Arcadie Suceveanu, la al doilea mandat

Din punctul de vedere al viitorului, alegerile care au avut loc vineri, 7 octombrie, la Uniunea Scriitorilor din Moldova sunt mai importante decât cele prezidenţiale, care urmează.

Aceasta, deoarece singurul aspect curat românesc şi european, între Prut şi Nistru, e cultura. Şi singurul domeniu performant, capabil să ofere fragilului stat soluţii de a ieşi din criza profundă în care se află. Iar scriitorii români din Basarabia sunt, ca şi în perioada 1987-1991, în primele rânduri ale atitudinii civice.

Aşadar, alegerile de la USM au consemnat victoria netă a poetului Arcadie Suceveanu, care îşi continuă, astfel, mandatul început în 2011. Este o continuitate care îmi dă speranţe că proiectele şi iniţiativele aflate în curs (şi care au scos USM din amorţire şi conformism) vor continua. Şi Primăvara Europeană a Poeţilor, care a repus Chişinăul pe harta literaturii Europei, şi programele de traduceri, care contribuie subtil şi eficient la răspândirea ideii că în Basarabia se vorbeşte tot limba română, şi Revista literară (care, mai ales în aceste timpuri, este o tribună a opiniei intelectuale), şi Festivalul „Două state, o singură literatură” (întrerupt, anul acesta, abuziv de către un „patriot” de la ICR, dar gata de a fi reluat după ce „patriotului” îi expiră mandatul). Toate acestea presupun o viziune, un echilibru şi un tact pe care Arcadie Suceveanu le posedă cu prisosinţă, ca şi o autoritate care vine din valoarea sa literară şi din onestitatea personală.

Să nu ne închipuim, însă, că victoria continuităţii şi a valorii a venit atât de simplu, pe cât o arată scorul. După modelul de dincoace de Prut - unde o mână de caraghioşi a încercat să acapareze, printr-un puci, Uniunea Scriitorilor -, şi la Chişinău s-a încercat acelaşi lucru. Cu un sprijin mediatic suspect, în vară s-a anunţat crearea unei... Uniuni a Scriitorilor Europeni din Moldova! Nici mai mult, nici mai puţin! În spatele ei se află neobositul Mihai Cimpoi, nemângâiat nici după cinci ani pentru faptul că, în 2011, după 20 de ani fără mari realizări, colegii l-au debarcat de la conducerea USM. Prea abil ca să-şi asume ceva până la capăt (doar nu degeaba are şcoala inteligentului şi alunecosului Vasile Coroban!), dublul academician Cimpoi l-a scos, însă, la înaintare pe... singurul scriitor european de la Chişinău. Nimeni altul decât plagiatorul dovedit Traian Vasilcău, celebru pentru nonşalanţa cu care şi-a însuşit poeziile Doinei Uricariu şi le-a publicat sub numele său. După care a pretins că... este vorba de o maşinaţiune a KGB-ului, menită să-i distrugă reputaţia (inexistentă) şi să-i maculeze talentul (absent şi el). Ca toate plagiatele, am spune...

Că n-a fost o însăilare de orgolii derizorii, ci o tentativă de anihilare a USM, o dovedeşte sprijinul oficial primit din partea guvernului de la Chişinău. Care, tot în vară, i-a decernat plagiatorului Vasilcău... Premiul Naţional pentru Literatură, în valoare de 100.000 de lei moldoveneşti, adică peste 20.000 de RON. O sumă care depăşeşte de câteva ori cel mai mare premiu literar din România şi un prestigiu care încearcă, fraudulos, să acopere un dezgustător furt intelectual, ca şi o desăvârşită lipsă de legătură cu literatura. Împrejurarea explică de ce mediul literar de la Chişinău îl indică drept păpuşar al fantomaticei „uniuni” (a neantului pur, după expresia călinesciană) pe ubicuul Vlad Plahotniuc. Şi guvernul care l-a consacrat pe Vasilcău, în detrimentul unui scriitor adevărat, e manevrat, cam în acelaşi mod, tot de Vlad Plahotniuc.

Din fericire, petarda numită USEM s-a fâsâit, iar puciul incipient a fost amânat pe altă dată. Uniunea Scriitorilor din Moldova a ales normalitatea, continuitatea şi valoarea, ceea ce îmi dă speranţe că, în materie de cultură, Basarabia nu se predă.

În toate celelalte, hélàs...