Atentat împotriva Europei creştine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Masacrul de la Paris a îndoliat, dar nu a îngenunchiat civilizaţia europeană. Atentatele teroriste produse vineri seara în capitala Franţei reprezintă un punct de cotitură atât pentru establishment-ul european, cât şi pentru lumea musulmană. Cu toţii trebuie să tragem învăţăminte, ca să nu ne mai săpăm unii altora morminte.

Atacurile armate împotriva unei mulţimi nevinovate nu au nicio justificare. Nimeni nu are dreptul să ia viaţa unui alt om, decât dacă este constrâns să o facă prin legitimă apărare. Nu pot exista motive, argumente, explicaţii pentru a îndreptăţi uciderea celor care gândesc altfel sau cred în altceva/altcineva. În realitate, nicio religie nu incită la ură şi la violenţă, ci doar fanaticii şi extremiştii pretins credincioşi. Faptul că în Vechiul Testament se regăseşte expresia „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” nu-i face criminali pe evrei sau pe creştini. Sensul Legii Talionului este că nu poţi aplica o pedeapsă mai mare decât cea pe care ţi-a pricinuit-o răufăcătorul. Oricum, nimeni nu mai respectă această „lege”, nici măcar habotnicii, fiindcă în Evangelia după Matei (5:38-39) sunt redate cuvintele Mântuitorului: „Aţi auzit că s-a zis ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Eu însă vă spun vouă: nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept întoarce-l şi pe celălalt”.

S-ar putea obiecta că în Coran este descris cu totul altceva, că religia islamică nu este la fel de pacifistă precum cea creştină. Dar aceasta constituie o interpretare eronată, întrucât versetul 32 din capitolul V „Surat Al-Maida conţine următoarea frază: „(...)cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca şi cum i-ar ucide pe toţi oamenii(...)”.

Problema, însă, constă în faptul că Europa se autodistruge. Desconsiderarea sau chiar condamnarea fundamentului creştin al civilizaţiei noastre reprezintă primul atentat şi cel mai dificil de surmontat. Înlocuirea credinţei multiseculare în Iisus Hristos cu noua „religie” a nediscriminării, a multiculturalismului şi a toleranţei oarbe ne costă vieţi omeneşti. Preferăm să ne declarăm ateişti, darwinişti, hedonişti şi să promovăm tot felul de valori inexistente şi politici ineficiente. Ne considerăm elevaţi când acceptăm desfrâul de la paradele homosexualilor, ne credem superiori când înjosim preoţii şi mirenii, ne prefacem atotputernici când minţim, înşelăm, furăm, lovim sau chiar ucidem. Fireşte, nu trebuie să revenim la Inchiziţie sau cruciadele medievale, dar nici să neglijăm lecţiile istoriei sau să ne renegăm trecutul. Duşmanul nu este „invizibil”, ci extrem de bine pregătit, ba chiar a fost primit cu braţele deschise. Trebuie să recunoaştem că a suferit un eşec total tactica incluziunii sociale, de rând cu pretinsa adaptare sau asimilare a imigranţilor musulmani. Ne amăgim pe noi înşine crezând că mahomedanii adevăraţi vor respecta o altă lege decât Şaria.

Există o doză de ironie în toată această psihoză de după atentatele de la Paris: teroarea a fost instituită la nivel de stat pentru prima dată de iacobini şi acum este folosită de islamiştii radicali împotriva creatorilor acesteia. Paradoxal, trebuie preluate unele practici din perioada Revoluţiei franceze, şi anume: stabilirea unui control riguros la frontiere, supravegherea permanentă a tuturor celor care au legături cu Statul Islamic, combaterea criminalităţii şi a contrabandei cu arme etc. Personal, nu uneltesc nimic împotriva nimănui şi, deşi nu am ce ascunde, prefer să fiu urmărit de un securist decât să fiu omorât de un terorist. Cum spun francezii: „la guerre comme à la guerre” (la război ca la război). Adică vremurile dure necesită soluţii dure.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite