Şcolile din regiunea transnistreană ar trebui să treacă sub jurisdicţia României

Presiunile exercitate asupra profesorilor ce predau în şcolile româneşti din regiunea ocupată transnistreană continuă. Acestea s-au intensificat în ultima perioadă, iar autorităţile de la Chişinău par a fi complet depăşite de această situaţie. În timpul războiului de pe Nistru, soldaţii români cucereau avanposturi, iar de la Chişinău ajutoare nu soseau deloc. Aşa pare a se întâmpla şi acum.

Şcoala românească reprezintă reduta pe care regimul transnsnistrean nu a reuşit să o distrugă. Ba mai mult, Rusia a fost somată de către Tribunalul Internaţională să plătească şcolilor româneşti despăgubiri.

Parcă în deplină legătură cu acest lucru se încearcă închiderea acestor entităţi. Este ilegal, dar ce mai contează legea într-un teritoriu în care forţa brută, forţa armelor, este cea care îşi spune cuvântul.

Republica Moldova nu poate şi nici nu vrea să ajute cu adevărat românii de dincolo de Nistru. Aceştia trebuie să devină o prioritate a statului român, tot aşa cum sunt şi cei din Valea Timocului, din Italia, Spania sau alte regiuni ale lumii.

Mai bine de o treime din locuitorii regiunii transnistrene sunt români, deci o problemă a statului român.

Dacă Republica Moldova nu poate garanta securitatea şi respectarea drepturilor acestei comunităţi importante, atunci sarcina ar trebui preluată de către România.  Acolo unde identitatea românească este puternică trebuie investit în susţinerea şi protejarea ei, pentru a nu se ajunge în situaţii de asimilare precum cele din Ucraina.

Profesorii eroi din regiunea transnistreană au nevoie de ajutor, au nevoie să vadă că sunt susţinuţi din spate.

Situaţia din timpul conflictului nu trebuie să se mai repete, iar românii să fie transformaţi în martiri ca urmare a lipsei de implicare şi susţinere.

O soluţie ar fi trecerea şcolilor româneşti din regiunea transnistreană sub juridicţia statului român. Acest lucru se poate face, cu atât mai mult cu cât profesorii de aici au primit cetăţenia română.

Pe baza unui protocol interstatal acest lucru se poate face, iar problema se mută din ograda non-Eu în cea a Uniunii Europene - am vorbi deja de presiuni asupra unor entităţi juridice aflate sub juridicţia spaţiului european şi NATO.

Trebuie să facem din ocupaţia rusă din regiunea transnistreană o problemă europeană deoarece ea asta şi este.