INTERVIU Corectitudine! Asta vor tinerii din Republica Moldova - de la presă

VICTORIA UNGUREANU - o jurnalistă care nu "mângâie pe creştet", niciun politician de peste Prut.

Marea speranţă a României de mâine, în graniţele sale istorice, o constituie junii de peste Prut. Şi un nou exemplu, în acest sens, este publicista Victoria Ungureanu, una dintre cele mai îndârjite jurnaliste, pe calea reflectării vieţii aşa cum este, nu cum o poleiesc politicienii, indiferent de orientarea lor, de stânga, de centru sau de dreapta. Cum vede ea lumea de mâine? Răspunsuri realiste - într-un dialog bine temperat.

Ce aşteaptă tinerii de azi, din Republica Moldova, de la presa autohtonă? Care sunt principalele teme care le atrag atenţia zilnic, la radio, televiziune, pe Internet?

Corectitudine! Ori ceea ce ni se prezintă de majoritatea instituţiilor mass media, finanţate de partide şi oameni politici, nu este decât un adevăr mascat. Tinerii, în marea lor majoritate, şi-au pierdut încrederea în presă. Mai mult decât atât, se ştie cine pentru cine munceşte, a cui este instituţia X şi cine îi plăteşte salariul jurnalistului Y. Pe piaţa media au mai rămas puţine instituţii media şi jurnalişti care nu ”mângâie pe creştet”, niciun politician şi anume aceşti jurnalişti vor avea întotdeauna credibilitate în faţa tinerilor informaţi.

Ne plac jurnaliştii creativi şi curajoşi, pentru că produsele media, pe care le regăsim pe paginile ziarelor, la emisiunile radio şi TV, deseori generează trista impresie că sunt făcute, aşa, doar pentru a primi un salariu la sfârşitul lunii. Probabil, avem nevoie de mai mulţi jurnalişti dornici să-şi uimească publicul. Mie de exemplu, îmi plac multe dintre emisiunile din afară, cum sunt cele din România. Sigur, le excludem pe cele cu teme de scandal şi dezbateri ieftine, despre divorţul unor persoane, care devin, peste noapte, publice.

Ce anume aţi avut în vedere atunci când aţi înfiinţat website-ul Everyday Journalism?

Sloganul nostru este ”Contează cine te informează”. De aici şi explicaţia privind ceea ce face echipa noastră. Ne dorim să arătăm secretele meseriei de jurnalist, vrem să demonstrăm că există şi în Republica Moldova, şi în România, jurnalişti dedicaţi meseriei. Cu ajutorul acestui proiect vrem să punem, într-o lumină mai bună, presa din cele două ţări - atunci când merită - şi fără ca să arătăm cu degetul. De asemenea, acest proiect a devenit un start de succes, pentru mulţi dintre tinerii pe care îi avem în echipă. Au trăit primele emoţii şi au realizat primele interviuri, pentru Everyday Journalism. Mulţi dintre ei mi-au zis că datorită acestui proiect au căpătat încrederea în forţele lor şi chiar ambiţia de a avea propriile proiecte, ceea ce mă bucură enorm. E important să ştii să-i motivezi pe oameni, cu riscul că mâine nu vor mai face parte din echipa ta. Oricum, voi fi mândră, primii paşi i-au făcut la Everyday Journalism, practicând, dacă traducem, în fiecare zi, jurnalism.

Cine sunt coechipierii dumneavoastră, ce calităţi umane şi profesionale au şi cu ce contribuie la vizibilitatea publicaţiei electronice?

Echipa este formată din studenţi la facultatea de jurnalism sau tineri liceeni pasionaţi de jurnalism. Este o echipă ambiţioasă şi pot spune că, între timp, am devenit şi foarte buni prieteni. Sunt tineri voluntari, care şi-au dat seama de importanţa de a face, pe lângă o facultate şi muncă reală, cu surse, cu etape de documentare şi într-un sfârşit cu acceptarea unui feedback, din partea editorului, redactorului şi a cititorilor.

Ei sunt cei care au crezut în acest proiect şi - de la o lună la alta -, împreună am realizat că suntem răsplătiţi cu un feedback pozitiv. La început n-a fost deloc uşor. Lumea nu ştia ce vrem să facem, mai ales pentru că veneam cu ceva nou pe piaţa media din Republica Moldova. Însă, datorită echipei, care a promovat intens proiectul în mediul online, Everyday Journalism a reuşit să-şi câştige un public fidel, care ne scrie că ne urmăresc cu interes.

Dacă aţi fi invitată, de un finanţator, ca să propuneţi reperele principale ale unui post nou, privat de televiziune, care să nu facă politică, dar să se adreseze tinerilor din Republica Moldova, care ar fi primele cinci iniţiative jurnalistice avute în vedere, pentru ca noul canal TV să aibă priză la publicul ţintă?

Ce să zic?!... Mai rar un finanţator va cere, de la un tânăr, idei pentru lansarea unui post TV dedicat tinerilor. Totuşi, dacă mi-o cereţi dvs., atunci îmi imaginez cum ar fi bine să fie acel post de televiziune. E firesc, dacă se adresează tinerilor, atunci trebuie să fie despre tineri. Şi nu doar despre cei din mediul urban, dar şi despre cei din mediul rural. Apoi, cred că tinerii noştri trebuie să fie informaţi care le sunt posibilităţile de dezvoltare în ţară, dar şi peste hotare. Şi aici mă refer la training-uri, ong-uri şi şcoli, care îi pot ajuta să-şi dezvolte personalitatea şi talentele. Cred că ne lipsesc materialele despre copiii din mediul rural, care au rămas în grija buneilor sau în grija nimănui, reportaje despre copiii orfani şi cum îşi trăiesc viaţa, după ce uşa orfelinatului nu mai este deschisă pentru ei.

Poate, avem nevoie şi de materiale cu tineri talentaţi din mediul rural, pentru că acolo se nasc cele mai multe talente, dar nu sunt promovate, pentru că sunt foarte puţine posibilităţi. Nu trebuie să uităm şi de învăţământ. Cunosc foarte mulţi tineri care regretă, că au ales să-şi facă studiile la o facultate sau alta, tocmai din motivul că nu era informaţi ce presupune acea profesie şi dacă li se potriveşte sută la sută. Lista ar putea continua, dar mă opresc aici, pentru că, aşa cum spuneam, de multe ori, finanţatorii lansează un produs, doar pentru un interes economic, fără ca să se ţină cont de doleanţele publicului şi realităţile care îl înconjoară şi care trebuie să fie mediatizate.

Într-una dintre fotografiile dumneavoastră recente se vede apetenţa pentru dialoguri colegiale optimiste. Chiar aşa, ce revoluţie profesională ar face pasionaţii dumneavoastră parteneri de jurnalism, dacă ar avea posibilitatea să propună măsuri de schimbare, la faţă, a presei partizane, politizată în exces, de la Chişinău?

Aşa e, suntem o echipă de tineri entuziaşti pozitivi şi optimişti. Aţi punctat bine ”dacă ar avea posibilitatea” pentru că noi putem schimba ceva doar cu ajutorul site-ului şi a materialelor pe care le realizăm. Să schimbăm regulile, după care se joacă în instituţiile mass media este irealizabil. Suntem conştienţi că multe instituţii există datorită ”actelor de caritate” venite din partea unui politician. Astfel, măsurile ar fi inutile. Oricum, cred că una dintre cele mai eficiente măsuri, de schimbare la faţă, a presei partizane şi politizate, ar fi legislaţia. Simplu, personajelor politice ar trebui să li se interzică finanţarea presei.

Cât de mult contează, în preocupările dumneavoastră jurnalistice, viaţa omului de rând, cu sensibilităţile sale?

Sunt de părere că jurnalistul poate schimba destine. Am scris de multe ori despre oameni talentaţi, care erau la început de cale, iar după ce materialul a fost publicat, personajul a fost invitat la emisiuni TV. Atunci, într-o oarecare măsură m-am simţit utilă, mai ales că mulţi dintre ei mi-au destăinuit că asta le-a schimbat oarecum drumul vieţii, au apărut mai multe posibilităţi. Îmi place să scriu despre oameni, pentru că sunt sinceri şi pentru că fiecare istorie, în parte, poate fi o lecţie de viaţă. Ştiu, nu putem învăţa decât din propriile greşeli, dar sunt atâţia oameni luptători, care, prin povestea lor te motivează, te fac să preţuieşti şi să fii mai încrezător, mai fericit!

Care-i pariul dumneavoastră profesional, pentru acest an şi cum vedeţi evoluţia societăţii moldoveneşti, în anii care vin?

Îmi doresc să trecem la o nouă etapă, împreună cu echipa pe care o gestionez. Vreau să lansez proiecte noi şi îndrăzneţe. Publicul nostru este plictisit de ”declaraţii politice”. Cum putem pretinde să avem o societate inventivă, dacă până şi presa este limitată în acest sens? E bine că în ultimii ani au apărut mai multe instituţii mass media, iar asta a încurajat concurenţa. Din păcate, pe mulţi dintre ei asta i-a făcut să vină doar cu ”ştiri exclusive” din domeniul politic.

Sper ca societatea, împreună cu presa, să ajungă la o altă etapă, iar gura târgului să nu vorbească doar despre ”senzaţionalul” de pe ecran, dar şi despre realităţile, problemele care fiind reflectate de mass media să fie ameliorate sau rezolvate în totalitate. E îmbucurător că, totuşi, uneori, mass media se implică în unele campanii de susţinere a unor familii vulnerabile. Semn că lucrurile se schimbă. Semn că împreună putem schimba ceva în noi şi în cei din jurul nostru.

Ce nu v-am întrebat, dar aţi dori să se mai ştie, despre visele, proiectele şi reuşitele dumneavoastră?

Nu obişnuiesc să spun prea multe despre ceea ce urmează să fac mâine, chiar dacă le notez pe toate în agendă şi gândesc strategii de realizare. Îmi place să uimesc frumos şi mă bucur că mi-a reuşit să o fac împreună cu echipa Everyday Journalism.