GALERIE FOTO Locul unde cobori pentru a te înălţa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Specialiştii spun că pictura murală ar fi opera zugravilor Stanciu, Radu şi Voicu. Foto Tudor Iovu
Specialiştii spun că pictura murală ar fi opera zugravilor Stanciu, Radu şi Voicu. Foto Tudor Iovu

„Adevărul" te invită într-o călătorie în care vom redescoperi cele mai frumoase peisaje, monumente de arhitectură şi istorie, biserici şi zone de odihnă. În fiecare vineri vei putea citi în paginile ziarului reportaje despre locuri pitoreşti de care nici nu bănuiai că există pe meleagurile noastre. Vom arunca o privire proaspătă şi asupra unor atracţii turistice cunoscute, locuri încărcate de istorie, obiceiuri străvechi

Vechea biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la Căuşeni, adâncită pe jumătate în pământ, e unul dintre puţinele locuri de la noi unde secolul 21 rămâne după ziduri. Aflat la răspântie de drumuri, pe unde în urmă cu câteva secole trecea dintr-o parte în alta tăvălugul războiului, iar acum trece traseul principal care te duce la Moscova sau Odesa, locaşul are mai tot timpul uşa închisă.

Biserica, în care preoţii nu au mai ţinut slujbe de mai bine de o sută de ani, adună însă şi azi închinăciunile bătrânilor. Cunosc bine că pereţii de după gardul de piatră şi poarta veche de lemn, neclintiţi de o veşnicie, sunt făcători de minuni, iar rugăciunile şoptite aici te pot vindeca sau ar putea aduce ploaia în caz de secetă. „Acum mulţi ani, o mamă cu un copil grav bolnav se ruga pentru sănătate. Să ştiţi că minunea s-a întâmplat", ne spune Galina Ivancenco, cea care dirijează de 12 ani corul Bisericii Sfinţii Apostoli Pavel şi Petru din Căuşeni.

PUTEREA MIRACULOASĂ A LĂCAŞULUI SFÂNT

„Pe la începutul secolului 20, peste aceste meleaguri se abătuse o secetă cumplită. Preoţii făcuseră slujbe la o biserică, apoi la alta. Au venit şi aici. La ultimele cuvinte ale liturghiei, a început din senin o ploaie torenţială, care a salvat viaţa multora.

De atunci bătrânii tot spun: «Mare putere are biserica asta!»", povesteşte Maria Bondarenco, care păstrează cu grijă, de ani buni, cheia bisericii. Despre credinţa oamenilor în puterea miraculoasă a locului vorbesc şi zecile de bileţele cu dorinţe pe care le găsim înăutru, aruncate pe fereastră. Puţini au acces în interior, pentru că lăcaşul e mai tot timpul închis. Odată ce ai deschis însă uşa scârţâindă a bisericii, secolul 21 rămâne după ziduri, iar în suflet pogoară o linişte inexplicabilă. Este singurul loc din Moldova care a păstrat vechea pictură murală. Scenele biblice, îngerii, domnitorii, cărora le poţi desluşi chipurile chiar dacă nu au fost restaurate vreodată, nu te lasă singur, deşi nimeni nu mai e înăuntru. Fără academii şi studii, meşterii au calculat totul atât de bine încât razele de lumină din altar, care se scurg prin două ferestre mici, se întâlnesc pe pristol în formă de cruce oblică.

„Nu trebuie să te apropii de o icoană sau alta. Totul respiră credinţă. Chiar dacă e puţin răcoare, e o linişte care se lasă peste sufletele noastre. E locul unde, pentru a te înălţa la Dumnezeu, trebuie să cobori", mărturiseşte Maria Bondarenco.

De ce să cobori? Potrivit unor date, biserica ar fi fost ridicată pe timpul tătarilor, Căuşeniul fiind secole la rând un centru al acestora. „Legenda spune că pe acele timpuri nicio locuinţă nu putea fi mai înaltă decât un călăreţ cu o suliţă în mână", explică Maria Bondarenco de ce trebuie să te apleci atunci când păşeşti înăuntru.

Frescele din lăcaş nu au fost restaurate niciodată. Foto de Tudor Iovu Razele de lumină din altar se întâlnesc pe pristol în formă de cruce oblică. Foto de Tudor Iovu Specialiştii spun că pictura murală ar fi opera zugravilor Stanciu, Radu şi Voicu. Foto de Tudor Iovu

CLICK PENTRU GALERIE

Totuşi, niciun cercetător nu poate spune cu exactitate când a fost ridicată biserica. Cei mai mulţi o atribuie secolelor XVI-XVIII. Specialiştii spun că pictura murală ar putea fi mai târzie şi că ar fi opera zugravilor Stanciu, Radu şi Voicu din secolul XVIII.

ÎNCERCATĂ DE VREMURI

De-a lungul veacurilor, lăcaşul sfânt a rezistat la orice nenorocire. Se spune că în timpul unui război ruso-turc, otomanii îl transformaseră în grajd. Într-o noapte le-au pierit toţi caii şi, în semn de răzbunare, turcii au scos ochii sfinţilor de pe pereţi. Biserica a rezistat şi în timpul URSS, chiar dacă ani a servit drept loc unde muncitorii unei fabrici uscau mere prin afumare. A rămas în picioare şi la cutremurul din 1977, care a lăsat însă fisuri în ziduri.

În 2009, biserica a fost inclusă într-un registru al Fondului Mondial al Monumentelor ce conţine 93 de obiecte de arhitectură de valoare internaţională care riscă să dispară. „Numai restaurarea frescelor ar costa circa două milioane de dolari. Am putea obţine bani doar prin diverse proiecte. Pe la începutul anilor 2000, am reuşit să schimbăm acoperişul, graţie unui suport de 15.000 de dolari din partea Ambasadei SUA la Chişinău", afirmă Eugen Bâzgu, consultant principal la Ministerul Culturii.
În afară de lipsa de bani, mai e o problemă - în Moldova nu avem specialişti care să facă lucrări de restaurare.

„La începutul anilor '90, au fost trimise în România şase persoane ca să învăţe cum să lucreze cu pictura murală veche, pentru a se ocupa ulterior de biserica de la Căuşeni. Nu s-au mai întors. Ne-au spus pe şleau că vor veni când vor fi destui bani", îşi aminteşte Eugen Bâzgu.

PICTURĂ DEOSEBITĂ

Biserica de la Căuşeni este mereu în atenţia cercetătorilor. Scenele biblice sunt pictate pe pereţi în trei registre: cel de jos este decorat cu ornamente, în cel de la mijloc sunt înfăţişate figuri în piciore, iar în registrul de sus se află medalioanele cu sfinţi

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite