Specialist în prevenirea şi controlul infecţiilor: „Igiena mâinilor va face parte din noul normal”
0
Ramona Marincaş, vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Prevenirea şi Controlul Infecţiilor, spune că va trebui să învăţam să trăim cu acest virus, dar şi să învăţăm din propriile greşeli, să fim mai pregătiţi şi să ştim să ne luăm măsuri de protecţie din timp atunci când va fi cazul.
Director de îngrijiri medicale al Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, Ramona Marincaş (51 de ani) este vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Prevenirea şi Controlul Infecţiilor (APCI). Într-un interviu dat publicaţiei "Adevărul", asistenta medicală vorbeşte despre impactul pandemiei asupra sistemului medical românesc, despre rolul pe care asistenţii medicali îl joacă în lupta cu acest virus, precum şi despre a fost afectată relaţia dintre cadrele medicale şi pacienţi.
"Adevărul": Ce a însemnat pentru sistemul sanitar din România experienţa COVID-19?
Ramona Marincaş: Pandemia COVID-19 ne-a învăţat şi continuă să ne înveţe o serie de lecţii legate de disciplina de la locul de muncă, respectarea procedurilor şi munca în echipă. Datorită riscului contaminării cu noul virus SARS-CoV-2 personalul medical a acceptat mult mai uşor respectarea regulilor de igienă, iar acest lucru a însemnat pentru sistemul sanitar din România un pas spre normalitate în acest domeniu. Aceste reguli sunt importante pentru prevenirea transmiterii tuturor germenilor, nu numai a virusului SARS-CoV-2 şi ideal ar fi să rămână acelaşi interes din partea personalului medical şi după COVID-19.
În ce măsură lipsurile şi lacunele din sistemul sanitar românesc au afectat modul de gestionare a problemelor generate de pandemia de coronavirus?
Din fericire, pandemiile nu apar foarte des, însă fără o experienţă anterioară o pandemie poate să te gasească total nepregătit. Pandemia COVID-19 a găsit spitalele din România într- o lipsă mare de echipamente de protecţie şi cu un personal medical nepregătit emoţional pentru a face faţă situaţiei. Teama de virusul necunoscut, împreună cu teama că nu se vor putea proteja corespunzător, a generat o presiune mult prea mare pentru personalul medical. Peste toate aceastea s-a suprapus şi lipsa unei culturi organizaţionale în ceea ce priveşte siguranţa pacienţilor şi a personalului medical, deoarece nu toate spitalele aveau implementate reguli corecte de igiena mainilor sau de purtare a echipamentului de protecţie, şi acest lucru a dus la un numărul mare de îmbolnăviri în rândul personalului medical.
"Cel mai importat sfat: să avem grijă unii de alţii"
Cât de pregătit a fost Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău pentru a primi primii pacienţi COVID-19?
Pregătirile s-au facut din mers, în funcţie de măsurile legislative, care în perioada respectivă se modificau foarte des. A fost organizată încă de la început o zonă de triaj epidemiologic în UPU-SMURD pentru cazurile suspecte şi s-a redeschis secţia de Boli Infecţioase recent modernizată, pentru internarea pacienţilor pozitivi, unde s-a organizat şi un compartiment de Terapie Intensivă.
Organizarea privind spaţiile, circuitele şi dotarea cu echipamente de protecţie s-a realizat treptat, însă cele mai mari provocări au fost legate de resursa umană. În perioada stării de urgenţă a fost nevoie să delegăm asistenţi medicali şi personal auxiliar în secţiile din linia întâi (Boli Infecţioase, Pneumologie, ATI şi UPU-SMURD).
Peste 150 de angajaţi au fost delegaţi pe diferite secţii ale spitalului pentru a acoperi zonele cele mai solicitate. La începutul pandemiei, când a trebuit să ne organizăm foarte repede, au fost asistenţi medicali care s-au oferit voluntar să facă ore suplimentare pentru triajul epidemiologic pentru COVID-19 şi gestul lor la momentul respectiv a salvat situaţia.
Care a fost cea mai mare îngrijorare pe care aţi avut-o de la debutul pandemiei? Cum le-aţi simţit pe asistentele medicale de care răspundeţi la SJU Zalău? Ce sfaturi le-aţi dat?
Cea mai mare îngrijorare a mea a fost ca personalul medical să nu se îmbolnăvească din cauza lipsei de echipamente de protecţie sau a lipsei de cunoştinţe privind modul de utilizare a acestor echipamente. Am simţit o mare responsabilitate în acest sens şi preocuparea principală a fost achiziţionarea de echipamente de protecţie (mai ales că a fost o perioadă la începutul pandemiei când echipamentele au lipsit de pe piaţă) şi instruirea personalul.
SJU Zalău are asistenţi medicali formatori interni care au fost primii instruiţi, apoi aceştia au avut rolul de a instrui fiecare persoană din secţie. Dar trebuia ca într-un timp foarte scurt să fie instruit un număr foarte mare de personal, aşa că am făcut scurte înregistrări video în care am filmat îmbrăcarea şi dezbrăcarea echipamentului de protectie, pe care apoi le-am pus la dispoziţia personalului pe pagina de intranet a spitalului şi pe WhatsApp. Era important ca personalul medical să înţeleagă modul de transmitere a virusului SARS-CoV-2 pentru a şti cum să se protejeze, şi asta a însemnat alte multe ore de instruire.
Cel mai important sfat pentru personalul medical a fost să avem grijă unii de altii, astfel mesajul era umătorul - dacă vedem pe cineva care nu poartă corect masca să îl ajutăm şi să îi explicăm care sunt consecinţele. “Aveţi grijă de voi, aveţi grijă de colegii de lângă voi. Rămaneţi sănătoşi pentru a putea îngriji pacienţii.” Resursa umană este cea mai importantă resursă dintr-o organizaţie şi în situaţia dată trebuia protejată foarte bine.
"Experienţa COVID-19 ne va schimba categoric vieţile"
Cât de dificil a fost rolul asistenţilor medicali în luptă cu acest virus?
Asistenţii medicali, dar şi infirmierele/îngrijitoarele de curăţenie, sunt cei care petrec cel mai mult timp cu pacienţii, zi de zi ei îmbracă echipamentul de protecţie pentru a putea fi alături de pacienţi şi ai ajuta. Acestă practică este necesară atât pentru siguranţa pacienţilor cât şi pentru protecţia personală, pentru că exista şi teama ca personalul medical să nu ducă virusul familiei, în special copiilor sau părinţilor.
Aceste noi reguli trebuie respectate, chiar dacă este extrem de greu să lucrezi echipat, să prinzi o venă când ochelarii de protecţie îţi sunt aburiţi sau să stai ore în şir într-un combinezon impermeabil iar pe dedesubt uniforma să-ţi fie îmbibată de apă. Nu e timp ca personalul medical să se plângă, acesta este situaţia şi fiecare încercă să reziste şi să fie sănătos cât mai mult posibil.
Anul 2020 a fost declarat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii Anul Internaţional al Asistentului Medical şi al Moaşei, ca recunoaştere a contribuţiei în prezervarea sănătăţii şi prevenţie, mai ales în condiţiile riscante cauzate de deficienţa cronică de personal în multe regiuni ale lumii. În acest contex, în România anul acesta erau programate mai multe întâlniri în cadrul cărora asistenţii medicali urma să fie apreciaţi şi felicitaţi pentru munca depusă. În situaţia actuală aceste întâlniri nu au mai avut loc, dar poate implicarea asistenţilor medicali in gestionarea pandemiei COVID este cel mai bun mod prin care ei pot primi aprecierea pe care o merită din partea colegilor şi a comunităţii.
Ce ar fi trebuit să înveţe spitalele şi specialiştii din sistem din toată această experienţă?
Experienţa COVID-19 ne va schimba categoric vieţile. Va trebui să învăţam să trăim cu acest virus, pentru că, după cum susţin specialistii din domeniu ne vom confrunta cu el o prioadă mai lungă de timp. Ar trebui să învăţăm din propriile greşeli, să fim mai pregătiţi şi să ştim să ne luăm măsuri de protecţie din timp atunci când va fi cazul.
Va trebui să existe o adaptare a sistemului medical la situaţia actuală, astfel că măsurile de protecţie pentru personalul medical vor fi necesare pentru o perioadă lungă de timp, iar pacienţii vor trebui să respecte reguli specifice atunci când se prezintă la medic, pentru a evita contaminarea sau transmiterea noului coronavirus.
Vom continua să învăţăm despre boala COVID-19 până într-o zi când vom avea răspunsurile necesare pentru toate întrebările de acum. E greu să prevedem exact cum va arăta sistemul medical în viitor, însă trebuie să rămânem optimişti că vom reuşi să facem faţă provocărilor viitoare.
Răbdare şi solidaritate
Criza medicală a adus în centrul discuţiilor spălarea/dezinfectarea mâinilor. Aţi militat pentru importanţa acestei măsuri de igienă şi vă număraţi, de altfel, printre membrii fondatori ai APCI. Credeţi că oamenii vor fi mai atenţi, mai responsabili şi după ce trece pandemia?
Se vorbeşte foarte mult despre "Noul normal" şi cred că igiena mâinilor va face parte din acesta. Este dureros să recunoaştem că a fost nevoie de o pandemie pentru a convinge personalul medical şi populaţia de importanţa respectării măsurilor de igienă în prevenirea infecţilor.
La Zalău, de mai bine de 10 ani, promovăm ghiduri de bune practici din spitalele din Anglia, însă se pare că am făcut lucrul acesta mult prea devreme pentru România. Ani de zile am derulat campanii de conştientizare a importanţei igienei mâinilor în prevenirea infecţiilor şi salvarea vieţii pacienţilor şi abia anul acesta i-am auzit pe unii colegi din spital spunând că “Acum înteleg ce vroiai să spui cu igiena mâinilor, înainte nu prea am considerat importantă această măsură.” Igiena mâinilor este o măsură extrem de simplă şi mulţi o consideră banală, însă trebuie să acceptăm că uneori soluţiile simple rezolvă problemele complexe.
Igiena mâinilor rămâne cea mai simplă şi mai importantă metodă de prevenire a transmiterii infecţiilor.
Pandemia a introdus masca, viziera, costumul de protecţie ca obligatorii pentru cadrele medicale. În ce măsura credeţi că toate aceste elemente de protecţie au reprezentat o "barieră" în relaţia dintre pacient şi medici/asistente?
Cu siguranţă echipamentele de protecţie reprezintă o barieră în relaţia personalului medical cu pacienţii. În secţiile în care personalul medical este echipat în combinezon, vizieră, mască, etc. pacienţii nu ştiu cu cine vorbesc, nu ştiu care este medicul, asistenta medicală sau infirmiera, nu văd o faţă sau un zâmbet şi cred că acest lucru îi sperie foarte tare. Personalul medical încearcă să se adapteze acestei situaţii, avem etichete autocolante cu numele şi funcţia celui care îl poartă care se lipesc pe combinezoane, sau pur şi simplu se scrie cu markerul direct pe combinezon asistent medical, infirmieră sau doctor.
S-a schimbat în vreun fel modul în care oamenii percep cadrele medicale, având în vedete eticheta de "eroi" care le-a fost atribuită în această perioadă delicată?
Indiferent cum o să vadă oamenii personalul medical, pentru mine ei sunt şi vor rămâne EROI, pentru că eu i-am vazut în momentele cele mai dificile ale stării de urgenţă, le-am văzut frica şi teama de necunoscut dar şi curajul de a merge înainte, şi nu au zis niciodată NU.
În toată această organizare pentru gestionarea pandemiei COVID-19 oamenii au fost cei mai importanţi, fără implicarea lor nimic nu s-ar fi putut face. Asistenţii şefi au stat multe ore peste program pentru a se asigura că totul este în ordine în secţie, fiecare a încercat să se asigure că a făcut tot ce trebuia pentru colegi şi pacienţi deopotrivă. SJU Zalău este printre puţinele spitale din ţară în care nu s-au înregistrat focare la pacienţi sau personal medical şi pentru asta eu imi permit să fiu foarte mândră de colegii mei, pentru că doar datorită profesionalismului lor am reuşit să facem bine lucrurile. Toţi acei ani de instruire din trecut nu au fost în zadar şi au contat foarte mult acum.
Câştigarea încrederii oamenilor nu poate fi impusă de sloganul “eroi în halate albe”, e nevoie de ceva mai mult decât atât, cred că încrederea se clădeşte treptat, pas cu pas, şi ţine mult de gradul de înţelegere şi de toleranţă, atât din partea personalului medical, cât şi a pacienţilor. COVID-19 ne-a învăţat că pentru a depăşi această pandemie trebuie să avem răbdare şi să fim solidari, să sperăm că această lecţie o vom urma şi atunci când nu ne vom mai simţi ameninţaţi de un virus.
Vă mai recomandăm:
Un englez a făcut o misiune din îmbunătăţirea serviciilor medicale dintr-un spital românesc
Se încarcă comentariile...
