Povestea unui român care a alergat la Maratonul de la Chicago pentru bolnavii de cancer
0
Plecat peste Ocean pentru a trăi noi experienţe şi a accepta provocări inedite, românul, fost campion naţional la atletism, continuă să se dedice activităţii sportive.
Aflat la a cincea vizită din ultimii 10 ani pe continentul american, Monel Sabou (39 de ani), fost campion naţional la atletism şi actual jurnalist sportiv, a decis să rămână, cel puţin pentru o vreme, Statele Unite. "Mutat" peste Ocean din octombrie 2017, zălăuanul îşi împarte tipul între articolele pe care le scrie pentru un săptămânal sportiv din Sălaj, jobul ca şofer Uber şi competiţiile sportive.
Întrucât în ţara tuturor posibilităţilor a găsit condiţii net superioare celor din România pentru pregătirea fizică, Monel Sabou nu a renunţat la sportul în care a făcut performanţă. "Sportul face zilnic parte din viaţa mea, iar dacă sănătatea îmi permite, alerg zilnic. Activitatea asta reprezintă totul pentru mine; mi-ar fi mai uşor să renunţa la un viciu, decât la alergare. Iar, din fericire, am posibilitatea de a-mi organiza singur programul, astfel încât să îmi fac timp suficient pentru a mă pregăti", mărturişte zălăuanul, care, pentru a-şi rotunji veniturile lucrează ca taximetrist Uber.
La aproape 40 de ani, din nou în competiţii
În fiecare zi, Monel aleargă în jur de 15 kilometri, la care se adaugă antrenamentele efectuate fie dimineaţa, fie târziu în noapte: "Alerg cu plăcere, astfel că totul mi se pare uşor. Nici măcar antrenamentele foarte istovitoare nu sunt o corvoadă, pentru că ştiu că pentru a progresa este nevoie de mult efort". Se pregăteşte nu doar pentru a avea un stil de viaţă sănătos, ci şi pentru diverse competiţii sportive. După o pauză de trei ani în activitatea competiţională, atletul a revenit la start în acest an, tocmai în SUA. "Am urmărit, în 2017, la Chicago Marathon, iar atmosfera fantastică de acolo m-a determinat să îmi trasez ca obiectiv, pentru 2018, participarea la competiţie în calitate de sportiv", spune Monel, care mai luase startul acestei importante întreceri şi în urmă cu 10 ani. Îşi aminteşte că nu i-a fost deloc uşor să reia pregătirea, având în vedere pauza destul de mare pe care o făcuse, dar şi surplusul de kilograme.
În doar câteva luni, concura în cadrul uneia dintre cele mai populare curse din Chicago- "Shamrock Shuffle" - o cursă de 8 km pe şosea, pe care a terminat-o pe locul 264 la general, din totalul celor peste 25.000 de alergători, şi pe locul 24 la categoria de vârstă 35-39 de ani. În iunie, a participat la o nouă cursă, de 10 kilometri, însă pe fondul unei accidentări, rezultatul nu a fost pe măsura aşteptărilor, urmată, la scurt timp, de o alta - "The Glo Run Night Race" - pe aceeaşi distanţă, pe care a câştigat-o.
A alergat pentru bolnavii de cancer
Prima victorie pe tărâm american l-a motivat participe, cu rezultate bune, şi la alte maratoane şi semiraratoane.
În ciuda unei noi accidentări suferite, Monel s-a încăpăţânat să ia startul concursului pentru care se pregătise un an întreg: Maratonul de la Chicago. "Chiar dacă cu o seară înainte de concurs nu eram sigur dacă voi putea să alerg sau nu, duminică, 7 octombrie, m-am aliniat la start cu un singur gând, să termin cursa, astfel că obiectivul de a mă apropia de cea mai bună performanţă a carierei era scos din toate calculele. Am fost conştient că doar printr-i minune voi putea ajunge la finiş, însă nu puteam renunţa mai ales pentru că alergam în scopuri caritabile", afirmă sportivul, care, în perioada premergătoare cursei, a lansat în mediul online o campanie de strângere de fonduri pentru bolnavii de cancer. "Din respect pentru cei care au donat şi s-au alăturat cauzei mele, mi-am dorit să ajung la linia de finish şi mi-am zis mereu că durerea mea este infinit mai mică decât cea a celor bolnavi de cancer", adaugă el.
Special pentru acest eveniment, Monel Sabou şi-a pregătit un echipament personalizat, ce purta numele ţării, judeţului şi oraşului său, dar şi sigla Centenarului: "Mi-am dorit mult să obţin un rezultat cât mai bun pe care să-l dedic tuturor românilor în Anul Centenar. Din păcate timpul scos nu a fost cel sperat, dar cred că nu am făcut România de râs şi m-am bucurat şi de faptul că televiziunea care a transmis evenimentul a oferit pe parcursul transmisiunii, chiar înainte de startul cursei, un prim plan în care s-a putut vedea sigla centenarului, şi înscrisul Zalău, Sălaj, România".
Cât despre scopul caritabil, atletul precizează că a făcut această alegere gândindu-se la cunoscuţi săi care suferă ori au suferit de această boală cruntă: "În urmă cu 10 ani am alergat în memoria mamei unor prietene dragi mie. Anul acesta, gândul meu s-a îndreptat şi spre prieteni care au suferit dar au trecut cu bine peste chimioterapie". Graţie donaţiilor făcute de oamenii mărinimoşi, a reuşit să strângă 1.800 de dolari.
La finalul unei curse pe care a parcurs-o mai mult într-un picior, românul s-a clasat pe poziţia 1.271 din totalul celor aproximativ 40.000 de concurenţi. Rezultatul nu îl descurajează şi, pentru că este convins de potenţialul său, este hotărât să nu rateze ediţia de anul viitor.
Reîntâlnirea cu o campioană olimpică
Cursa de la Chicago i-a prilejuit revederea cu campioana olimpică la maraton Constantina Diţă, o veche şi dragă prietenă. Deşi nu au ţinut legătura, celebra sportivă a aflat din postările de pe Facebook că Monel se va alinia la start şi i-a trimis un mesaj în care îi propunea să se revadă. "M-am bucurat când am aflat că este invitată la Chicago Marathon şi, deşi ştiam că organizatorii o vor aştepta cu limuzina la aeroport, m-am oferit să o preiau eu şi să o duc eu la hotelul la care urma să fie cazată. Modestă exact ca şi urmă cu 25 de ani când am cunoscut-o, Puşa a renunţat la confortul limuzinei şi a acceptat propunerea mea. A fost o adevărată plăcere să o revăd şi să depănăm amintiri din perioada în care amândoi practicam sportul de performanţă", povesteşte zălăuanul.
Deşi la mii de kilometri distanţă, acesta reuşeşte să se dedice şi activităţii de antrenorat, de aproape un deceniu pregătindu-l pe Sorin Mîneran, sportiv care, de cinci ani încoace, este campionul României la maraton.
Zălăuanul recunoaşte că viaţa în Statele Unite este una frumoasă, însă planurile sale pe termen lung nu includ stabilirea sa peste Ocean. "Nu mă văd îmbătrânind aici", subliniază el, adăugând că dorinţa cea mai mare este să revină în ţară pentru a alerga şi a cucer o medalie la Campionatul Naţional de Maraton, în cursa seniorilor: "
Pentru că am aproape 40 de ani nu înseamnă că sunt prea în vârstă pentru performanţă; cred că sunt capabil să mă duelez de la egal la egal cu tinerii atleţi care participă la cursele de fond şi mare fond organizate de Federaţia Română de Atletism".
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
