Tu ştii ce apă bei? Vezi aici topul celor mai toxice arteziene din Zalău

Sute de persoane beau, zilnic, apă de la cişmelele din oraş, deşi conţinutul de amoniac depăşeşte de 20 de ori limita maximă admisă. Reprezentanţii primăriei, care ar trebui să monteze panouri unde să se precizeze că apa este dăunătoare sănătăţii, ridică din umeri arâtând că oricum oamenilor nu le pasă. 

Câte zece oameni, burduşiţi cu bidoane din plastic stau la coadă, la câte o cişmea aşteptând să le vină rândul la apă. Este o imagine care a devenit emblematică pentru Zalău. Obişnuiţi să care apa de la cişmele de pe vremea comunismului, când la robinete curgea doar la program, zălăuanii înghit, fără să ştie, cu fiecare pahar, şi o cantitate însemnată de amoniac. La absolut toate izvoarele şi cişmelele din oraş, apa care ţâşneşte din pământ are o încărcătură din această substanţă mai mare chiar şi de aproape 20 de ori faţă de limita maximă admisă. Cantităţi de amoniac cuprinse între 2,08 şi 9,35 de miligrame pe litru, au fost găsite la analizele făcute în luna mai de specialiştii Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj, în condiţiile în care Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile  prevede că în apa potabilă nu trebuie să fie mai mult de 0,5 miligrame de amoniac la fiecare litru de apă.

Potrivit purtătorului de cuvânt al instituţiei, Mihai Cheşeli, a fost testată apa din nouă izvoare din oraş şi din trei situate în imediata apropiere şi folosite de zălăuani ca sursă de apă potabilă. Este vorba, în Zalău, despre izvorul situat pe strada Corneliu Coposu (fostă Republicii, la intersecţia cu Kossuth), fântâna arteziană de pe strada 22 Decembrie 1989 (Crasnei, Tip – Top), cel de la Oborul de vite (tot pe strada Crasnei), arteziana de pe strada Dobrogeanu Gherea, cea de la Cireşica (strada Crasnei), izvorul din Piaţa Iuliu Maniu („fântâna cu îngeraşi”), cea situată pe platoul din faţa Prefecturii, arteziana Astralis şi cea de pe Sărmaş. În afara Zalău, au fost testate izvorul din zona staţiei de epurare (de pe E 81, la ieşirea spre Hereclean) şi cele două izvoare de pe Meseş – din parcarea de la urcare şi de la Treznea.

Potrivit rezultatului analizelor, singurele izvoare care se încadrează în parametrii de potabilitate, inclusiv la amoniac, sunt cele două de pe Meseş, din parcarea de la urcare şi de la Treznea. La fântânile din Zalău, limita este depăşită, la amoniac, de patru până la 19 ori.

Nu este vorba despre poluare

Studiile făcute de hidrologi arată că această concentraţie crescută de amoniac din fântânile din Zalău nu este cauzată de vreo sursă de poluare, ci de prezenţa în structura solului a acestei substanţe. Aşa se explică şi faptul că valorile se menţin relativ constante în timp.

Directorul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP), Ligia Marincaş, spune că legea nu prevede, în mod expres, ca aceste izvoare să fie închise în momentul în care se dovedeşte, prin analize, că nu sunt potabile. „N-ai cum să le închizi. Sunt izvoare naturale, cum există peste tot în lume. Nu poţi să le pui dop. Singurul lucru care trebuie făcut este ca primăria să înştiinţeze populaţia, iar cetăţenii să decidă singuri dacă vor să bea, în continuare, această apă sau nu”, precizează directorul.

Primăria: „Oamenilor nu le pasă“

Reprezentanţii Primăriei, în a cărei administrare se află cişmelele şi în a cărei sarcină cade informarea cetăţenilor cu privire la calitatea apei din ele, spun că zălăuanii ştiu de aceste probleme, dar pur şi simplu nu le pasă. „Aceste lucruri se ştiu, dar oamenilor nu le pasă că apa are prea mult amoniac. Din contră, se fac presiuni să facem încă un puţ, în zona Dumbrava”, explică primarul Radu Căpîlnaşiu.
El admite că o soluţie pentru informarea mai agresivă a populaţiei ar fi montarea de panouri informative la fiecare fântână şi spune că va lua măsuri pentru ca această soluţie să se materializeze.

„Chiar dacă nu este bună, ceva trebuie să bem. Apa plată este scumpă şi nu ne permitem să o cumpărăm, iar apa de la robinet credeţi că e mai bună?! Vedeţi că uneori este maronie, de la mizeriile de pe conducte”, spune Vasile Pop, un bărbat de 47 de ani, din Zalău, pe care l-am găsit luând apă de la Cireşica. Surprins, dar resemnat, la vestea dată de reporterul ADS Zalău, cum că apa pe care o duce acasă în bidoane n-ar fi tocmai potabilă, s-a arătat şi un alt zălăuan care stătea la coadă la apă la Astralis: „Măcar asta este bună la gust. Cea de la robinet are un gust insuportabil”.

Topul celor mai toxice fântâni

§    Staţia de epurare: 9,35 mg/l;
§    Str. Corneliu Coposu: 7,99 mg/l
§    Platoul din faţa Prefecturii: 7,07 mg/l
§    Sărmaş: 5,54 mg/l
§    Fântâna cu îngeraşi: 5,29 mg/l
§    Astralis: 4,62 mg/l;
§    Str.. 22 Decembrie 1989 (Tip – Top): 4,45 mg/l
§    Oborul de vite: 3,76 mg/l
§    Cireşica: 3,15 mg/l
§    Dobrogeanu Gherea: 2,08 mg/l
§    Meseş (parcare): 0,18 mg/l;
§    Meseş (spre Treznea): 0,12 mg/l.



Risc de boli digestive şi dermatologice

Chiar dacă, cel puţin la nivel naţional, nu s-au făcut până acum studii care să arate cum afectează sănătatea consumul unei ape cu exces de amoniac, este cert că efecte există, altfel prin Legea privind calitatea apei nu  ar fi fost stabilită o limită maximă permisă. „Pe termen scurt şi mediu nu s-au evidenţiat încă efecte, însă pe termen lung, potrivit unor cercetări internaţionale, sănătatea poate fi afectată. Este vorba despre tulburări gastro – intestinale, leziuni dermatologice, iritaţii oculare, afectări la nivelul oaselor. Asta, bineînţeles, în funcţie şi de starea organismului, de vârsta celui care consumă apa, de durata de consum şi de existenţa alor boli””, precizează directorul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP), Ligia Marincaş. Pentru a nu bea apa cu un conţinut atât de ridicat în amoniac, chimiştii recomandă să ţineţi vasele în care se stochează apa desfăcute timp de cel puţin o zi. Se permite, astfel, substanţei să se evapore, măcar parţial, din apă.