Fostul şef al Misiunii OSCE la Chişinău: Este frauda bancară ultima picătură în Republica Moldova?

William Hill, fostul şef al Misiunii OSCE în Moldova FOTO europalibera.org

William H. Hill, fostul şef al Misiunii OSCE în Republica Moldova în perioada iunie 1999 -noiembrie 2001 semnează o amplă analiză asupra situaţiei de la Chişinău în The Moscow Times, a cărei traducere o puteţi citi în rândurile ce urmează.

Ce fac statele care promovează democraţia, statul de drept şi economia de piaţă atunci când persoanele şi partidele politice pe care le-au susţinut devin obiectul unei furii populare întemeiate? Cu alte cuvinte, ce fac cei care află că băieţii pe care îi susţin devin infractori?

Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii s-au pomenit în faţa unei astfel de dileme acum în Republica Moldova. De mai multe săptămâni, în Moldova are loc propriul „Maidan”, cu mici orăşele din corturi şi grupuri de protestatari în faţa clădirilor Guvernului şi Parlamentului. Societatea civilă din Moldova şi partidele de opoziţie cer eliminarea şi tragerea la răspundere a partidelor din coaliţia de guvernare care ar fi facilitat, în noiembrie 2014, furtul de un miliard de dolari din trei bănci moldoveneşti.

Pe 15 octombrie, fostului premier Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), cel mai mare partid din coaliţia de guvernare, i-a fost ridicată imunitatea parlamentară şi scos din Legislativ în cătuşe fiind acuzat că ar fi primit 250 de milioane de dolari mită şi comisioane ilegale ca parte a schemei de fraudare a băncilor.

Publicul are la dispoziţie multă informaţie cu privire la fraudele bancare. La scurt timp după ce amploarea furtului a devenit evidentă, Guvernul a angajat compania americană privată Kroll pentru investigaţii, raportul căreia a fost scurs în public în primăvara trecută şi care arată că multe figuri importante şi politicieni cunoscuţi din Moldova, inclusiv fostul preşedinte al Moldovei independente Petru Lucinschi, aveau depozite în băncile implicate. Raportul Kroll a descoperit unele dintre neregulile şi nelegiuirile din acest scandal, dar nu a oferit niciun indiciu despre locul unde ar fi putut ajunge banii.

Investigaţiile utlerioare i-au atribuit responsabilitatea pentru acest furt tânărului oligarh moldovean Ilan Shor, ales primar al micului oraş istoric Orhei, aflat la nord de capitala Chişinău, în cadrul alegerilor locale din iunie 2014. Shor a admis evident implicarea sa în schemă şi aparent colaborează cu procurorii, cel puţin în măsura în care aceştia îl cercetează pe Filat şi colegii săi din PLDM. La mijlocul lunii octombrie, în presă a fost scurs autodenunţul lui Shor în care le spune procurorilor despre colaborarea sa cu Filat.

Între timp, Renato Usatîi, liderul de stânga care a devenit primar al oraşului Bălţi, al doilea cel mai mare oraş din Moldova şi cu cea mai rusofonă populaţie, a transmis presei ceea ce a fost calificat ca interceptările serviciilor secrete moldoveneşti a convorbirilor telefonice dintre Filat şi Shor. Aceste schimburi aveau pretenţia de a demonstra complicitatea celor doi la schema furtului din bănci. Usatîi a fost reţinut de forţele de securitate din Moldova pentru scurgerea acestor interceptări săptămâna trecută pe Aeroportul din Chişinău, în momentul când se întorcea de la Moscova. (Ulterior, Usatîi a fost eliberat de Judecătoria Centru, iar, joi, 29 octombrie, Curtea de Apel va examina recursul rpocurorilor care cer plasarea acestuia în arest preventiv - n.r.)

Cu toate acestea, dovezile care deja există în presă, indiferent cât de condamnante sunt pentru cei implicaţi, aceste revelaţii nu reuşesc să inspire încredere că ştim tot despre scandalul bancar ori despre toate personajele actuale din politică şi afaceri implicate. Mai ales rivalul principal al lui Filat şi cel mai bogat oligarh al Moldovei Vlad Plahotniuc a demisionat din Parlament. Plahotniuc şi colegii săi din Partidul Democrat au păstrat controlul celor mai multe din instituţiile de anchetă şi justiţie. Din cauza îndelungatei rivalităţi dintre Filat şi Plahotniuc, este greu de apreciat cât credit putem da actualelor eforturi guvernamentale pentru investigarea infracţiunii şi pedepsirea vinovaţilor.

Între timp, coaliţia de guvernare se clatină şi abia se menţine la putere. Un amalgam de reprezentanţi ai societăţii civile s-au coalizat într-o mişcare de protest numită Demnitate şi Adevăr, ai cărei lideri au scos în stradă mulţimi de oameni cerând ”să ia ţara înapoi” de la ticăloşii aflaţi la putere. Protestatarilor DA li s-a alăturat Igor Dodon liderul Partidului Socialiştilor şi Renato Usatîi liderul Partidului Nostru care au provocat proteste, au blocat străzile şi au cerut demiterea guvernului şi organizarea de alegeri anticipate.

Poziţia actuală şi viitorul guvernului sunt înceţoşate. Cu sprijinul Partidului Liberal al lui Mihai Ghimpu după demisia guvernului minoritar Chiril Gaburici care a beneficiat de sprijinul tacit al comuniştilor, actuala coaliţie de guvernare se bucură de o majoritate parlamentară minimă. În orice caz, atât PLDM cât şi PD au suferit dezertări şi nu există nici o certitudine că actuala guvernare îşi va putea menţine majoritatea. În astfel de circumstanţe par să fie goale de conţinut asigurările date de înalţii oficiali ai guvernului de la Chişinău privind hotărârea lor de a duce la îndeplinire reforme dure în domeniul statului de drept, combaterea corupţiei, justiţie şi mediul de afaceri.

Rezultatele alegerilor locale din luna iunie par să indice o împărţire egală a electoratului între cei pro-Vest şi cei pro-Est. Dodon şi Usatîi par să se afle pe val în acest moment, însă experienţa sugerează că rezultatele lor la urne ar putea fi mai mici decât pare. Chiar şi aşa, dacă vor fi ţinute alegeri parlamentare în perioada următoare pare să existe o reală posibilitate ca actuala coaliţie să fie înlocuită de partide declarat pro-moscovite.

Uniunea Europeană şi Statele Unite par să fi înţeles efectele şi implicaţiile scandalului bancar şi au adoptat o linie dură faţă de forţele ”pro-europene” pe care le-au susţinut anterior. Declaraţiile publice de la Bruxelles şi Washington au solicitat reforme reale, nu doar spectacol, şi implică condiţionalităţi stricte.

Actualele probleme ale Republicii Moldova constituie o nouă dovadă a slăbiciunii generale din instituţiile publice ale tuturor statelor foste sovietice, mai ales a celor însărcinate cu asigurarea respectării legii. Ţări precum Republica Moldova, Ucraina sau Georgia, care au avut alegeri libere şi corecte, suferă grave deficienţe în guvernare şi capacitatea instituţională. În plus, Republica Moldova este o ţară foarte mică, a pierdut o enormă parte a populaţiei sale adulte şi educate, suferă de un uriaş deficit în funcţionari publici capabili.

Soluţia reală pentru suferinţele Republicii Moldova este una pe termen lung, prin clădirea de instituţii publice şi private eficiente şi transparente, populate cu funcţionari locali bine pregătiţi. Acest lucru bineînţeles că nu rezolvă problema pe termen scurt a unei populaţii furioase şi frustrate care din disperare s-ar putea îndrepta către Partidul Socialiştilor sau Partidul Nostru.

Trebuie să ne reamintim totuşi că electoratul Republicii Moldova este divizat şi cel mai probabil va rămâne aşa. În vreme ce cei mai ardenţi sprijinitori ai partidelor pro-europene sunt deziluzionaţi de actuala conducere de la Chişinău este improbabil că aceşti votanţi ar dori o relaţie mai apropiată cu Moscova pe termen lung.

Populaţia Republicii Moldova a demonstrat în mod consistent dorinţa de a fi parte a Europei, chiar dacă îşi doresc ca ţara lor să aibă relaţii bune cu Moscova. Însă indiferent de orientarea geopolitică pe termen lung a Republicii Moldova, ţara va rămâne săracă, instabilă şi nefericită câtă vreme nu va putea să-şi clădească instituţii cinstite şi transparente care să administreze treburile publice şi să guverneze în mod corect şi onest.