Misterul morţii lui Rasputin. Cum a sfârşit profetul considerat de familia imperială a Rusiei „omul lui Dumnezeu“

Grigori Rasputin FOTO Arhivă

Grigori Rasputin a fost asasinat acum mai bine de un secol, dar viaţa şi moartea lui prezintă şi astăzi interes pentru toţi pasionaţii de istorie rusă. Considerat de unii profet şi om al lui Dumnezeu, şarlatan şi bădăran, de alţii, Rasputin a fost una dintre cele mai controversate personalităţi ale secolului al XX-lea.

Grigori Rasputin s-a născut în 1869, în Rusia, şi a fost un mistic rus care a avut o influenţă puternică asupra familiei ultimului ţar al dinastiei Romanov. A dus o viaţă plină de scandaluri şi controverse, iar moarte lui este şi astăzi învăluită de mister.

În decembrie 1916, climatul politic din Imperiul Rus se înrăutăţea tot mai vizibil. Participarea în Primul Război Mondial a afectat teribil situaţia economică ţării, iar decalajul dintre bogaţi şi săraci s-a adâncit, provocând suferinţă şi revoltă în rândul populaţiei. Nemulţumirile au fost tot mai mari, în condiţiile în care mulţi dintre miniştri îl considerau pe ţarul Nicolae al II-lea un bărbat cu voinţă slabă, condus şi puternic influenţat de soţia lui, ţarina Alexandra, şi prietenul său devitat, Grigori Rasputin.

Tămăduitorul prinţului moştenitor

Împreună cu membrii Curţii, miniştrii erau consternaţi de faptul că un ţăran din Siberia, renumit pentru comportamentul excentric şi stilul de viaţă desfrânat, a îndrăznit să se implice în afacerile de stat. A existat chiar şi un zvon despre relaţia prea apropiată pe care Rasputin o avea cu împărăteasa, zvon născut ca urmare a deselor vizite pe care acesta le făcea la palat. În spatele acestor vizite stătea un aspect pe care ţarul şi ţarina se străduiau să îl ţină ascuns: ţareviciul Alexei, moştenitorul - pe atunci în vârstă de 11 ani - tronului rus suferea de hemofilie, o boală ereditară caracterizată printr-o anomalie a coagulării sângelui. Cum doctorii nu i-au putut fi de ajutor, ţarul Nicolae al II-lea a apelat la Rasputin, proclamat stareţ posesor al unor puteri tămăduitoare egale cu ale profeţilor.
Se pare că starea ţareviciul s-a îmbunătăţit într-o oarecare măsură în urma rugăciunilor acestuia, astfel că Rasputin a devenit un apropiat al familiei imperiale, ţarul numindu-l "prietenul nostru".

Duşman de moarte

Mulţi, însă, l-au urât, considerând că influenţa lui asupra ţarinei îl făcea prea primejdios pentru Imperiu. Printre ei, principele Felix Yusupov, soţul nepoatei lui Nicolae al II-lea. El a fost cel care a pus la cale, împreună cu alţi nobili, asasinarea lui Rasputin. Planul era să îl ademenească în palatul lui Yusupov, oferindu-i şansa să se întâlnească cu soţia sa, Irina, şi unde să îl otrăvească în timpul unui ospăţ. Ce s-a petrecut în seara zilei de 30 decembrie 1916 a fost descris, mai târziu, în memoriile lui Felix, ca fiind un coşmar, pentru că după ce a consumat alimentele otrăvite cu cianură, Rasputin s-a prăbuşit, iar când toţi îl credeau mort, acesta a deschis ochii şi s-a năpustit asupra principelui. Cei prezenţi l-au scăpat pe Yosupov din mâinile lui Rasputin, apoi l-au împuşcat pe apropiatul ţarului în timp ce încerca să fugă ameninţându-i că îi va denunţa ţarinei pe toţi conspiratorii.

Prăbuşit în zăpadă, Rasputin a fost atacat cu bâtele, apoi aruncat în râul Neva. Cadavrul a fost pescuit după trei zile şi autopsiat, cauza morţii fiind înecul. Braţele lui au fost găsite în poziţie verticală, ca şi cum ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat.

Documentele descoperite ulterior au infirmat faptul că Rasputin ar fi murit înecat, dar şi că în corpul său ar fi existat otravă activă; unii cercetători au afirmat, în schimb, că unul dintre cele trei gloanţe pe care le-a încasat i-a străpuns fruntea, având efect fatal instantaneu.

Citiţi şi:

Cum erau umiliţi public soţii impotenţi în Franţa prerevoluţionară. Procesele publice în care îşi dovedeau virilitatea

Cea mai dură cursă din istoria maratonului. Cum s-a încheiat întrecerea în care mulţi sportivi au fost la un pas de moarte