Antisemitismul Răscoalei de la 1907 a trecut Prutul de la Chişinău

Răscoala ţăranilor români din anul 1907, ale cărei componente antisemite ies din ce în ce mai mult la iveală, încă aşteaptă o cercetare fără ură şi fără părtinire.

Confiscată de regimul comunist şi fetişizată politic în cadrul a numeroase studii şi cercetări care pot fi numite oricum, dar nu ştiinţifice, Răscoala de la 1907 este în continuare tratată de noua stângă în aceeaşi cheie a Institutului de Istorie a Partidului Comunist Român. Componenta anti-semită din primele zile ale Răscoalei de la 1907 vine să indice o altă pistă de cercetare. De unde venea acest antisemitism violent al ţăranilor români la 1907?

Trebuie să ne amintim că râurile pot fi traversate şi să ne uităm în aceeaşi perioadă la ceea ce se întâmpla în Basarabia ţaristă. Pogromul de la Chişinău din 6-8 aprilie 1903 a lăsat în urmă 49 de evrei ucişi, alţi peste 500 au fost răniţi şi mai multe mii au rămas fără adăpost. Pogromul de la Chişinău din 1903 a avut loc cu largul concurs al autorităţilor ţariste şi a avut ca principal efect întărirea şi relansarea sionismului.

În perioada ţaristă Chişinăul a fost un centru al experimentelor antisemite ale autorităţilor ruse. De exemplu, celebra scriere: „Protocoalele înţelepţilor Sionului” a fost publicată pentru prima dată de ziaristul Pavel Cruşevan, originar din Basarabia (din satul Ghindeşti) în ziarul Znamya de la Sankt Petersburg în perioada august-septembrie 1903 (după pogromul de la Chişinău care a stârnit un val internaţional de indignare). Pavel Cruşevan deţinea la Chişinău ziarul Basarabeţ (de limbă rusă) considerat că a incitat la pogromul anti-evreiesc de la Chişinău din aprilie 1903. Acelaşi Pavel Cruşevan era un membru marcant al „Sutelor Negre”, o organizaţie pro-monarhică, sprijinitoare a autoritarismului ţarist - şi bănuit a fi fost agent de influenţă al Ohranei, poliţia politică ţaristă. Un alt pogrom anti-evreiesc a avut loc la Chişinău la 19 octombrie 1905 – însă de data aceasta evreii îşi organizaseră o serie de unităţi de autoapărare şi doar 19 au fost ucişi.

Din ce ştiu nu există un studiu istoric care să folosească surse primare pentru a analiza legătura dintre pogromurile de la Chişinău din anii 1903 şi 1905 şi răscoalele ţărăneşti din România din 1907. Răscoalele din 1907 au început în regiunea Moldovei ca pogromuri anti-evreieşti – însă detaliile documentare lipsesc (în mare parte datorită faptului că regele Carol I a strâns majoritatea documentelor referitoare la aceste evenimente şi cel mai probabil le-a distrus; nu prea e motiv de laudă să pui armata împotriva propriului popor). Un detaliu semnificativ: în 1907, evreii din România aveau gata organizate unităţi de autoapărare care s-au dovedit destul de eficiente, la fel ca în Chişinău în 1905.

Oricum, din studiile publicate până acum reiese că Poliţia de Siguranţă urmărea în 1907 pista unei influenţe externe în răscoalele ţărăneşti, un „export” din Basarabia (grefat pe o situaţie internă extrem de instabilă din punct de vedere social). Mergând mai departe, trebuie amintită gruparea de extremă dreapta de la Iaşi dinainte şi de după Primul Război Mondial (A.C. Cuza) ale cărei (posibile) legături şi influenţe venite de la Sutele Negre din Chişinău nu au fost până acum studiate. Un detaliu care m-a frapat: denumirea organizaţiei „Sutelor Negre” de la Chişinău era „Uniunea Arhanghelului Mihail”.