde în procent de 38 la sută habitatul comunitar de Păduri dacice de stejar şi carpen, existând cel mult 100 astfel de situri în toată Europa Centrală.
 

→

Imaginea 1/5: narcise