ARHIVELE COMUNISMULUI: „Spânzurătoarea să dea în Stalin!...“ Vezi GALERIA FOTO!

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Declarate secrete, alegerile în URSS se desfăşurau sub stricta supraveghere NKVD. FOTO: ArhivA Naţională
Declarate secrete, alegerile în URSS se desfăşurau sub stricta supraveghere NKVD. FOTO: ArhivA Naţională

Astfel şi-au exprimat „dragostea" faţă de conducătorul URSS două ţărănci din comuna Lohăneşti, raionul Hânceşti. Pentru scrisorile lor au fost condamnate, în 1952, la câte zece ani de lagăr de muncă. Basarabenii au folosit alegerile drept prilej pentru a-şi manifesta ideile anticomuniste şi nemulţumirile sociale.

După 1944, la toate scrutinele din RSSM, la numărarea voturilor în urne erau găsite fie scrisori anticomuniste, fie inscripţii antisovietice pe buletine. Majoritatea autorilor au fost identificaţi şi trimişi în gulag.

Represiunile politice din 1940-1941 şi cele ulterioare, foametea organizată din 1946-1947, colectivizarea forţată, deportările în masă din anii 1949 şi 1951 aveau să le deschidă ochii chiar şi basarabenilor care mai credeau în mitul sovietic de construcţie a comunismului. Întrucât orice moldovean care se pronunţa deschis împotriva regimului comunist era trimis în gulag, s-a recurs la alte metode de rezistenţă. Scrisorile anonime cu caracter antisovietic şi foile volante au devenit metoda prin care basarabenii îşi manifestau atitudinea faţă de dictatura instaurată după 1940. Astfel de mesaje erau găsite şi în urnele de vot.

Stalin „veghează“ asupra urnelor electorale sovietice Stalin „veghează“ asupra urnelor electorale sovietice Stalin „veghează“ asupra urnelor electorale sovietice

Click aici să vezi GALERIA FOTO!

Teodora Zamosteanu şi Maria Zbirean s-au născut în comuna Lohăneşti, judeţul Chişinău, în anul 1906 şi, respectiv, 1903, în familiile unor ţărani mijlocaşi. S-au căsătorit în satul natal, au adus pe lume copii (doi şi, respectiv, unul). Către 1944, familia Zamosteanu deţinea în proprietate trei hectare de pământ, o casă, avea doi cai, o vacă şi orătănii. Familia Zbirean împreună cu tatăl avea şase hectare de pământ. Foametea din 1946-1947, impozitele agricole exagerate, politica de descurajare a proprietăţii private i-a determinat să dea pământul la stat. Ambele femei lucrau în colhozul „Kuibâşev" din localitate.

Pentru data de 24 decembrie 1950 fusese stabilită ziua alegerilor în sovietele locale de deputaţi ai norodului din RSSM. După o campanie de îndoctrinare şi intimidare, de regulă, se aştepta ca prezenţa la urne să fie de 99,9% şi tot atâtea voturi să fie pentru „Blocul de nezdruncinat al comuniştilor şi celor fără de partid".

REVOLTA ŢĂRĂNCILOR

Sâmbătă, în ajunul scrutinului, Teodora Zamosteanu şi fiica sa Vera, de 13 ani, elevă, au mers în ospeţie la Maria Zbirean. Din vorbă în vorbă, s-au plâns una alteia „de viaţa grea din colhoz", de lipsa de pâine în magazine, şi-au adus aminte de timpurile de până la organizarea gospodăriilor colective. Concluzia: toate relele vin de la colhoz şi „ar fi bine să fie desfiinţate". Iar întrucât nenorocirile au venit odată cu puterea sovietică, în frunte cu conducătorul iubit al proletariatului şi al ţăranilor, Zbirean a conchis: „Spânzura-s-ar odată Stalin". Atunci le-a venit ideea să-şi spună păsul în scrisori, pe care să le arunce a doua zi în urna de vot.

Spre seară deja Zbirean merge la Zamosteanu şi împreună dictează, iar fiica Vera scrie două scrisori cu caracter antisovietic. Una a luat-o Zbirean şi a plecat acasă. În dimineaţa de 24 decembrie, Teodora Zamosteanu şi-a vizitat consăteanca, îndemnând-o să meargă la votare. Invocând dureri de cap, Zbirean rămâne acasă, dar înmânează jalba sa Teodorei. Aceasta merge la votare şi odată cu buletinul de vot aruncă cele două scrisori în urnă.

Citește și:

Basarabenii au fost înfometaţi, la ordinul partidului. Vezi GALERIA FOTO!

Cum a fost ciopârţită Basarabia prin formarea RSSM?

Basarabeni în Corpul rus de pază. Vezi GALERIA FOTO!

ACUZATE DE AGITAŢIE ANTISOVIETICĂ

Un an de zile le-a trebuit securiştilor pentru a identifica autorii. O frază din text: „Şi tata a murit în război şi pe mama n-o am deloc" i-a adus la şcoală. După numeroase expertize grafologice, au stabilit cine a scris scrisorile.

Teodora Zamosteanu şi Maria Zbirean au fost arestate la 15 decembrie 1951. Ambele şi-au recunoscut vina, mărturisind cum au pus la cale scrierea răvaşelor. Ancheta prealabilă a durat până pe 15 ianuarie. Tot în acea zi le-a fost prezentat rechizitoriul. Au fost acuzate de „agitaţie şi propagandă antisovietică". Scrisorile au fost ataşate la dosar în calitate de probă.

SOARTA BASARABENCEI DUPĂ RĂZBOI

Totodată, nkvd-iştii au găsit şi un martor (era brigadier în colhoz) care şi-a adus aminte că în 1948 Teodora Zamosteanu, la şedinţa la care se discuta despre organizarea colhozului, şi-a manifestat reticenţa, zicând să nu se grăbească cu constituirea, să mai aştepte, iar Maria Zbirean, într-o discuţie avută cu el în câmp, în anul 1951, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de colhoz şi „a lăudat viaţa edinolicinikulu".

Deoarece în una dintre scrisori se vorbea despre o femeie, al cărei soţ a decedat pe front, ea rămânând văduvă cu cinci copii, la întrebarea securiştilor de ce au minţit (în realitate soţii ambelor erau vii şi nici ele nu aveau atâţia copii), Zamosteanu şi Zbirean au răspuns că au exprimat în general soarta basarabencei după război.

Judecată a avut loc la 29 ianuarie 1952, la Judecătoria Supremă a RSSM. A fost un proces liniştit: procurorul a prezentat cazul, inculpatele şi-au recunoscut vina, iar avocaţii s-au limitat să ceară judecăţii pedepse mai blânde. Instanţa, care deja acumulase o experienţă în sancţionarea unor astfel de „infracţiuni", le-a condamnat la câte zece ani de privaţiune de liberate, cu ispăşirea pedepsei în lagăre de muncă de corecţie şi decăderea din drepturile civile pentru o perioadă de cinci ani.
Teodora Zamosteanu şi Maria Zbirean au fost eliberate din închisoare la începutul dezgheţului hruşciovist, la 21 octombrie 1954, iar reabilitate au fost abia la 29 noiembrie 2004.

„Colhozul mai bine să se strice“

„Colhozul mai bine să se strice"

Astăzi îi ziua de votare. Şi toţi am venit la votare.
Noi suntem copii orfani şi muncim tot anul. Spânzurătoarea să dea în Stalin şi ieşi-i-ar ochii că ne-a dat în colhoz şi am muncit un an şi am primit pâine într-un buzunar. Uitaţi-vă tovarăşi, îi bun programul ista că umblăm cu cerutul pe la târguri că suntem copii orfani? Colhozul să se strice, că noi ne-am hrăni. Şi încă mai strig o dată: colhozul [să] se strice să ne facem pâine pe pământul nostru. Şi atunci aveam un hectar jumătate, [cu] toate că suntem săraci, dar aveam ce mânca. Am avut bucurie că a venit tovarăşul Stalin, dar el ne-o luat şi haina de pe noi, cu carne şi cu ouăle şi cu laptele. Şi tata a murit în război şi pe mama n-o am deloc. Şi la urmă, tovarăşe nacealnic, care sunteţi la numărat voturile, să înaintaţi scrisoarea la Stalin pentru traiul ce-l avem noi acum în colhoz.
N.B. Transliterarea şi aranjarea frazelor ne aparţin. (M.T.)

„Ieşi-ţi-ar ochii, tovarăş Stalin“

„Ieşi-ţi-ar ochii, tovarăş Stalin"

Buna ziua, tovarăş Stalin,
că mi-au luat omul la front şi mi l-ai luat şi l-ai omorât, ieşi-ţi-ar ochii, şi am rămas cu cinci copii. Eu, o femeie, pe cinci copii nu pot să-i ţin, că muncesc toată vara 120 de zile şi eu pe cinci copii nu pot să-i hrănesc, că-s mititei toţi şi nu pot să lucreze. Şi când s-a face tat-său să-i vadă, că o luptat în război pentru libertate! Tovarăş Jukov o strigat să luptăm pentru liberate, dar ne-a amăgit, că ne-o dat în colhoz. Un c**at are să mai lupte cineva, căci aţi amăgit norodul, că am rămas vădană şi mor de foame, că nu pot să conduc copiii. Vă rog, tovarăşi nacialnici, să înaintaţi jalba mea lui Stalin, să strice colhozul, căci murim de foame în colhoz, cu jumătate de kilă de grâu. Cum să ţîn pe cinci copii un an întreg?
N.B. Transliterarea şi aranjarea frazelor ne aparţin. (M.T.)

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite