Obiceiuri şi superstiţii de Bobotează în satul tradiţional românesc. Noaptea în care fetele nemăritate îşi visează ursitul
0
În spaţiul satului tradiţional românesc, Botezul Domnului, Boboteaza sau Apa Botează este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, alături de Paşte şi Rusalii. Calendaristic vorbind, este ultima mare sărbătoare care încheie ciclul de sărbători ale Crăciunului.
În tradiţia populară, acestei sărbători creştine i sau încorporat multe elemente ale unor rituri ancestrale de fertilitate, de purificare, de cinstire a sacralităţii apei, dar şi scenarii magico-ritualice cu finalitate erotică sau divinatorii, susţine etnologul sălăjean Camelia Burghele.
Potrivit spuselor sale, Boboteaza activează câteva simboluri şi activităţi specifice momentului, respectiv apa sfinţită, actele profilactice şi augurale, divinaţia erotică şi alungarea duhurilor rele. Este momentul din an în care se performează atât tradiţii şi practici comunitare de grup, cât şi individuale.
Etnologul sălăjean precizează că dacă în unele sate, în această zi de colindă pentru ultima dată, în altele, "se îngroapă Crăciunul" şi, odată cu el, şi colindele, pentru că de Bobotează, copiii merg cu "ţuraleisa". Este vorba despre un obicei ce aduce cu cel al colindelor de Crăciun, dar are caracter magico-ritual.
Tot acum, preotul sfinţeşte apa în biserică, într-un ritual liturgic consacrat, la care participă întreaga comunitate şi care reiterează în memoria colectivă secvenţa biblică a Botezului Domnului. Pentru că se credea că apa sfinţită are proprietatea de a sfinţi orice atinge, oamenii îşi duceau acasă "canceauă" (o cană mare - n.n.) plină. Apoi o foloseau pentru a sfinţi curtea şi ogoarele.
Scenarii magico-ritualice de Bobotează
În toate satele sălăjene, precizează Camelia Burghele în ajun de Bobotează, preotul umbla cu crucea şi sfinţea casele cu apa sfinţită în biserică, într-un "ritual de purificare şi fertilizare". De obicei, era însoţit de cantor şi, uneori, de doi sau trei copii, care îi anunţau sosirea: "Toată lumea primea preotul în casă: se considera că era un mare semn de nenorociri în tot anul dacă cineva nu primea preotul în casă de Bobotează. Prezenţa preotului în casă era sinonimă cu sfinţirea spaţiului de locuit şi cu aducerea norocului în casă".
Sărbătoarea implică şi scenarii magico-ritualice. În ajunul Bobotezei, spune etnologul, se fac şi se desfac farmece şi vrăji şi se pun în act descântece terapeutice şi erotice, iar tinerele nemăritate îşi află ursitul prin intermediul unor practivi magico-ritualice erotice. Camelia Burgele susţine că acest moment din an abundă în scenarii erotice performate de fetele nemăritate, cu finalitate maritală, anunţată de visarea ursitului: "Uneori, acestea scenarii de factură cultural-simbolică sunt completate de interdicţii alimentare şi, ulterior, de consumul unor alimente speciale, bazate mai ales pe sare, care, în tradiţia populară, ar putea produce visuri erotice".
Astfel, în seara de Bobotează, fata de măritat mânca o bucată de pâine ori o jumătate de plâcintă foarte sarată. "Ca o modalitate de stimulare psihologică, dormea pe locul de unde preotul a sfinţit camera, pe cămaşa unui fecior - adică într-un spaţiu bine delimitat, unde fie predominau semnele masculinului faţă de care fata voia să se apropie, fie se manifesta neîngrădit puterea prezenţei speciale a preotului, care, în imaginarul colectiv al satului tradiţional, era un garant al împlinirii dorinţelor", punctează sursa citată. O altă modalitate prin care îşi visau ursitul era să doarmă cu busuioc sub pernă. De asemenea, mergea noaptea în vie, număra nouă pari şi îl însemna pe al nouălea; în ziua următoare, verifica parul: dacă era drept şi frumos, se zicea că aşa îi va fi şi viitorul soţ.
În unele sate sălăjene, fetele puneau pe războiul de ţesut mai multe jumări de porc - pentru fiecare fată câte una, după care aduceau pisica şi o punea să le mănânce. Fetele ale căror jumări erau mâncate aveau să se mărite în anul ce urma. Înainte să vină preotul ca să sfinţescă gospodăria, tinerele trecute de 20 de ani, considerate fete bătrâne, puneau mărgele sub preşul de la intrare. După ce preotul trecea, fata îşi lua mărgelele, iar dacă faţa bisericească nu observa acest detaliu, se spunea că tânăra se va mărita în doar câteva luni.
"Satele sălăjene conservă, aşadar, o recuzită magică specifică actelor de magie erotică sau divinaţie erotică: pentru sărbătoarea de Bobotează, fetele tinere ştiau că trebuie să se concentreze pe mărgele - semnul frumuseţii, pe firele de cânepă - semnul hărniciei, pe parii din vie sau gardul casei - semnul masculinităţii, pe busuiocul din mâna preotului - semnul norocului şi mai ales pe apa sfinţită de preot - o garanţie pentru eficacitatea actelor şi pentru împlinirea dorinţelor".
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
