A patra zi de protest: „Noi i-am pus la guvernare, noi îi scoatem!”

Protestatarii care de patru zile s-au mutat în Piaţa Marii Adunări Naţionale sunt decişi să meargă „până la final”, chiar dacă nu ştiu când va veni finalul şi care va fi deznodământul acestuia. Se culcă târziu, se trezesc devreme, fac ordine în corturi, mănâncă  împreună, unii scriu versuri, alţii citesc la umbră şi toţi aşteaptă marea schimbare.

„Orăşelul Demnităţii şi Adevărului” din centrul Chişinăului este liniştit şi senin în timpul zilei. Corturile amplasate în bătaia soarelui se transformă în adevărate cuptoare la amiază, aşa că cei mai mulţi stau aşezaţi pe zidul din faţa Guvernului, la umbră. Unii nu au făcut baie de câteva zile şi mănâncă pâine cu salam tot de atâta timp, dar asta nu-i nemulţumeşte. Ei spun că vor să stea „până la capăt”, chiar dacă habar nu au unde este acest capăt. Doi bărbaţi joacă table, femeile stau la sfat, unii citesc, iar alţii beau cafea. Cântecele patriotice răsună de dimineaţă până seară, amintindu-le parcă protestatarilor de ce s-au adunat în piaţă.

„Dacă l-aş avea în faţă pe Streleţ...”

Ion Lisenco are 72 de ani. L-am găsit aranjându-şi culcuşul, aşa cum zice el. Stă într-un cort mare şi curat. „Sunt oaspete aici. Duminică noaptea am dormit afară şi proprietarii cortului m-au invitat la ei. Azi dimineaţă am băut o cană mare cu ceai ca să mă încălzesc, noaptea-i tare frig!”, spune bătrânul. El recunoaşte că are noroc de rudele sale care trăiesc în Chişinău. „Am dat o fugă la cumnatul meu, am făcut baie acolo şi am mâncat o ciorbă fierbinte. Ieri, am dat o fugă acasă şi mi-am luat costumul sportiv de iarnă. La noapte o să huzuresc”, afirmă încrezut bătrânul. Cu reală tristeţe în privire, el spune că oamenii, mai mult decât furioşi sau nemulţumiţi, sunt dezamăgiţi. „Dacă l-aş avea în faţă pe Streleţ, i-aş spune că-i mincinos. În 2009, când ardea Parlamentul, oamenii le strigau comuniştilor de la guvernare să iasă afară. N-au ieşit. Azi le strigăm proeuropenilor să iasă afară. Nu ies nici ei. Procedează exact ca şi comuniştii”, afirmă protestatarul. El spune că, probabil, va pleca acasă spre sfârşitul săptămânii pentru a-şi strânge roada. „E de lucru pe câmp. Altfel, aş sta. Nu sunt obosit deloc”, afirmă Ion Lisenco, fost profesor de educaţie fizică.

Noi corturi sunt instalate

În cortul ce ţine loc de bucătărie, mesele sunt pline cu tot felul de produse. O femeie pregăteşte tartine cu roşii şi brânză, cineva aduce o cutie mare cu plăcinte. Pe o măsuţă stă abandonat un borcan cu dulceaţă pe jumătate gol şi o cutie mare de cafea în faţa căreia protestatarii fac rând. Cafeaua îi ţine treji şi energici. 

Pe Alec Negru l-am suprins instalându-şi cortul. Nou-venitul e din Floreşti şi a fost întâmpinat cu zâmbet de ceilalţi protestatari. „Vom sta cât vom putea! Am aranjat totul acasă, am lăsat familia şi am venit fără să stau pe gânduri”, spune bărbatul echipat cu de toate. „Am pături, perne, haine şi produse alimentare. Ce, să îngheţ de frig din cauza lui Plahotniuc?”, se întreabă Alec.

Şi-a sărbătorit ziua de naştere în piaţă

Mihai Dumbravă a împlinit 22 de ani pe 7 septembrie. A sărbătorit în spirit revoluţionar în Piaţa Marii Adunări Naţionale. „Am băut seara o bere cu băieţii. Atât”, spune Mihai care doarme într-un cort mic şi ordonat pe care ni-l arată. „Am o pătură, o pernă, o geacă şi cam atât. Pentru baie am mers la saună cu băieţii”, afirmă tânărul. Programul lui Mihai este unul lejer. „M-am culcat la trei dimineaţa şi m-am trezit la cinci, am făcut curat. Am băut o cafea de dimineaţă. Sunt puţin obosit, dar asta nu-i problemă.  Trebuie să luptăm până la urmă. Eu vreau în primul rând ca bătrânii să aibă o viaţă decentă în ţară. Pensiile lor sunt prea mici. Şi vreau să dăm afară conducerea. Noi i-am pus la conducere, noi îi scoatem! Am văzut cum angajaţii Guvernului se uită pe geam la noi. Măcar să iasă. Nu înţeleg, se tem?!”, ridică din umeri tânărul.