Chiar suntem bolnavi?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De Ziua Istoricului, celebrată pe 18 iunie, pe pagina web a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) a apărut un Apel către alegătorii din municipiul Chişinău. În acel mesaj, locuitorii capitalei erau îndemnaţi să-l susţină pe liberalul Dorin Chirtoacă în turul doi al alegerilor locale, în defavoarea socialistei Zinaida Greceanîi.

Impactul unui asemenea demers temerar ar fi fost destul de limitat, dat fiind faptul că instituţia respectivă este multora anonimă, însă, din fericire, excesul de zel a dus la apariţia unui articol care desemna ca „bolnavă” întreaga societate din Republica Moldova, ceea ce a creat premisele necesare reamintirii moldovenilor că în acest stat mai trăiesc şi savanţi, şi oameni de cultură, ale căror opinii sunt deseori neglijate sau trunchiate.

Problemă semnalată constă în formularea nefericită a unui îndemn public plasat pe site-ul AŞM. Fraza „victoria Zinaidei Greceanîi în ziua de 28 iunie ar fi a doua venire a ruşilor” trebuia evitată sau reformulată, pentru a nu genera asemenea reacţii sterile. Fireşte că membrii forului academic, în special oamenii de creaţie, nu suferă de şovinism. Domniile lor au avut în vedere că adjudecarea primăriei capitalei de către candidata celui mai proeminent partid pro-rusesc de la Chişinău ar însemna o a doua ocupaţie politică a acestui teritoriu. Dar cum să-i explici celui care te ia la brici?

Este regretabil că academicienii nu s-au exprimat eufemistic, pentru a preîntâmpina eventualele detractări sau insinuări, dar trebuie să înţelegem că iluştrii noştri corifei au tot dreptul la opinie şi la propriile viziuni politice. Anume scriitorilor şi savanţilor le datorăm însăşi crearea acestui stat. Fără abnegaţia şi dedicaţia lor nu s-ar fi organizat Marile Adunări Naţionale şi nu ne-am fi proclamat independenţa. Cine nu pricepe asta ori e prost informat, ori e rău intenţionat.

Prezenţa tot mai activă în spaţiul public a intelectualilor este imperioasă, întrucât nu ne putem permite ca aceştia să devină închistaţi sau preocupaţi doar de subiecte ştiinţifice şi culturale. Neglijându-i de-a lungul timpului şi blamându-i ocazional (de regulă, la fiecare ciclu electoral), adâncim şi mai mult prăpastia dintre consumatorii şi producătorii artei sau ai ştiinţei. Astăzi puţini jurnalişti se găsesc să recenzeze o lucrare, dar din cei care iau la puricat o frază dintr-un comunicat avem cu duiumul. La modă e să cauţi citate înaripate, nu să lecturezi opere sofisticate.

Mi-e silă că unii nu au pic de milă pentru cei ce-şi dedică viaţa ştiinţei sau literaturii. Că anume cei care utilizează vulgarităţi pentru a lăuda ministrul Educaţiei îi învinuiesc pe academicieni de „agitaţie electorală” şi „dezbinare a societăţii pe criterii etnice”. Anume cei care citesc pe diagonală doar comunicatele de presă, apelând rareori la prima sursă, ne oferă lecţii de echidistanţă. Anume cei care încă nu au răspuns pentru rolul lor în derularea evenimentelor din 7 aprilie, sar în apărarea fostului prim-ministru care ameninţa că-i va împuşca pe tinerii protestatari.

Pentru asemenea trepăduşi nu contează că Academia de Ştiinţe a reacţionat, precizând că „Apelul respectiv a fost publicat din iniţiativa unui grup de oameni de ştiinţă şi creaţie care reprezintă Asociaţia Naţională a Oamenilor de Creaţie din Moldova (preşedinte – academician Mihai Cimpoi) şi Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă (preşedinte – membru corespondent Nicolae Dabija)” şi că „opinia autorilor acestui Apel nu reprezintă neapărat poziţia oficială a Academiei de Ştiinţe a Moldovei”.

Recent, din aceeaşi sursă a apărut pe reţelele de socializare zvonul despre întâlnirea nocturnă dintre Ghimpu şi Plahotniuc. Nu a contat lipsa dovezilor şi nici veridicitatea afirmaţiei, la ordinea zilei fiind senzaţionalul. N-o să-mi ascund eventuala uimire dacă vom avea parte, vreodată, de o dezminţire de la sursa zvonului.

Personal, mă bucur că măcar academicienii nu suferă de amnezie istorică sau de sindromul Stockholm, asemeni Zinei Petrovna, care şi-a renegat părinţii deportaţi. Faptul că dânşii nu au fost tocmai inspiraţi în formulare nu-mi conferă dreptul să le stabilesc vreun diagnostic. Căci fără ei nu am fi bolnavi, ci morţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite