Zalău

articolul anterior articolul urmator

Povestea unui accesoriu care a marcat moda bărbătească timp de două secole. A fost purtat de mari oameni politici

2
22 May 2020 06:20:01
Autor: Andreea Vilcovschi
Woodrow Wilson, Georges Clemenceau şi David Lloyd George FOTO Arhivă Marin Pop
Woodrow Wilson, Georges Clemenceau şi David Lloyd George FOTO Arhivă Marin Pop

Jobenurile nu erau confecţionate în serie. Fiecare era unicat, fiind făcut la comandă, după dimensiunile capului celui care urma să îl poarte.

Creaţie a finalului de secol XVIII, jobenul a făcut senzaţia aproape două secole. În 1797, când James Hetherington a purtat pentru prima dată în public un astfel de accesoriu, a reuşit să creeze turbulenţe pe o stradă londoneză, mulţimea strângându-se în jurul lui ca la circ. 

În timp ce unii trecători s-au panicat, alţii au ţipat, copiii l-au batjocorit, iar poliţia l-a arestat pe motiv că a tulburat liniştea publică şi i-a aplicat o amendă de 50 de lire. 

În timp, însă, jobenul şi-a câştigat notorietatea în eşaloanele superioare ale societăţii engleze, pentru a deveni, după 1940, un accesoriu preferat doar de circari şi de actori.

Istoricul Marin Pop, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă-Zalău, spune că pe teritoriul ţării noastre, acest element vestimentar a fost introdus abia în secolul al XIX-lea, într-o perioadă în care în restul Europei începea să piardă teren.

Dimensiunile şi mărimea borului jobenului au variat după moda diverselor epoci. Jobenul pentru ţinuta de călărie, de pildă, este mai scund şi cu borurile mai mici decât cel pentru ţinuta de gală.
Denumirea de "joben" i-a fost dată în Vechiul Regat, spune Marin Pop, reprezentând transformarea în substantiv a numelui negustorului francez Jobin, primul care a comercializat-o la Bucureşti la mijlocul secolului al XIX-lea. În Transilvania, în schimb, era cunoscut ca "ţilindru", o adaptare de la denumirea germană "zylinderhut" (pălărie-cilindru).

Potrivit acestuia, în România, în perioada interbelică, astfel de pălării erau purtate mai ales de către oamenii politici, în special în timpul ceremoniilor oficiale, a evenimentelor festive sau a defilărilor. Printre cei care au etalat în public o astfel de pălărie s-au numărat Iuliu Maniu, de trei ori prim-ministru al României între 1928 şi 1933. Există, de altfel, imagini care îl surprind pe Maniu în faţa Guvernului sau împreună cu Patriarhul României (foto stânga - n.n.), purtând un joben.

Şi prefectul judeţului Sălaj, din perioada 1933-1937, Mihai Gurzău (foto jos - n.n.), obişnuia să apară cu ţilindru pe cap la evenimente importante, cum ar fi defilarea trupelor prin zona centrală a Zalăului. Istoricul susţine că jobenul era un accesoriu care completa ţinuta elegantă a bărbaţilor care participau la seratele dansante.

În Europa, piesa a început să piardă teren în perioada interbelică, odată cu apariţia melonului, pălăria devenită celebră în întreaga lume graţie lui Charlie Chaplin ori cuplului Stan şi Bran. În ţara noastră, a dispărut odată cu instalarea regimului comunist, întrucât era considerat element specific burgheziei. "În locul său a apărut chipiul sovietic şi basca de tractorist", explică Marin Pop.

Mai puteţi citi:

Cum a fost desfiinţat Consiliul Dirigent, forul care a condus Transilvania după Marea Unire. Poziţia lui Iuliu Maniu

Sărbătoarea plină de fast ce a marcat 10 ani de la Marea Unire. Motivul pentru care evenimentul a fost organizat abia în luna mai 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Unul dintre „Astia“
22.05.2020, 10:31:20

Ce eleganti erau oamenii pe vremuri! Astazi mergem in jeans, tricou si shlapi la concert sau la opera iar locul seratelor dansante a fost luat de retelele de socializare! Eu daca apar in costum, camasa + cravata la serviciu ma intreaba colegii daca ma insor sau daca ma duc la vreo inmormantare!

Cuviosul Pramatie
22.05.2020, 12:10:41

'Basca de tractorist" este in realitate o interpretare dupa bereta traditionala basca. A aparut in moda ca accesoriu al barbatilor sportivi, a amatorilor de drumetie, etc. A coborat pe scara stimei sociale odata cu adoptarea ei de catre membrii de partid, majoritar rurali, si a asa a ajuns sa fie asociata cu tractoristii. Interesant este ca a coborat atat de mult in stima incat a inceput sa redevina interesanta in timp ca accesoriu pentru hipsteri.